Articol documentat din surse relevante
Toate informațiile prezentate în acest articol sunt atent documentate din surse de încredere. Echipa Misterio face permanent eforturi pentru a îmbunătăți și actualiza conținutul oferit cititorilor noștri.

Misterele deșertului – 7 enigme la care oamenii de știință nu au găsit încă răspuns

Misterio

Autor: Misterio

Actualizat: 3 Martie 2022

Oraşe antice îngropate, ruine ciudate, monumente ce dovedesc cunoştinţe extrem de avansate ale anticilor, relicve stranii pe care oamenii de știință nu le pot explica, explozii din spaţiu - acestea sunt doar câteva dintre marile secrete care se ascund sub dunele de nisip ale deșerturilor de pe glob.

Această pagină poate conține linkuri spre produse/servicii. Este posibil ca Misterio să câștige un comision în urma vânzărilor efectuate prin aceste link-uri.

Misterele deșertului – 7 enigme la care oamenii de știință nu au găsit încă răspuns

Când vine vorba de misterele deşertului, realizăm că aceste zone aride de pe glob ascund unele dintre cele mai mari enigme ale istoriei. 

Întinderele de nisip care formează marile deșerturi ale lumii i-au fascinat pe oameni din timpuri străvechi. Legendele din trecut vorbesc despre mulțimi întregi de oameni care au încercat să traverseze mările de nisip, dar care nu au mai fost văzute niciodată. 

În prezent, folosind metode moderne de analiză și cercetare, oamenii de știința au reușit să dezlege câteva dintre marile enigme ale deserturilor.

Cercurile din deşertul Namibia

1. Cercurile din deşertul Namibia

Deşertul Namibia adăposteşte milioane de cercuri misterioase desenate în nisip. Conturul fiecărui cerc este delimitat perfect de vegetaţie înaltă de aproximativ 20-30 de cm, însă nimic nu creşte în centru, nici atunci când solul este fertilizat şi udat din abundenţă.

Misterul ce înconjoară originile acestor cercuri a inspirat în ultimii ani mai multe teorii, însă nici una nu s-a dovedit suficient de plauzibilă pentru a-i satisface pe cei ce studiază fenomenul. 

Printre cele mai vehiculate cauze posibile se numără o activitatea stranie a termitelor, animale sălbatice care folosesc cercurile pentru a se “scălda” în nisip, plante toxice, ciuperci otrăvitoare ce distrug orice altă urmă de vegetaţie, pungi cu gaz metan aflate la mică distanță de suprafață, ori un dezechilibru accentuat de nutrienți în sol.

În timp ce marea majoritate a acestor cercuri se regăsesc concentrate în interiorul deşertului Namibia, ciudatul „fenomen” a început să se întindă, în mod inexplicabil, şi pe o fâşie de aproximativ 1.800 de kilometri până aproape de Cape Province, Africa de Sud.

Faptul că formaţiunile nu se suprapun, pare să indice o oarecare legătură între ele, un fel de organizare sistematică. 

Cercurile au între 2 şi 20 de metri în diametru şi o „durată de viaţă” de până la 75 de ani, după care dispar la fel de brusc cum au apărut.

Mormântul misterios valea regilor

2. Mormântul misterios

Valea Regilor, necropola unde au fost descoperite rămăşiţele regelui Tutankhamon, mai adăposteşte un mister vechi de peste 3.000 de ani.

În anul 2005 a fost găsită, în mod accidental, o criptă construită în totalitate din piatră de calcar. Cripta adăpostea nu mai puţin de 28 de vase imense de lut şi șapte sarcofage. 

Toate sarcofagele erau sigilate și frumos pictate, însă nici unul nu conţinea rămăşiţe umane. În schimb, atât sarcofagele cât şi cele 28 de vase erau pline cu lut, roci, pământ, lemn putrezit, rămăşiţe de materiale textile şi natron (o substanţă folosită de vechii egipteni pentru deshidratarea trupurilor celor decedaţi).

Care este misterul ce se ascunde în spatele mormântului? Să fi fost oare vorba despre o înmormântare falsă menită a păcăli pe cineva? A fost cumva o încercare inducere în eroare jefuitorilor de morminte? 

Dacă da, atunci întregul efort a fost în zadar deoarece, în mod ironic, mormântul pare să fie unul dintre puţinele morminte din Valea Regilor neatinse de hoţi. 

Iar dacă a fost vorba despre o încercare de inducere în eroare, atunci arheologii fi trebuit să se găsească măcar unele lucruri de valoare, sigilii regale, inscripții hieroglifice, elementele normale într-un mormânt egiptean şi necesare pentru a transforma falsul mormânt într-unul cât mai veridic și atrăgător pentru prăduitori. 

Însă nu s-a găsit nimic.

Mormântul din Valea Regilor rămâne și astăzi unul dintre marile mistere ale deșertului. Nici până în ziua de azi nu s-a putut explica de ce acele obiecte fără valoare au fost sigilate cu atâta grijă (asemenea unor mumii veritabile) şi îngropate în marea necropolă, un loc rezervat exclusiv faraonilor.

Strămoşul necunoscut unelte piatra Kenya

3. Strămoşul necunoscut

În 2011, în Kenya, au fost excavate ceea ce se crede a fi cele mai vechi unelte de piatră descoperite până la acea dată. 

Datarea cu carbon radioactiv a determinat că cele 149 de artefacte au o „vârstă” de aproximativ 3,3 milioane de ani. Acest lucru le plasează într-o perioadă în care nu ar fi trebuit să existe nici o civilizație umană.

Cele mai vechi fragmente umane descoperite înainte de 2011 au fost excavate în regiunea care mai târziu a primit denumirea de Omo şi au o vechime de aproximativ 195.000 de ani. Fragmentele osoase au fost atribuite lui Omo 1 (trad. „Omul 1” sau „primul om”).

Însă uneltele descoperite în Kenya preced Omo 1 cu mai bine de 3,1 milioane de ani! Oricine ar fi făurit acele unelte a avut, în mod evident, capacitatea fizică şi mentală pentru a ciopli muchia unei pietre folosindu-se de o altă rocă, mai dură.

Cercetătorii nu pot oferi nici o explicaţie pentru vechimea uneltelor găsite în Kenya. Este foarte posibil să fie vorba despre o specie de umanoizi nedescoperită până astăzi, o specie care a trăit cu mult înaintea oricărui strămoş de-al nostru. 

De asemenea, este foarte posibil ca această specie neidentificată să nu aibă nimic în comun cu omul modern, să nu fie un strămoş direct al lui homo sapiens, ci o specie distinctă care însă nu a supraviețuit procesului evolutiv.

Enigmele deșertului Sahara - Nabta Playa

4. Enigmele deșertului Sahara - Nabta Playa

Deşertul Sahara este locul unei construcţii monolitice mai veche decât Stonehenge cu cel puţin 1.000 de ani. 

Denumit Nabta Playa, situl conţine un inel exterior format din pietre masive, cinci rânduri de dale (unele orizontale, altele verticale) şi posibil câteva morminte. Aceste pietre de mari dimensiuni au câteva tone fiecare, multe fiind mai înalte de 2,7 metri.

Se crede că o civilizaţie necunoscută, posibil din Epoca de Piatră, este responsabilă pentru ridicarea complexului acum mai bine de 6.000 de ani.

Pietrele de la Nabta Playa marchează solstiţiul de vara şi posibil sezonul ploios. Complexul a fost construit pe malul unui fost lac iar în timpul sezonului ploios (din august până în octombrie) era parţial scufundat în apă.

Cercetările arheologice au scos la iveală mai multe rămăşiţe animale (în special bovine) dar şi obiecte uzuale. Nu s-au găsit rămăşiţe umane.

J. McKim Malville, profesor emerit la Universitatea din Colorado și expert în arheoastronomie, declara despre această descoperire:

Este prima încercare a ființelor umane de a face o legătură serioasă cu cerul. Nabta Playa reprezintă una dintre primele dovezi ale astronomiei observaționale.

Ce este interesant legat de Nabta Playa este faptul că, dacă complexul a fost într-adevăr construit acum 6.000 de ani, atunci civilizaţia misterioasă care l-a ridicat precede, cu câteva mii de ani, vechea civilizaţie egipteană. 

Mai mult decât atât, această civilizație necunoscută trebuie să fi fost mult mai avansată tehnologic decât s-a crezut posibil şi este foarte posibil să fi pus bazele primei dinastii faraonice din Egipt.

Sticla deşertului

5. Sticla deşertului

Poate unul dintre cele mai ciudate mistere ale deșertului este dat de așa-numita „sticlă a deșertului”.

Câteva teste efectuate pe un scarab din sticlă colorată, care se presupune că ar fi aparţinut faraonului Tut, au arătat că sticla folosită la făurirea bijuteriei este cu mult mai veche decât prima dinastie faraonică.

Căutând explicații la această enigmă, arheologii au identificat o zonă în deşertul Sahara unde acelaşi tip de sticlă luminează nisipul. 

Straniu este că formațiunile din sticlă descoperite aici corespund, aproape la perfecțiune, cu amprentele lăsate în nisip de primul test atomic din New Mexico, în 1945. Explozia atomică din New Mexico a „marcat” solul, topind nisipul și transformându-l în sticlă de diverse culori. 

Însă ceea ce cercetătorii au găsit în deşertul Sahara este cu mult mai impresionant deoarece formaţiunile din sticlă de aici eclipsează cu mult pe cele formate în urma exploziei din New Mexico.

Singurele posibile explicaţii ale fenomenului se rezumă la trăsnete care au lovit pământul de sute ori pe o zonă relativ redusă, impactul cu un meteorit, sau o creştere violentă a temperaturii, care nu poate rezulta decât în urma unei explozii nucleare.

Simulările pe calculator au arătat că, dacă un meteorit de mari dimensiuni s-ar fi dezintegrat şi ar fi explodat deasupra zonei respective, atunci căldura degajată ar fi fost de aproximativ 18.000 de grade Celsius. 

Datele obţinute în urma simulărilor pe calculator par să fie confirmate şi de informaţiile obţinute la faţa locului, în urma unor teste efectuate asupra rămăşiţelor de zirconiu descoperite în zonă. 

Studiind gradul de degradare al zirconiului, cercetătorii au ajuns la concluzia că orice ar fi determinat formarea formaţiunilor de sticlă din Sahara, nu ar fi putut fi de origine terestră.

Curios este că misterul „sticlei din Sahara” nu este singurul mister de acest gen. 

În sud-estul Asiei, pe o suprafață de aproape 800 de kilometri pătrați, se întinde o „câmpie de sticlă”. Cercetările au arătat că sticla de aici s-a format acum aproximativ 800.000 de ani iar fenomenul care a dus la topirea nisipului a fost, fără doar şi poate, unul devastator.

Misterele deșertului - orașe pierdute

6. Misterele deșertului - orașe pierdute

În primul rând, nu există un consens în ceea ce privește vârsta desertului Sahara. Potrivit unora, actualul deșert s-a format în urmă cu două-trei milioane de ani. 

Descoperirile din ultimii ani aduc o nouă perspectivă asupra formării acestei zone. O cercetare recentă arată că Sahara a devenit deșert în urmă cu doar 2.700 de ani, după o perioadă de transformare lentă.

Pentru a ajunge la această concluzie, specialiștii au cercetat straturile de sedimente de pe fundul lacului Yoa, aflat într-o zonă din nordul Ciadului, ceea ce a permis reconstituirea istoriei regiunii din ultimii 6.000 de ani.

Aceste rezultate contrazic o altă teorie potrivit căreia Sahara s-a transformat în deșert în urmă cu 5.500 de ani.

În anul 2000, cercetarea sedimentelor obținute după forajele din largul coastelor Mauritaniei a arătat o creștere bruscă a cantității de praf adus de vânturile care suflau spre exteriorul Africii sahariene, după cum arată un studiu efectuat de specialiștii de la Universitatea din Columbia, New York.

Picturile și gravurile preistorice descoperite în regiune indică faptul că Sahara a fost odată adăpostul unei mari varietăți de plante, dar și animale precum elefanți, girafe și hipopotami.

Cu ajutorul imaginilor surprinse de satelit, specialiștii de la Universitatea din Leicester au descoperit peste o sută de structuri asemănătoare castelelor medievale și cateva orașe pierdute în deșertul Sahara din sud-vestul Libiei.

Aceste orașe au fost create de o civilizație străveche numita Garamantes, despre care se crede că era formată din nomazi barbari.

David Mattingly, coordonatorul cercetării, a declarat:

De fapt, ei erau foarte civilizați. Trăiau în fortificații mari și erau predominant fermieri în oaze. Statul era organizat în orașe și sate, aveau un limbaj scris și beneficiau de tehnologie foarte avansată. Garamantes au fost pionieri în crearea oazelor și deschiderea comerțului transsaharian.

Enigmele unui avion p40 kittyhawk

7. Enigmele unui avion

Misterele deșertului includ și o poveste de război. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact la 28 iunie 1942, un avion de luptă american P-40 Kittyhawk pilotat de Dennis Copping, în vârstă de 24 de ani pe atunci, s-a prăbușit în deșertul Sahara. 

În 2012, avionul a fost găsit într-o stare perfectă de conservare. Nu se știe cu exactitate care a fost soarta pilotului. Se crede că, deși ar fi întâmpinat probleme în timpul zborului, Copping ar fi reușit să aterizeze pe nisip.

Conform istoricului militar Andy Saunders, el ar fi reușit chiar să supravietuiasca impactului. Specialistul a amintit de existența unei parașute pe o parte a avionului. Teoria a fost susținută și de faptul că radioul și bateriile erau scoase din avion, ca și cum Copping le-ar fi folosit după aterizare.

De asemenea, rămășițele pilotului nu au fost descoperite în zonă.

La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.

  • David Perry - Mysteries Of The Desert You've Never Heard Of. [Sursă]
  • Jana Louise Smit - 10 Unsolved Desert Mysteries. Articol publicat la data de 25 iulie, 2015. [Sursă]
  • Elitsa Staneva-Britton - Archaeologists Want To Explain These 15 Strange Desert Finds (But Can't). Articol publicat la data de 26 martie, 2020. [Sursă]
  • The mysteries and threats of the deserts revealed in the Courier. en.unesco.org. [Sursă]
  • G. H. S. Bushnell și Maria Reiche - Mystery on the Desert. Nazca (Peru). Editura Offizindruck AG, 1968.
  • Nabta Playa - wikipedia.org. [Sursă]
  • Eric Betz - Nabta Playa: The world's first astronomical site was built in Africa and is older than Stonehenge. Articol publicat la data de 20 iunie, 2020. [Sursă]
  • Mysterious 10,000-year-old ruins found in Syrian desert. foxnews.com. [Sursă]