Totul despre Ahile, eroul legendar care a schimbat soarta războiului troian

Potrivit mitologiei grecești, Ahile a fost fiul eroului muritor Peleus și al zeiței mării Thetis. A fost crescut și pregătit de centaurul Chiron să devină un mare războinic. Dar faima și gloria lui Ahile au avut un preț: a fost sortit să moară tânăr.

După ce Elena, regina Spartei, a fost răpită de către prințul troian Paris, grecii au navigat spre Troia pentru a o aduce înapoi. În timpul războiului troian, o confruntare sângeroasă care a durat zece ani, Ahile a luptat alături de armatele unite ale Greciei. 

În ultimul an al războiului, eroul a săvârșit una dintre cele mai importante fapte de vitejie ale sale, ucigându-l pe Hector, faimosul comandant al troienilor. 

Dar Ahile însuși urma să moară la scurt timp după, doborât la porțile Troiei de Paris și Apollo.

În mitologia greacă, Ahile a fost unul dintre cei mai mari războinici care au trăit pe plaiurile elene. Dar a fost și un personaj foarte mândru, acesta fiind la un pas să-i coste pe greci victoria după o ceartă cu regele Agamemnon. 

Disputa lor a dus la moartea multor războinici greci, inclusiv a unuia dintre prietenii apropiați ai lui Ahile, Patroclu.

Etimologie

Numele „Ahile” (sau Achilleus) provine dintr-un termen grecesc vechi, descoperit pe tăblițe din perioada miceniană (cca. 1700-1100 î.Hr.). Scris inițial într-un script numit Linear B, care precede alfabetul grecesc, numele apare pe aceste tăblițe în formele a-ki-re-u și a-ki-re-we.

Explicațiile etimologice ale numelui sunt diverse, însă lingviștii nu au putut să se pună de acord asupra unei singure teorii. 

Astfel, unii experți consideră că numele eroului provine din termenii grecești achos (care înseamnă „durere”) și laos (care se traduce ca „oameni”), deoarece majoritatea miturilor și a legendelor despre Ahile subliniază durerea pe care războinicul a provocat-o troienilor.

Citește și: Zeii Olimpului – Legenda lui Hefaistos, zeul focului și fierarul divin

Asemănarea numelui său cu cele ale zeităților fluviale precum Acheron și Achelous, combinată cu descendența sa din zeița mării Thetis, sugerează că rădăcina achel poate fi asociată cu zeitățile apei.

Potrivit poetului și filosofului grec Apolodor, eroul războiului troian a fost numit inițial Ligyron. Numele i-a fost însă schimbat în miturile și legendele grecești în Ahile după ce mama lui, Thetis, l-a abandonat pentru că pruncul a refuzat să sugă laptele matern.

În versiunea lui Apolodor, numele „Ahile” se traduce „fără buze” (adică „cel ce a refuzat să sugă lapte”), fiind derivat din termenul cheilēs („buze”) și prefixul a- (care exprimă negația).

Arbore genealogic

Mama lui Ahile a fost Thetis, una dintre nereide. Ca fiice ale zeului mării Nereus, Nereidele erau și ele, la rândul lor zeițe. Tatăl eroului, Peleus, a fost fiul lui Aeacus și nepotul lui Zeus. 

Peleus a fost regele Fthiei, o regiune din nordul Greciei, în timp ce fratele său mai mare, Telamon, a fost regele insulei Salamina. 

Fiul lui Telamon și vărul lui Ahile, Ajax, a fost, de asemenea, unul dintre cei mai mari războinici greci care au luptat în războiul troian, participând în mod activ la asediul asupra cetății Troia.

Părinți

• Peleus
• Thesis

Soții/iubite

• Deidamia
• Briseis

Copii

• Neoptolemus

Mituri și legende despre Ahile

Ahile a fost de obicei descris ca un tânăr războinic. În epopeile lui Homer, s-a făcut remarcat prin frumusețea fizică, dar și prin armura deosebită, făurită, se spune, de însuși zeul Hefaistos. 

Se mai spune că faimosul scut al lui Ahile, descris de Homer în cartea a XVIII-a a Iliadei, a fost făurit cu atâta meșteșug și pricepere încât nu a fost niciodată egalat de nici o altă armă sau armură din întreaga istorie a lumii.

Mitul nașterii lui Ahile

Potrivit legendelor grecești, mama lui Ahile, zeița mării Thetis, a fost curtată inițial de zeii Zeus și Poseidon. Potrivit celei mai cunoscute versiuni a mitului, cei doi zei au aflat de la un oracol că Thetis era destinată să dea naștere unui fiu care va ajunge un mare erou, mai iubit de greci decât însuși tatăl său. 

Însă nici Zeus și nici Poseidon n-au dorit un fiu care să-i poată răsturna, așa cum au făcut ei cu propriul tată, titanul Cronos.

Conform unei alte versiuni a mitului, frumoasa Thetis a respins avansurile stăpânului din Olimp, ea fiind loială soției acestuia, Hera. Înfuriat de refuzul feței, Zeus s-a răzbunat forțând-o să se căsătorească cu un muritor de rând.

Indiferent de varianta mitului, în cele din urmă Thetis s-a căsătorit cu Peleus, regele din Fthia, însă nu înainte de a-l supune pe acesta la mai multe încercări.

Astfel, viteazul Peleus a trebuit să o urmărească pe zeiță peste mări și țări, în timp ce aceasta se preschimba în diverse animale sălbatice. Apoi, Thetis a luat formă de apă și de foc și s-a luptat cu viteazul Peleus.

În cele din urmă, Peleus ieșit victorios iar Thesis a acceptat să-i devină soție. 

Nunta celor doi a fost una grandioasă, la care au fost invitați toți zeii din Olimp. A lipsit doar Eris, zeița discordiei. 

Furioasă că nu a fost invitată la nuntă, aceasta a apărut în momentul în care festivitățile erau în toi și a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care stătea scris: „Pentru cea mai frumoasă zeiță”. 

Hera, Atena și Afrodita au revendicat, pe rând, mărul de aur ca fiind al lor, iar gâlceava dintre cele trei a contribuit, în cele din urmă, la declanșarea războiului troian.

Când s-a născut Ahile, Thetis a vrut să-l facă nemuritor. Există două mituri principale despre cum a reușit acest lucru. 

În primul, relatat în două texte antice importante – Thebaida lui Statius și Fabulae a lui Hyginus, ea și-a scufundat pruncul în râul Styx. Trupul lui Ahile a devenit invulnerabil, mai puțin călcâiul de care l-a ținut mama sa.

În ce-a de-a două versiune, Thetis a uns trupul nou-născutului cu ambrozie, apoi l-a ținut peste foc ca să-l călească. Dar într-o noapte, ritualul zeiței a fost întrerupt de Peleus care a intrat, pe neașteptate, în camera ei. 

Regele s-a îngrozit atunci când a văzut cum zeița îl ținea pe preaiubitul său fiu deasupra flăcărilor încinse, așa că s-a repezit și i l-a smuls din brațe.

Citește și: Totul despre Hermes (Mercur), mesagerul zeilor și protectorul hoților

Se spune că, furioasă fiind, Thetis și-a abandonat soțul și fiul, întorcându-se să locuiască cu celelalte Nereide, în mare. 

Cum ritualul nu a fost dus până la capăt, călcâiul lui Ahile a rămas singurul loc vulnerabil de pe trupul eroului. 

Ahile este chemat de regele Agamemnon

Ca şi în cazul multor altor eroi de seamă, tânărul Ahile a fost încredințat centaurului Chiron, ca să-l înveţe meşteşugul armelor şi al vânătoarei. 

Se povesteşte că la Chiron, fiul lui Thetis s-a hrănit doar cu măduvă şi cu creier de pui de urs şi cu ficat de leu năprasnic. Nici nu se ridicase Ahile mai mult de-o şchioapă şi lupta ca un bărbat, ucigând fiare prin codrii de pe Pelion.

Iar când fugea, putea să întreacă şi căprioara cea mai iute şi cea mai sprintenă din munţi.

Pe acest flăcău vroiau să-l aibă, în război, lângă ei, atrizii, la ceasul când vor ataca Troia. Așa că regele Agamemnon l-a trimis pe însuși Ulise, să-l caute şi să-l aducă la luptă pe feciorul lui Peleu şi al gingaşei nereide, cea cu picioare de argint.

Temându-se ca nu cumva fiul ei sa fie răpus pe zidurile Troiei, se spune că Thetis l-ar fi îmbrăcat în haine de fată și l-ar fi ascuns pe insula Skyros, printre fiicele regelui Lycomedes.

Dar în timp ce se afla la curtea regelui, Ahile s-a îndrăgostit de una dintre fiicele acestuia, prințesa Deidamia. Din dragostea celor doi s-a născut un fiu pe nume Neoptolemus.

Se spune că, aflând de ascunzatoarea lui Ahile, eroul Ulise a călătorit până pe insula Skyros. Apoi, pentru a-l atrage din ascunzătoare, Ulise le-a chemat pe fiicele lui Lycomedes, cărora le-a oferit diverse cadouri – haine croite din pânze fine și bijuterii din aur și argint.

Însă printre daruri a strecurat și un scut și o lance. 

După aceasta, Ulise le-a cerut soldaților care îl însoțeau să simuleze un atac asupra palatului. Crezând că viața Deidamiei este în pericol, viteazul Ahile a aruncat hainele femeiești cu care era înveșmântat, a apucat scutul și lancea și s-a pregătit de luptă, trădându-și astfel identitatea grecilor.

Călătoria spre Troia

Înainte ca eroul să pornească spre Troia, mama sa l-a avertizat că în față îl așteaptă două destine: dacă va lupta în bătălia pentru Troia, el se va bucura de faimă nemuritoare, însă va fi răpus; în schimb, dacă va alege calea unui om obișnuit, fără glorie și lauri, atunci va avea parte de o viață lungă. 

Ahile a ales primul destin, preferând o viață scurtă, dar glorioasă, uneia lungi, dar neremarcabile. A plecat astfel spre Troia, știind că nu se va întoarce niciodată acasă.

Potrivit lui Homer, Ahile comanda cincizeci de corăbii iar armata lui era formată din mirmidoni, războinici înfricoșători, descendenți ai oamenilor mării. El a mai fost însoțit și de prietenul său drag, Patroclu.

Citește și: Legenda zeiței Artemis, protectoarea vânătorilor și a femeilor însărcinate

Se spune că în drumul ei către cetatea Troia, flota condusă de Ahile a acostat, din greșeală, la Mysia. Crezând ca au ajuns în Troia, mirmidonii au purtat o bătălie sângeroasă cu misienii și cu regele lor, Telephus.

În haosul bătăliei, Ahile l-a rănit pe Telephus, la coapsă, cu sulița. Când grecii au realizat greșeala făcută, aceștia au depus armele și au părăsit, în mare grabă, Misia. 

Dar flota greacă a fost surprinsa de o furtună teribilă pe mare. Suferind pierderi grele, Ahile a fost nevoit să se întoarcă în Grecia pentru a se regrupa.

Războiul troian

Miturile și legendele grecești vorbesc despre Ahile ca despre unul dintre cei mai importanți participanți la războiul troian, conflictul de zece ani dintre armatele unite ale Greciei, sub conducerea lui Agamemnon, și cetatea Troia. 

Se spune că Ahile a fost unul dintre cei mai brutali greci. După ce mirmidonii săi au debarcat lângă Troia, aceștia au jefuit satele și orașele din împrejurimi pentru provizii, vite și sclavi. 

În primii ani ai războiului troian, Ahile s-a remarcat ucigând în luptă mai mulți campioni ai Troiei. Printre aceștia s-au numărat Cycnus, un fiu al lui Poseidon, și Trilus, unul dintre feciorii regelui troian, Priam.

Cea mai cunoscută și importantă narațiune a acțiunilor lui Ahile din timpul războiului troian este Iliada. 

Din aceasta aflăm că, în ultimul an de război, a existat o ceartă între Ahile și Agamemnon, care ar fi putut schimba soarta întregii confruntării.

Într-o zi, în tabără grecească a sosit un preot al lui Apollo pe nume Chryses. El dorea să-și răscumpere fiica, care fusese luată captivă de greci și ajunsese sclava lui Agamemnon. Când Agamemnon a refuzat să o lase pe fată să plece, Chryses l-a implorat pe Apollo să-l răzbune.

Zeul a răspuns rugăciunii lui Chryses trimițând o ciumă cumplită care a decimat armata greacă. 

Suferind cumplit de pe urma molimei, grecii au apelat la ajutorul profetului Calhas, care le-a dezvăluit motivul pentru care acel blestem cumplit se abătuse asupra lor. Auzind spusele profetului, Ahile i-a cerut lui Agamemnon să o elibereze, de îndată, pe fiica lui Chryses.

Regele, care deja îl pizmuia pe erou, a acceptat să-i redea libertatea fetei lui Chryses însă, drept compensație, a luat-o pe una dintre slujitoarele lui Ahile, o tânără pe nume Briseis.

Umilit, Ahile a jurat să nu mai lupte alături de greci. Dar, fără ajutorul eroului și a mirmidonilor săi, armata greacă a suferit înfrângere după înfrângere, spiritul soldaților fiind înfrânt de curajul și de strategiile lui Hector, fiul cel mare al lui Priam și comandantul armatei din Troia.

Văzându-se într-o situație dificila, Agamemnon l-a implorat pe Ahile să revină în fruntea armatei, promițându-i că i-o va înapoia pe Briseis, plus multe alte comori. Cu toate că Ulise, Nestor și Ajax au încercat și ei să-l convingă, Ahile a refuzat oferta lui Agamemnon.

În ziua următoare, Hector a atacat tabără grecească. Într-o încercare disperată de a ridica moralul soldaților, Patroclu a îmbrăcat armura lui Ahile și a intrat în luptă în fruntea temuților mirmidoni. În toiul bătăliei, Patroclu a reușit să-l răpună pe Sarpedon, unul dintre fii lui Zeus, dar a căzut, la rândul său, fiind ucis de Hector, cu ajutorul zeului Apollo.

Cu inima frântă de moartea bunului său prieten, Ahile a îmbrăcat din nou armura și a lansat un atac devastator asupra cetății. Au urmat zile de lupte crâncene, în timpul cărora eroul nemuritor a răpus mulți troieni. Până și viteazul Hector a căzut, străpuns de lancea lui Ahile.

Moartea lui Ahile

Există câteva mituri diferite despre moartea lui Ahile. 

Cea mai cunoscută variantă este cea conform căreia fiul lui Peleus și al zeiței Thetis a fost ucis de săgeata trasă de prințul Paris. Se spune ca săgeata ar fi fost ghidată chiar de zeul Apollo, astfel încât să lovească singurul loc vulnerabil al eroului – călcâiul său.

Citește și: Cine a fost Ares, zeul grec al războiului și al violenței?

Se spune că, văzându-l pe marele Ahile în faţa portilor Troiei, Paris şi-a dus arcul la piept. A pus în strună o săgeată şi l-a ţintit cu îndemânare pe cel mai brav dintre ahei. 

Însă Ahile fusese descântat de Thetis în apele râului Styx, râul cel negru din Infern, încă de când era copil. Şi trupul lui, scăldat în Styx, era tare ca fierul. Nu putea fi rănit cu arma decât într-un loc, în călcâi.

Mai mult încă, așa cum îi fusese proorocit, Ahile nu putea să piară de arma vreunui muritor, chiar dacă îl nimerea în călcâi, decât ajutat şi de-un zeu. Astfel săgeata trasă de Paris ar fi fost în zadar, de nu era ghidată și de zeul Apollo. 

Ahile a simţit săgeata că-l fulgeră şi a ştiut că se apropie clipa morţii. Și-a înfipt suliţa lungă în pământ, s-a clătinat şi cu ultima suflare a strigat către oștile lui Priam:

Vai vouă, care vă uitaţi la mine cum mă prăbuşesc. Vai vouă! Chiar şi după moarte, eu tot vă voi lovi cu sete. Şi prin urmaşii mei ahei, am să vă nimicesc oraşul în care vă adăpostiţi, cu toate că zeul Apollo, cu mama, lui, zeiţa Leto, şi Ares, Artemis şi Xantos şi Afrodita cea frumoasă încearcă să vă ocrotească. Vai vouă!.

După ce Ahile a fost îngropat, minunata lui armură a devenit obiectul unei dispute între Ulise și Ajax. Fiecare dintre cei doi eroi se vedea drept cel mai mare războinic în viață și, prin urmare, merita să moștenească armura. 

Ceilalți greci au decis în cele din urmă să-i acorde armura lui Ulise.

Viața de apoi

Când vine vorba despre miturile și legendele care să înfățișeze viața de apoi a eroului, versiunile existente sunt variate și adesea contradictorii. 

În Odiseea, Homer ne povestește cum Ulise l-a vizitat pe Ahile în împărăția lui Hades. Acesta i-a cerut vești despre familia sa și mai ales despre fiul său Neoptolemus.

Ulise i-a povestit despre numeroasele fapte de vitejie săvârșite de Neoptolemus care s-a remarcat după moartea tatălui său, în luptele purtate împotriva grecilor. 

În alte legende, însă, Ahile s-a bucurat de o viață de apoi mai glorioasă, trăind în fericire veșnică într-un loc numit Insula Albă, Elysium sau Insulele Fericitului. Conform acestei versiuni, în viața de apoi, Ahile a fost căsătorit fie cu Medeea, Polixena sau chiar cu Elena din Troia.

Cultul lui Ahile în Grecia Antică

Ahile a fost adorat ca un erou și chiar ca un zeu în Grecia Antică încă din secolul al VII-lea î.Hr. Cultul său a fost larg răspândit, în special în jurul Mării Negre, unde se spune că s-ar fi aflat cetatea Troia.

Sărbători și festivaluri

Ahile a fost sărbătorit și onorat în întreaga lume greacă. 

În fiecare an, tesalienii trimiteau reprezentanți în peninsula Troada pentru a aduce sacrificii în cinstea lui Ahile. 

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre Poseidon, zeul mărilor și a oceanelor din mitologia greacă

A existat, de asemenea, un cenotaf (un monument memorial sau „mormânt gol”) al lui Ahile în Olympia, unde erau săvârșite ceremonii în onoarea eroului înainte de începerea celebrelor Jocuri Olimpice.

Temple

Au existat numeroase temple dedicate lui Ahile în toată lumea greacă, far majoritatea templelor importante au fost grupate în jurul Mării Negre. 

Unul dintre cele mai mari, numit Ahileum, se afla în Troada, lângă locul unde se credea că a fost îngropat eroul după ce a fost răpus de săgeata trasă de Paris. 

Alte temple importante au mai fost cele din Olbia, Achilleos Dromos și cel de pe insula Leuke, lângă gura de vărsare a râului Ister.

Fiind venerat și sub numele de Pontarches, ca protector al marinarilor, Ahile a mai avut temple ridicate în onoarea lui și în multe orașe port, precum cele din Sporade (de pe insula Astypalea), Phthia, Sparta, Tarentum, Locri, sau Croton.