Avertisment dur al oamenilor de știință: Ceasul Apocalipsei s-ar putea modifica din nou în 2023

Ceasul Apocalipsei (eng. Doomsday Clock) este o interfață grafică prin care profesori universitari, cercetători și oameni de știință din Consiliul de Directori al Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic de la Universitatea Chicago, calculează câte „minute” despart omenirea de o catastrofă de proporții globale, care ar duce la anihilarea ei. 

Un astfel de eveniment catastrofic este simbolizat prin ora 24:00 (Miezul Nopții) pe ceas.

Proiectul „Ceasul Apocalipsei” a fost demarat în anul 1947. De atunci, „ora” de pe ceas a suferit 23 de modificări, în funcție de evenimentele care au avut loc pe mapamond și de probabilitatea declanșării unui război nuclear. 

În spatele acestor modificări se află ecuații matematice complexe care iau în calcul evenimente globale precum dezvoltarea armamentului nuclear, posibilitatea izbucnirii unor noi războaie, stabilitatea economică la nivel mondial, tensiuni diplomatice, schimbări climatice, etc.

Ce este Ceasul Apocalipsei (Doomsday Clock)?

Ideea Ceasului Apocalipsei a luat naștere ca o inițiativă a oamenilor de știință implicați în Proiectul Manhattan. Aceștia și-au dorit conștientizarea publicului cu privire la amenințarea armelor nucleare. 

În același timp, Ceasul Apocalipsei s-a dorit a fi și o modalitate de a pune presiune pe guvernelor marilor puteri mondiale pentru a descuraja construirea de noi arme de distrugere în masă. 

Din anul 1947 și până în prezent, Ceasul Apocalipsei a fost promovat pe coperta fiecărui număr al Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic, copertă creată de artista grafică Martyl Langsdorf, soția lui Alexander Langsdorf, Jr, cercetător asociat la Proiectul Manhattan.

Deciziile de a seta Ceasul Apocalipsei înainte sau înapoi sunt luate în urma ședințelor Consiliului de Directori al Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic, format din cercetători și oameni de știință, 19 dintre aceștia fiind laureați ai Premiului Nobel. 

În anul 1953, Ceasul Apocalipsei a indicat 2 minute până la Miezul Nopții, datorită situației tensionate la nivel mondial după ce SUA și URSS au testat primele bombe cu hidrogen. 

Citește și: Teorie șocantă – Explozii nucleare în antichitate. Au intervenit zeii în cursul normal al istoriei?

În 1991, Ceasul Apocalipsei a indicat cea mai lungă durată până la Miezul Nopții, 17 minute, datorită încheierii Războiului Rece, căderii Uniunii Sovietice și semnării Tratatului de Reducere Strategică a Armamentului de către SUA și Rusia. 

Inițial, Ceasul Apocalipsei era un indicator al pericolului nuclear, însă evenimentele de după anul 2000 au determinat Consiliul să ia în calcul atât încălzirea globală și deteriorarea mediul înconjurător, cât și amenințarea armelor biologice.

Recent, anii 2018 și 2019 au fost marcați de numeroase evenimente care au afectat în mod negativ ecuațiile care determină „ora” de pe Ceasul Apocalipsei, cele mai notabile fiind escaladarea tensiunilor în Peninsula Coreeană, dar și schimbările climatice tot mai accentuate și dezvoltarea și extinderea așa numitului „război cibernetic”.

Necesitatea unui astfel de sistem

Era atomică a început însă oficial odată cu explozia experimentală de la 16 iulie 1945, din sinistrul deșert Jornada del Muerto, care se întinde lângă Alamogordo (New Mexico, SUA). 

Secolul XX este însă martorul unor incredibile salturi calitative și cantitative ale armamentului, printre care și apariția și perfecționarea continuă a periculoaselor arme atomice. 

În pofida tratativelor și conferințelor de dezarmare, tumoarea înarmărilor nucleare a crescut nestăvilită, întinzându-se rapid pe cea mai mare parte a globului și tinzând să devină malignă. Un scurt istoric al acestei adevărate aventuri devolutive a omenirii este fără îndoială edificator.

• 1945 – La 6 și 9 august au loc bombardamentele atomice americane asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, cu bombele Little Boy (Uraniu 235) și respectiv Fat Man (Plutoniu 239), ambele având o putere distructiva de câte 20 kilotone (echivalentă cu explozia simultană a 20.000 tone de explozibil clasic TNT). Efectele: 240.000 morți, 13.983 dispăruți, 37.425 mutilați, aproximativ 90.000 răniți și 93.391 iradiați, numiți de japonezi Hibakusha (cuvânt care înseamnă în același timp salvat și suferind).
• 1949 – În august are loc prima experiență atomică sovietică.
• 1952 – În octombrie are loc prima experiență atomică britanică.
• 1952 – La 1 noiembrie are loc prima experiență americană cu bomba cu hidrogen (termonucleară), pe insula Elugelab din arhipelagul Eniwetok (Oceanul Pacific). Bomba a avut puterea explozivă a 10 megatone (10 milioane tone TNT), iar efectul exploziei a fost volatizarea insulei Elugelab care a dispărut literalmente de pe harta Terrei.
• 1953 – În august are loc prima experiență termonucleară sovietică.
• 1954 – SUA experimentează bomba H de 40 megatone.
• 1956 – URSS experimentează bomba H de 100 megatone.
• 1957 – În mai are loc prima experiență termonucleara britanică.
• 1957-1958 – Apar pentru prima oară noii vectori (mijloace de transport la țintă): rachetele intercontinentale.
• 1960 – În octombrie are loc prima experiență atomică chineză.
• 1967 – Apar sistemele de rachete antirachetă americane și sovietice.
• 1968 – Stocurile de armament nuclear ale celor cinci puteri atomice (SUA, URSS, R.P. Chineză, Marea Britanie și Franța) ating cifra de 10.000 megatone. Apar sateliții de observație.
• 1974 – La 18 mai 1974 India testează prima ei bomba atomică, Smiling Buddha.
• 1974-1978 – Apar sistemele de rachete multiple, fracționare, de croazieră, cu laser și raze X. Apar sateliții militari de interceptare.
• 1978 – SUA anunță realizarea bombei cu neutroni.
• 1980 – Cele cinci puteri atomice dispun de un arsenal cifrat la 100.000 megatone. Pe glob există alte 20 de state care sunt capabile să producă armament nuclear, ONU fiind informată că cel puțin cinci dintre ele au bomba atomică.
• 1983 – Arsenalele mondiale dispun de 18.000 rachete atomice (130.000 megatone) și aproximativ 2.000 de sateliți militari.
• 1986 – URSS dispune de peste 45.000 de focoase nucleare, inclusiv infama Tsar Bomba, cea mai puternică bombă construită până la acea dată, cu o capacitate de 100 megatone.
• 1998 – La data de 28 mai, Pakistanul testează prima sa bombă atomică, Chagai-1.
• 1998 – India testează o serie de focoase nucleare (Operațiunea Shakti), inclusiv un dispozitiv termonuclear.
• 2006 – Coreea de Nord începe dezvoltarea propriului program nuclear. 
• 2006 – În luna ianuarie, președintele Franței, Jacques Chirac, declară public că orice atac de natură teroristă, sau folosirea armelor nucleare împotriva Franței va atrage un contraatac de natură nucleară. 
• 2017 – La data de 3 septembrie, Coreea de Nord a detonat un dispozitiv nuclear care a produs în cutremur de 6.1 grade în regiune. Agenția americană NORSAR a estimat că dispozitivul ar fi fost un focos termonuclear de 250 kilotone. 

S-a constata că experiențele atomice dintre anii 1945 și 1965 au eliberat o energie totală de 700 megatone, echivalentă cu 35.000 de bombe tip Hiroshima (deci cinci bombe Little Boy pe zi). 

Considerând cu moderație că fiecare dintre ele ar fi provocat 100.000 de victime, s-ar fi ajuns în 1965 la totalul de 3,5 miliarde morți, adică întreaga populație a globului de la acea dată! 

Dar, în 1983, puterea armamentului nuclear existent echivala cu 30 tone TNT pe cap de locuitor al Terrei, cantitate suficientă pentru ca fiecare om să fie ucis de 65.000 de ori, arsenalele conținând echivalentul a 6,5 milioane de bombe tip Little Boy!

Citește și: 9 cele mai mari mistere criminalistice rămase nerezolvate

Este demn de remarcat faptul că cifrele de mai sus provin din rapoarte oficiale publice, ele nefiind simple exagerari, puncte de vedere pesimiste sau panicarde, nici argumentele unor acțiuni publicitare.

Concluzia inevitabilă la care duce rezumatul istoriei demențialei curse a înarmărilor nucleare este că, dacă ea nu va fi oprită, va scăpa de sub controlul atât de instabil și precar, iar urmărea logica va fi indiscutabil anihilarea oricărei forme de viață de pe Terra, dezastru care poate fi oprit doar de trezirea conștiinței indivizilor și popoarelor în egală măsură.

Hiroshima și Nagasaki

Celebra bombă A (Little Boy) de 20 kilotone a explodat la Hiroshima, mai precis la 530 de metri deasupra clădirii Camerei de Comerț aflată lângă podul Aioi (din centrul orașului), la confluența brațelor Motoyasu și Honkawa ale fluviului Ohta. 

În momentul exploziei temperatura a atins un milion de grade Celsius (limita la care se produce fisiunea nucleară), pentru ca în picosecunda următoare să se formeze o monstruoasă sferă incandescentă cu diametru de 600 de metri și temperatura depășind 6.000 de grade Celsius, sferă care s-a revarsăt fulgerător sub forma unui val circular de foc înaintând asupra orașului cu viteza de peste 800 km/oră. 

Aceasta fantastică undă calorică a topic instantaneu oțelul tunurilor antiaeriene, al stâlpilor de înaltă tensiune, traverselor și arcadelor podurilor, făcându-le să se prelingă pe pământ ca plumbul încins, a prefăcut trotuarele în râuri de asfalt clocotind, a lichefiat porțelanul, argila și sticla, a vitrificat nisipul și pietrele mai moi, făcându-le să explodeze ca dinamita pe cele mai dure (granitul și bazaltul). 

Efectul luminos al fulgerului alb (mai strălucitor decât Soarele) a transformat oamenii în umbre de fum, împregnându-i în zidurile de beton, a calcinat până și lemnul meselor din buncărele și adăposturile antiaeriene, volatizânt orice obiecte inflamabile de culoare închisă.

Literele negre ale ziarelor sau bancnotelor din seifuri au dispărut decupate, iar modelele de culoare închisă de pe țesături s-au impregnat pe pielea oamenilor pentru totdeauna, sub forma unor arsuri de gradul III. 

Presiunea aerului s-a manifestat sub forma unui baros nimicitor, de 8 tone/metru pătrat, ce strivea totul de sus în jos: clădirile erau terciuite de însăși acoperișurile lor, iar oamenii dispăreau sub greutatea devenită imensă a propriului cap. 

Toate acestea (împreună cu efectul radioactiv) au avut ca urmare 100.000 de morți instantaneu (urmați de alte câteva zeci de mii în următoarele 72 de ore).

Pe hartă, distrugerile s-ar putea consemna astfel: în jurul centrului exploziei, „cercul negru al morții totale” cu raza de 1 km (în care orice formă de viață a dispărut într-o picosecundă); apoi „cercul morții cvasitotale” cu raza de 4 km (pe marginile căruia au fost găsiți oameni cu arsuri de gradul I) și în sfârșit un ultim cerc cu raza de 16 km, unde copacii s-au uscat brusc, râurile s-au evaporat, iar pământul s-a înroșit (oamenii prezentând arsuri de gradul III).

Citește și: Casa care a inspirat Amityville Horror a fost scoasă la vânzare. Incredibil cât cere proprietarul pentru conacul bântuit

Dar aceste efecte au fost inegale: spre exemplu, însăși clădirea Camerei de Comerț aflată sub centrul exploziei a rămas în picioare, cruțată de efectul presiunii (exercitat în afara unui mic unghi mort în formă de con) iar unii oameni din adăposturile subterane au scăpat cu viață. 

Radioactivitatea solului a fost redusă de faptul că explozia a avut loc în aer, astfel că deși organismele vii au fost puternic (majoritatea mortal) iradiate, construcțiile și pământul nu s-au impregnat radioactiv. 

Un test efectuat în 1970 stabilea că solul Statelor Unite prezenta în medie o radioactivitate de 10-20 micro roentgeni, în timp ce la Hiroshima valoarea maximă era de 2 micro roentgeni. 

Efectele asupra oamenilor au fost însă înspăimântătoare: exceptând morții, zecile de mii de supraviețuitori (hibakusha, marii mutilați, răniți cu arsuri teribile) au suferit și de unele boli sau răni nemaiîntâlnite până atunci: oameni a căror piele se desprindea de pe corp ca o mănușă, sau oamenii-zebră tatuați cu arsuri pe locul unde țesăturile pe care le purtau au fost de culoare închisă.

Mai puțin de un minut până la Miezul Nopții

Ceasul Apocalipsei a început încă din 1947 să „contorizeze” timpul până la sfârșitul zilelor și așa cum am scris la începutul articolului, din anul 1947 și până în prezent, ora de pe ceas a fost modificată de 23 de ori, după cum urmează: 

• 1947 – Ora indicată pe ceas: 23:53, setarea inițială a Ceasului Apocalipsei.
• 1949 – Ora indicată pe ceas: 23:57 (+4 minute), ca rezultat a testării de către URSS a primei ei bombe atomice.
• 1953 – Ora indicată pe ceas: 23:58 (+1 minut), ca rezultat a testării de către SUA și URSS a primelor dispozitive termonucleare.
• 1960 – Ora indicată pe ceas: 23:53 (-5 minute), ca rezultat a unei mai bune cooperări între oamenii de știință americani și sovietici, în demersul lor de a conștientiza opinia publică cu privire la pericolul prezentat de armele nucleare.
• 1963 – Ora indicată pe ceas: 23:48 (-5 minute), ca rezultat al angajamentului SUA și URSS de limitare a testelor atmosferice a armelor nucleare.
• 1968 – Ora indicată pe ceas: 23:53 (+5 minute), ca rezultat al primelor teste nucleare demarate de Franța și China.
• 1969 – Ora indicată pe ceas: 23:50 (-3 minute), ca rezultat a introducerii de către Senatul american a Tratatul de Neproliferare Nucleară.
• 1972 – Ora indicată pe ceas: 23:48 (-2 minute), ca rezultat al semnării Tratatul de Limitare Strategică a Armelor și Tratatul Rachetelor Antibalistice de către cele două superputeri nucleare, SUA și URSS.
• 1974 – Ora indicată pe ceas: 23:51 (+3 minute), ca rezultat al primelor teste nucleare ale Indiei.
• 1980 – Ora indicată pe ceas: 23:53 (+2 minute), ca rezultat a creșterii numărului de atacuri teroriste la nivel mondial, dar și datorită stagnării discuțiilor SUA – URSS cu privire la dezarmarea nucleară.
• 1981 – Ora indicată pe ceas: 23:56 (+3 minute), ca urmare a conflictelor din Polonia, Africa de Sud și Afganistan.
• 1984 – Ora indicată pe ceas: 23:57 (+1 minut), ca urmare a răcirii relațiilor dintre SUA și URSS și accentuarea cursei înarmării nucleare.
• 1988 – Ora indicată pe ceas: 23:54 (-3 minute), ca urmare a semnării de către SUA și URSS a unor tratate de reducere a arsenalului nuclear de rază medie, ceea ce contribuie la o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două puteri.
• 1990 – Ora indicată pe ceas: 23:50 (-4 minute), ca urmare a căderii Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului. 
• 1991 – Ora indicată pe ceas: 23:43 (-7 minute), ca urmare a semnării de către SUA și Rusia a Tratatul de Reducere Strategică a Armelor II.
• 1995 – Ora indicată pe ceas: 23:46 (+3 minute), ca urmare a unei creșteri a bugetelor militare la nivel mondial și a suspiciunii existenței armelor nucleare post-sovietice.
• 1998 – Ora indicată pe ceas: 23:51 (+5 minute), ca urmare a unor noi teste nucleare, de această dată efectuate de India (Pokhran-II) și Pakistan (Chagai-I).
• 2002 – Ora indicată pe ceas: 23:53 (+2 minute), ca urmare a anunțului SUA de retrage din Tratatul Rachetelor Antibalistice; în același timp apare temerea unui potențial atac terorist nuclear ca urmare a lipsei inventarierii corecte a focoaselor nucleare existente în lume.
• 2007 – Ora indicată pe ceas: 23:55 (+2 minute), ca urmare a testelor nucleare efectuate de Coreea de Nord, dar și a numărului uriaș de focoase nucleare încă existente în lume, peste 26.000 de astfel de arme fiind deținute doar de SUA și Rusia.
• 2010 – Ora indicată pe ceas: 23:54 (-1 minut), deși intre 2007 și 2010 s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește distrugerea arsenalului nuclear al lumii, eșecul summitului de la Copenhaga, dar și incapacitatea guvernelor lumii de a veni cu soluții concrete la problema schimbărilor climatice, au anulat practic toate aceste progrese. 
• 2012 – Ora indicată pe ceas: 23:55 (+1 minut), ca urmare a eforturilor insuficiente făcute la nivel mondial pentru reducerea arsenalului nuclear și a schimbărilor climatice.
• 2015 – Ora indicată pe ceas: 23:57 (+2 minute), datorită escaladării tensiunilor dintre SUA și Rusia în urma crizei din Ucraina, dar și a lipsei concrete de acțiuni la nivel mondial pentru stoparea schimbărilor climatice tot mai dramatice.
• 2018 – Ora indicată pe ceas: 23:58 (+1 minut), pentru primă dată după 1953, Ceasul Apocalipsei indică 2 minute până la Miezul Nopții.
• 2021 – Ora indicată pe ceas: 23:59 (+1 minut), pentru primă dată în istorie, Ceasul Apocalipsei indică ora 23:59, adică un singur minut până la Miezul Nopții. Pandemia de COVID-19, schimbările climatice radicale, o nouă posibilă criză economică mondială, dar și tensiunile crescânde între SUA, Rusia, China și unele țări din Orientul Mijlociu, toate au contribuit la această situație fără precedent.

Previziuni sumbre pentru 2022

Potrivit ultimelor previziuni și calcule, unii oameni de știință consideră că, pentru primă dată în istorie, Ceasul Apocalipsei (eng. Doomsday Clock) ar putea afișa ora 23:59:30 (+30 secunde), adică 30 de secunde până la Miezul Nopții.

În viziunea multora, 23:59:30 reprezintă așa numitul „punct fără întoarcere.” Acest „punct zero” este momentul critic din istoria omenirii din care orice acțiune luată nu va mai fi suficientă pentru a împiedica dispariția rasei umane în urma unui cataclism global.

Citește și: Antihristul și viziunile biblice ale Apocalipsei. Când se va da lupta finală dintre Bine și Rău?

Pandemia de COVID-19 a contribuit serios la această situație fără precedent, însă COVID-19 nu va însemna sfârșitul civilizației. 

Deși virusul a ucis peste 4 milioane de oameni la nivel mondial și a contribuit, indirect, la moartea altor zeci sau sute de mii care nu au mai avut acces la tratamente pe perioada crizei medicale, pandemia va fi, potrivit cercetătorilor, depășită cu succes. 

COVID-19 a însemnat însă un moment de cotitură în istoria noastra și a arătat, încă o dată, că omenirea nu este pregătită să gestioneze crize majore. 

Guvernele lumii s-au arătat incapabile să vina cu soluții concrete pentru criza armelor nucleare sau pentru încălzirea globală tot mai accentuată.