ȘtiințăMisterele Universului

Ce este Efectul Mandela? Teorii intrigante dar și posibile explicații științifice

No Comments

Efectul Mandela ar putea fi fenomenul care demonstrează existența „Multiversului”. Memoria noastra este un lucru uimitor și ciudat în același timp. Cunoaștem deja multe despre felul în care funcționează memoria, însă există și multe necunoscute. 

Un fenomen prea puțin studiat – și care stă la baza așa-numitului „Efect Mandela” – este fenomenul amintirilor false care par atât de adevărate și reale încât cei care le experimentează refuză pur și simplu să creadă contrariul.

Table Of Contents

Ce este Efectul Mandela?

Termenul Efectul Mandela este creația cercetătoarei, scriitoarei, și consultantei în paranormal Fiona Broome. Aceasta a folosit pentru prima dată termenul în anul 2010 în cadrul unei conferințe, unde mai mulți participanți i-au spus că sunt convinși că Nelson Mandela a murit în închisoare în anii ‘80. 

În realitate, Nelson Mandela a fost ales președintele Africii de Sud, pentru un mandat, între anii 1994 și 1999. Nelson Mandela a murit în anul 2013. Broome a fost intrigată de faptul că atât de mulți oameni, care nu se mai întâlniseră niciodată până atunci, aveau o amintire atât de diferită a unor evenimente care s-au întâmplat în realitate. 

Efectul Mandela se referă la o situație în care un număr important de indivizi cred cu tărie într-un fenomen care în realitate nu s-a întâmplat niciodată. Nu este cunoscut cum și de ce apar aceste „amintiri false” și de ce se manifestă în masă, dar există câteva teorii. 

Unele teorii sugerează ca amintirile false se bazează pe amintiri incomplete sau parțiale, un fenomen similar cu efectul telefonului fără fir, în care o informație transmisă succesiv de la un individ la altul ajunge complet denaturată la ultimul recipient al acesteia. 

Alte teorii sugerează ca Efectul Mandela este dovada clară a existenței universurilor paralele sau a Multiversului, două concepte diferite dar care ar putea genera astfel de amintiri false. 

Ideea universurilor paralele se bazează pe un concept al fizicii cuantice care ne spune că fiecare eveniment care a avut, are, sau urmează să aibă loc în universul nostru poate crea linii temporale paralele; iar toate aceste linii temporale se „amestecă”, uneori, cu realitatea noastră. 

În concluzie, persoanele care experimentează așa numitele amintiri false sunt de fapt indivizi a căror memorie a fost afectată de separarea unor realități alternative.

Teoria Multiversului

Multiversul (cunoscut și ca metaverse, omniverse, sau meta-univers) este alcătuit dintr-o grupare ipotetică de mai multe universuri. Împreună, aceste universuri integrează tot ceea ce există: întregul spațiu cosmic, timpul, materia, energia și toate legile fizice care guvernează. Universurile din interiorul Multiversului sunt numite universuri paralele. 

Însă care este legătura dintre această teorie îndrăzneață și Efectul Mandela?

Ideea universurilor paralele nu a fost avansată doar în literatura SF, acest concept fiind propus și în domenii precum fizica, matematica, cosmologia, astronomia, religia, muzica, literatura, sau filosofia. 

Termenul Multivers a fost folosit pentru prima dată în anul 1985 de filosoful și psihologul american William James (1842-1910), însă într-un context diferit. Considerat părintele psihologiei americane, William James studiat medicina la Harvard, însă nu a practicat niciodată profesia de medic. În schimb, s-a reorientat către filosofie și psihologie.

Mai târziu, în 1952, fizicianul austriac Erwin Schrödinger (1887-1961) a înaintat ideea de Multivers, așa cum o cunoaștem astăzi, în timpul unei conferințe în care a afirmat că, potrivit ecuațiilor și calculelor sale, există mai multe istorii, nu în sensul istoriilor alternative, ci în sensul istoriilor care se întâmplă simultan.

Schrödinger a fost laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1933 și este considerat unul din părinții fizicii cuantice. Schrödinger a fost profesor de fizică teoretică la Dublin, Berlin, și Graz și este fondatorul mecanicii ondulatorii, a cărei ecuație fundamentală îi poartă numele.

În 1963, Michael Moorcock a folosit termenul Multivers în nuvela SF The Sundered Worlds.

În prezent, unii fizicieni consideră că ideea de „Multivers” nu este una legitimă și că nu ar trebui aprofundată deoarece studiul unui astfel de concept ar putea eroda încrederea populației în comunitatea științifică. 

Alții consideră conceptul drept unul mai degrabă filosofic, deoarece nu i se poate demonstra falsitatea. Respingerea unei teorii pe baza experimentelor științifice și a calculelor matematice este una dintre cele mai des folosite metode științifice. 

Astfel, Paul Steinhardt (fizician teoretic de origine americană a cărui cercetare principală este în cosmologie și fizica materiei condensate) a argumentat că nici un experiment sau calcul matematic nu poate demonstra falsitatea teoriei Multiversului, atâta timp cât teoria se bazează pe existența unui număr infinit de posibilități, inclusiv aceea a unui univers în care Multiversul nu există. În consecință, o astfel de teorie nu fundamente științifice.

Efectul Mandela – cele mai interesante exemple

Efectul Mandela este o teorie controversată. Dar asta nu a împiedicat mediatizarea si popularizarea unor cazuri stranii. Iată câteva dintre cele mai interesante exemple.

Sex and the City sau Sex in the City?

Un prim exemplu este titlul serialului Sex and the City (trad. „Totul despre sex”), serial difuzat intre 1998 și 2004 și care le-a avut în rolurile principale pe Sarah Jessica Parker, Kim Cattrall, Kristin Davis și Cynthia Nixon.

Deși serialul a fost difuzat în întreaga lume timp de șase sezoane, foarte mulți fani sunt și astăzi convinși că titlul serialului este Sex in the City. În realitate, varianta corectă este Sex and the City.

We Are the Champions

We Are the Cham­pions, melodia cântată de Freddie Mercury, este una dintre cele mai cunoscute melodii din toate timpurile, milioane de fani fredonând versurile arhicunoscute de-a lungul anilor. Cu toate acestea, mulți fani sunt absolut convinși că melodia se termină cu versul „No time for losers, ’cause we are the champions of the world!”. 

În realitate, cuvintele „of the world” nu mai sunt prezente în ultimul vers. Melodia se termina cu „’cause we are the champions”, lucru asta a stârnit indignare în rândul fanilor care nu înțeleg cum pot să-și amintească greșit una dintre piesele reprezentative ale artistului.

Cu sau fără monoclu?

Iată o întrebare pentru cititorii noștri: Cum vi-l amintiți pe celebrul personaj al jocului Monopoly, cu monoclu sau fără? Amuzantul caracter, pe numele său Rich Uncle Pennybags, este înfățișat ca un bătrân cu mustață, care poartă frac, papion și pălărie. 

Rich Uncle Pennybags nu a avut niciodată monoclu, chiar dacă mulți dintre pasionații jocului Monopoly și-l amintesc așa.

Fenomenul Pikachu

Simpaticul Pikachu din seria Pokemon este și el o „victimă” a Efectului Mandela. Surprinzător sau nu, coada lui Pikachu nu are vârful negru, asta deși mulți fani ai personajului și-l amintesc astfel. În realitate, coada lui Pikachu este în întregime galbenă.

Controversele seriei Star Wars

Cunoscuta serie de filme Star Wars este subiectul a două controverse care au fost atribuite fenomenului Mandela. Prima astfel de controversă este legată de robotul C-3PO, unul dintre caracterele care apar constant în trilogia originală. 

Astfel, mulți fani par să creadă că C-3PO ar fi în întregime auriu. În realitate, robotul are un picior argintiu, detaliu care le-a scăpat până și unora dintre cei mai înrăiți fani ai seriei Star Wars.

A doua controversă este legată de o replică celebră din film. Câți dintre noi ni-l amintim pe Darth Vader spunand: „Luke, I am your father”? În realitate, această replică nu există. Darth Vader spune, de fapt, „No, I am your father”.

Cazul Lindbergh

La 1 martie 1932, Charles Augustus Lindbergh Jr., fiul în vârstă de 20 de luni al aviatorului Charles Lindbergh, a fost răpit din camera sa de la etajul superior al casei faimosului aviator din East Amwell, New Jersey, Statele Unite. 

Cazul a fost unul extrem de mediatizat la acea vreme și foarte mulți își amintesc cazul Lindbergh drept unul dintre marile mistere criminalistice rămase neelucidate și astăzi. De fapt, o simplă căutare pe internet va găsi zeci de articole în care se vorbește despre răpirea bebelusului Lindbergh și despre faptul că acesta nu a fost găsit niciodată.

În realitate, cazul Lindbergh este un caz închis, trupul neînsuflețit al copilului fiind descoperit la data de 12 mai, 1932 de un șofer de camion pe nume Orville Wilson. Criminalul, identificat ca Richard Hauptmann, a fost arestat, judecat și executat pe scaunul electric în data de 3 aprilie, 1936.

Efectul Mandela – O posibilă explicație științifică

O explicație pentru Efectul Mandala ar putea fi Sindromul Memoriei False (SMF). În psihologie, o amintire falsă este definită ca fenomenul prin care o persoana își amintește un eveniment care nu a avut loc sau își amintește o întâmplare într-un mod diferit fața de cel în care s-a întâmplat în realitate.

Sindromul Memoriei False a fost cercetat, pentru primă data, de cei doi pionieri ai psihologiei: Pierre Janet (30 mai 1859 – 24 februarie 1947) și Sigmund Freud (6 mai 1856 – 23 septembrie 1939). 

Sigmund Freud este fondatorul psihoanalizei, o ramura a psihologiei despre care mulți au afirmat ca nu ar avea nici un viitor. Cu toate acestea, psihoanaliza a fost popularizata de studiile lui Freud. 

Fascinat de capacitatea individului de a-și aminti evenimente, dar și de particularitati ale memoriei în general, Sigmund Freud a studiat intens felul în care memoria putea fi folosită sau manipulata. Potrivit mai multor oameni de știința contemporani, cercetările lui Freud sunt folosite și astăzi, inclusiv în studiul amintirilor false. 

Pierre Janet a fost un neurolog de origine franceza care a adus o contributie semnificativă în studiul memoriei umane. Pierre a contribuit la intelegerea amintirilor false prin teoriile sale legate de disociere și „extragerea de informații” prin hipnoza. 

Primele studii oficiale

În 1975, Elizabet Loftus și John Palmer au conceput un experiment pentru a demonstra efectele vocabularului asupra memoriei false. Experimentul a inclus două studii separate. 

Pentru primul test au fost selectați 45 de participanți cărora li s-au arătat, aleatoriu, mai multe clipuri video ale unei mașini care lovește un parapet la viteze de 32 km/h, 48 km/h și 64 km/h. 

La final, participantilor li s-a cerut să completeze un formular și să răspundă la întrebarea „Ce viteză aproximativă a avut masina în momentul în care s-a lovit de parapet?” Întrebarea era aceeași pentru toți cei 45 de participanti, însă formularea diferea. Verbul care descria coliziunea varia, verbul „a lovit”, fiind inlocuit cu „a ciocnit”, „a izbit”, sau „a zdrobit.”

Toți participanții au estimat că mașina s-a lovit de parapet cu o viteză cuprinsă între 56 km/h și 64 km/h. Însă, dacă viteza ar fi fost principalul factor de comparație, atunci unii participanți la studiu ar fi trebuit să estimeze viteze mai reduse în cazul clipurilor video în care masina se mișca mult mai încet. În schimb, felul în care întrebarea a fost formulată a reprezentat principalul factor care a influențat modul în care oamenii au estimat viteza mașinii. 

Pentru al doilea test s-a folosit o altă filmare a unui eveniment similar, dar de această dată cei 150 de participanți la test au primit un chestionar puțin diferit, inclusiv în cazul întrebării finale. 

  1. Primul grup a fost întrebat „Ce viteză aproximativă a avut mașina în momentul în care s-a lovit de parapet?”
  2. Al doilea grup a fost întrebat „Ce viteză aproximativă a avut mașina în momentul în care s-a ciocnit de parapet?”
  3. Al treilea grup a fost întrebat „Ați observat cioburi de sticlă sau geamuri sparte în momentul în care mașina s-a zdrobit de parapet?”

Surprinzător, aproape toți participantii din cel de-al treilea grup au răspuns „Da”, asta deși în clip nu erau vizibile cioburile de sticlă.

Cercetătorii concluzionat că felul în care o întrebare este formulată poate contribui decisiv la formarea de amintiri false. Rezultate asemănătoare au fost obținute și în cadrul altor experimente similare care au folosit clipuri video ale unor evenimente sportive, spoturi publicitare, sau reconstituiri ale unor evenimente istorice.

Care este legătura dintre aceste experimente științifice și Efectul Mandela? Experimentele dovedesc că felul în care este prezentat un eveniment (prin intermediul canalelor de știri, a rețelelor de socializare, sau a articolelor din ziare) poate avea un efect determinant în ceea ce înseamnă formarea de amintiri false.


Surse

  • Arlin Cuncic – What Is the Mandela Effect? Articol publicat la data de 23 august, 2019. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Lindbergh kidnapping – wikipedia.org. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Blake Bakkila – 40 Mandela Effect Examples That Will Blow Your Mind. Articol publicat la data de 6 august, 2019. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Multiverse – wikipedia.org. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • The ‘Mandela effect’ and the science of false memories – theconversation.com. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • David H. Gleaves, Steven M. Smith, Lisa D. Butler, și David Spiegel – False and Recovered Memories in the Laboratory and Clinic: A Review of Experimental and Clinical Evidence. Articol publicat în Clinical Psychology: Science and Practice. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Mandela effect – rationalwiki.org. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Neil Dagnall și Ken Drinkwater – The ‘Mandela Effect’ and how your mind is playing tricks on you. Articol publicat la data de 12 februarie, 2018. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Oliver Louis Zangwill – Memory abnormality. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Elizabeth F. Loftus și John C. Palmer – Reconstruction of automobile destruction: An example of the interaction between language and memory. Studiu publicat în octombrie 1974. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
  • Nadav Goldschmied, Mark Sheptock, și Kacey Kim – Appraising Loftus and Palmer (1974) Post-Event Information versus Concurrent Commentary in the Context of Sport. Studiu publicat în noiembrie 2017. Text preluat la data de 3 martie, 2021. [Sursă]
Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Articole similare

Mari mistere antice – Civilizația sumeriană
Ce este paralizia în somn? De ce apare și cum se poate trata

Cele mai noi

Paranormal

Mistere Antice

Folclor

X-Files

Spiritualitate

Știință

Diverse

Despre Misterio

În spatele Misterio se găsește o echipă tânără, dinamică și unită de aceeași pasiune arzătoare pentru paranormal, mistere antice, enigme arhitecturale, fenomene inexplicabile, știință de frontieră, legende urbane, mituri, sau conspirații.

Urmărește-ne

Instagram
YouTube
Menu