Fenomene paranormale la mănăstirea Șinca Veche

Facebook Pinterest Twitter WhatsApp Email

Pornim spre sud, din orașul Făgăraș, trecem apoi pe lângă rezervația naturală Poiana Narciselor și ne continuam drumul spre micuța comună Șinca Veche, aflată la poalele dealului Pleșu, de lângă Munții Făgăraș. Aici, sute de oameni se strâng în fiecare duminică pentru a se ruga.

Legenda locală vorbește despre lucruri inexplicabile, fenomene paranormale și miracole care au loc în interiorul unei mici grote, săpate în piatră, locație cunoscută sub diferite nume: „mănăstirea rupestră Șinca Veche”, „Templul Ursitelor”, „Templul Dorințelor”, „grota Șinca Veche”, „portalul de la Șinca Veche”, sau „mănăstirea săpată în piatră de la Șinca Veche”.

Cei care au intrat în grota Șinca Veche vorbesc despre o „energie nefirească” care parcă învăluie întreaga zonă.

De altfel, există filmari pe care se pot observa fascicule sau sfere stranii de lumină care apar și dispar. Tot aici au fost înregistrate șoapte misterioase și voci indescifrabile, precum și numeroase alte fenomene pe care știința nu le-a putut explica, inclusiv vindecări miraculoase.

În grota Șinca Veche este desenat în stâncă un chip misterios, despre care unii cred că ar fi chipul lui Iisus Hristos, iar la mică distanță, în centrul unei încăperi care lasă impresia unui altar străvechi, sunt sculptate în piatră două simboluri consacrate: un Yin și Yang și o Stea a lui David.

Unde se află localizată mănăstirea Șinca Veche

Mănăstirea rupestră Șinca Veche se află la mai puțin de doi kilometri de localitatea cu același nume, în cotul format de Munții Făgăraș și Perișani. Aici se poate ajunge ușor, fie plecând din Brașov (aveți de parcurs aproximativ 45 de kilometri), fie din Făgăraș (oraș aflat la mai puțin de 22 de kilometri distanță).

Localitatea în sine, amplasată pe DN 68, se afla în centrul țării la 30 de kilometri nord de Zărnești, între dealul Perișani, la nord, și podul peste pârâul Bungetu, la vest.

Drumul până la peștera mănăstirea Șinca Veche străbate o zonă pustie, nepopulată, care păstrează și astăzi o frumusețe sălbatică. Chiar și așa nu aveți cum să vă rătăciți. Localnicii cunosc bine drumul și pot să vă ofere îndrumările necesare.

În ultimii ani, peștera Șinca Veche a devenit loc de pelerinaj. Aici se vine pentru legendele și poveștile extraordinare despre biserica săpată în piatră, dar și pentru închinăciune la moaștele Sfântului Nectarie, numit în popor și „vindecătorul de cancer”.

Istoria localității Șinca Veche

Cunoscut sub mai multe nume („mănăstirea rupestră Șinca Veche”, „Templul Ursitelor”, „Templul Dorințelor”, „grota Șinca Veche”, „portalul de la Șinca Veche”, sau „mănăstirea săpată în piatră de la Șinca Veche”), lăcașul de cult de aici se presupune că ar avea o vechime de peste 7.000 de ani.

De altfel, unii experți cred că grota de la Șinca Veche ar fi fost săpată de aceeași civilizație misterioasă care a ridicat Templul Alb din Insula Șerpilor.

Mănăstirea rupestra de la Șinca Veche nu a putut fi datată cu precizie, consimțământul general în rândul arheologilor fiind acela că biserica ar fi fost ctitorită în jurul anului 1742, în timpul unei perioade tulburi în care bisericile ortodoxe erau interzise.

Există însă și voci care spun că mănăstirea Șinca Veche exista de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.

Istoria localității Șinca Veche

An	Eveniment
7.000 – 4.000 î.Hr.	Prima atestare arheologică a localității, aflată la mai puțin de doi kilometri de „Templul Ursitelor”, datează din Neolitic.
14 – 37	Așezarea s-a dezvoltat în timpul cuceririi romane din vremea Împăratului Tiberius. Pe aici trecea „Drumul Roman” care lega Cumidava (actualul oraș Râșnov) de Dacia Superioară. Profitând de infrastructura romană din zonă, localitatea s-a transformat într-un important centru de negoț. La majoritatea construcțiilor ridicate în această perioadă au fost folosiți bolovani aduși de pe dealul Pleșu, din vecinătatea actualei grote Șinca Veche. Bolovanii au folosit drept fundație pentru casele localnicilor și pentru ridicarea de ziduri ca metodă de apărare împotriva invadatorilor și a animalelor sălbatice.
1476	Se știu foarte puține despre istoria acestei zone între secolul I și secolul al XV-lea. Prima mențiune documentară a actualei localități Șinca Veche apare abia în anul 1476. Astfel, în timpul domniei lui Basarab Laiotă cel Bătrân, muntele Namaia (Nemaia) de pe teritoriul localității este oferit boierilor din Șinca drept răsplată pentru loialitatea acestora față de scaunul domnesc.
1545	Este menționat un conflict dintre boierii din regiune și Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești.
1640	Localitatea Șinca este trecută în proprietatea lui Francisc Macskasi. În perioada Principatului Transilvănean, în timpul consolidării feudale, tot mai mulți țărani ajung iobagi. La această dată comunitatea din Șinca număra aproximativ 74 de familii.
1697 – 1761	Această perioadă dificilă, de tranziție, este caracterizată de înființarea unor așa-numite „regimente de graniță” de către curtea de la Viena.
1761	Șinca devine parte din Regimentul II de la Orlat. În schimbul înrolării în armată, țăranii din satele de graniță devin oameni liberi și primesc dreptul la proprietate, dar și câteva beneficii economice, culturale și politice.
1762	Potrivit documentelor vremii, doar patru familii mai locuiau în Șinca: Bârsan, Bălan, Urs și Strâmbu.
1772	La inițiativa lui Gheorghe Șincai, preot greco-catolic, filolog, istoric și cărturar, se înființează prima școală din sat.
1830	La Șinca se construiește o biserică greco-catolică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
1848	Epidemia de ciumă lovește puternic localitatea. Sute de localnici își pierd viața răpuși de cumplita maladie.
1849	Un grup de localnici din Șinca, în frunte cu preotul satului, participă la revoluția de la Șercaia. Preotul și cinci săteni își pierd viața.
1908	Este inaugurată calea ferată care făcea legătura între Făgăraș și Brașov prin localitatea Șinca via viaductul Podul Ilii, primul pod din beton armat, astăzi fiind cel mai vechi viaduct de cale ferată de pe teritoriul actual al României.
1914 – 1918	Primul Război Mondial a afectat puternic localitatea. Autoritățile locale au fost îndepărtate, acestea revenind abia după înfăptuirea Marii Uniri.
1919 – 1939	Una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria localității, atât din punct de vedere cultural cât și economic și politic.
1939 – 1945	Al Doilea Război Mondial, la fel ca și confruntarea precedentă, își lasă amprenta puternic asupra localității. Sute de localnici se înrolează în armată iar dezvoltarea așezării este stopată aproape complet.
1961 – 1989	O perioada neagră din istoria României – colectivizarea forțată îi face pe mulți țărani să-și piardă pământurile.
1990	Doi medici francezi (Jean Vittrant și Roland Espargilliere) împreună cu alți voluntari din Fecamp (Franța), formează o delegație de sprijin umanitar pentru locuitorii din Șinca, proaspăt ieșiți de sub comunism.
1997	Alteța Sa, Regele Mihai I al României face prima vizita în localitatea Șinca Veche.
2004	Grota din dealul Pleșu, datată în preajma secolului al XVIII-lea, este înscrisă în lista monumentelor istorice.
2006	Biserica Ortodoxă Română pune bazele Schitului Nectarie, aflat la câteva zeci de metri de grota Șinca Veche.
2013	În centrul localității este amplasată „Busola Statică”, un indicator cu direcțiile unde se găsesc șincani în întreaga lume. Proiectul este primul dintr-o serie de 10 proiecte menite să modernizeze imaginea satului.

Templul Ursitelor de la Mănăstirea Șinca Veche

Biserica Șinca Veche, cunoscută și ca „Templul Ursitelor” sau „Templul Dorințelor”, se află în interiorul grotei săpate în piatră, fiind ascunsă de vegetația deasă a pădurii.

Încă de cum pășește în interiorul peșterii, pelerinul poate simți o încărcătură spirituală aparte. S-a avansat chiar ideea că în interiorul grotei Șinca Veche ar fi unul din celebrele „noduri energetice” despre care se vorbește în parapsihologie.

Arhitectura bisericii este una neobișnuită, deoarece prezintă două altare, lucru care îi face pe unii experți să creadă că aici au fost inițial două biserici care, în urma colapsării unuia dintre pereții grotei, au fost unite și transformate într-un singur lăcaș de cult.

Există însă și voci care spun că biserica originară nu ar fi fost săpată în piatră de creștini, deoarece ideologia creștină nu permite biserici cu două altare.

Un alt mister este acela al inscripțiilor din interiorul grotei. Aici se pot observa semnul Yin și Yang, Steaua lui David, dar și un chip misterios sculptat în piatră despre care unii spun ca ar semăna cu un dac care poarta cușmă, iar alții cred că ar fi vorba despre chipul lui Iisus Hristos.

Pe lângă această alăturare bizară de simboluri aparținând mai multor religii, un alt mister este dat și de fenomenele paranormale care, potrivit martorilor, au loc în interiorul grotei Șinca Veche.

De pildă, în pozele sau filmarile unor turiști, se pot distinge sfere de lumină care plutesc în jur, altora li s-au oprit în mod inexplicabil aparatele de filmat, în timp ce alți pelerini au experimentat senzația cum că ar mai fi cineva în încăpere.

În centrul peșterii există o gaură în tavan prin care se vede cerul. Legendele spun că dacă stai sub această deschidere și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini. Se mai spune că în preajma sărbătorilor, cei care se află în „camera cu turlă” pot auzi cântecele unui cor, însă cuvintele sunt imposibil de descifrat.

Acest templu are o arhitectură fascinantă. Este perfect izolat și ascuns, parcă în mod intenționat, de ochii curioșilor. Singura legătură directă a camerei din centrul peșterii cu exteriorul se face prin intermediul acestei deschideri în tavan, asemenea unui horn tronconic.

De remarcat este că acest turn nu este vizibil din exterior. Este ca o turlă de biserică ce se vede numai dinăuntru, nu și din afară.

O altă încăpere săpată în piatră a primit numele de „Templul Ursitelor” sau „Templul Dorințelor”. Aici se spune că se îndeplinesc dorințele bune și sincere. Potrivit legendelor locale, cele mai bune zile pentru a-ți pune o dorință aici sunt: ziua de Sfântul Gheorghe, ziua de Paști și Schimbarea la Față.

Cu un secol în urmă, fetele de măritat și flăcăii din Șinca Veche urcau pe dealul Pleșu, unde este săpată mănăstirea, și rostogoleau o roată cu paie în flăcări, cu credința că, văzând desenele făcute de foc și traseul roții, își vor afla „ursita” și se vor căsători în acel an.

Iar misterele continuă.

La mai puțin de trei kilometri de drumul care duce la mănăstirea Șinca Veche, există un soi de amfiteatru acoperit aproape în totalitate cu iarbă și arbuști. Aceasta zonă, aproape circulară, cu un diametru de aproximativ 20 de metri, se înalță cu câțiva metri deasupra reliefului înconjurător.

În interiorul amfiteatrului se păstrează urmele unor terase și a unor pereți de fortificație, însă scopul acestei construcții rămâne un mister. Nu s-a păstrat niciun text care să clarifice destinația straniei construcții, iar bătrânii din zonă nu-și amintesc nici o legendă legată de acel amfiteatru.

De altfel, cercetătorii nu au reușit să găsească vreo legătură între biserica de la Șinca Veche și ruinele descoperite în apropiere.

Fenomene paranormale la Șinca Veche

Mănăstirea Șinca Veche, pe lângă minunile care au avut loc aici, a devenit cunoscută și pentru fenomenele paranormale experimentate de unii dintre cei care au vizitat biserica săpată în piatră.

Numeroase relatări au ajuns sa fie publicate în presa locală, martorii descriind întâmplări ciudate, apariții inexplicabile sau fenomene paranormale care i-au făcut să creadă în existența unei energii aparte în această zonă.

Ființe de lumină

În 1953, un anume G. Moldovan era bănuit de colaborare cu Rezistența Anticomunistă din Munții Făgărașului. Din acest motiv, Securitatea de la acea vreme îl căuta pentru a-l aresta și interoga.

Însă, potrivit unui articol dintr-un ziar local, care a relatat experiența unică prin care a trecut bărbatul, acestuia i s-au arătat în vis „ființe de lumină” care i-au oferit indicații și informații prețioase despre zonele supravegheate de agenții Securității.

Ghidat de acele ființe de lumină, G. Moldovan a reușit să păcălească filtrele miliției și să se întâlnească, cu succes, cu prietenii săi care luptau împotriva regimului comunist.

Misterioasele sfere albe

O femeie venită tocmai din Cluj pentru a se ruga la moaștele Sfântului Nectarie povestește cum, în timp ce se afla la câțiva zeci de metri de intrarea în grota Șinca Veche, a observat mai multe „ființe ca niște sfere albe, strălucitoare” urcând spre mănăstire.

Sferele de lumină pluteau la aproximativ un metru deasupra solului și se deplasau încet, în rând, către intrarea în peșteră. Câteva persoane din apropiere au fost și ele martore ciudatului fenomen.

Sferele au intrat în grotă, după care au dispărut la fel de rapid cum apăruseră.

Strania experiență a reporterului Lucian Badeanu

Într-un număr mai vechi al ziarului Monitorul de Brașov apare un articol scris de Lucian Bădeanu, unul dintre jurnaliștii Televiziunii Române. Acesta povestește cum, în 1996, a însoțit un grup de credincioși la mănăstirea săpată în stâncă de la Șinca Veche.

În timp ce credincioșii se rugau la altarul din interiorul peșterii, Bădeanu a pornit camera de filmat în speranța că va surprinde câteva cadre interesante pe care să le folosească apoi într-un documentar la care lucra pentru televiziune.

Însă după doar câteva minute, camera a refuzat să mai răspundă la comenzi și s-a oprit.

Întors în studiourile Televiziunii Române, Bădeanu a descărcat imaginile filmate în perioada în care camera a funcționat. Spre marea lui mirare, jurnalistul a observat, pe filmare, detalii pe care nici el și nici ceilalți membrii ai grupului nu le văzuseră în grotă la momentul filmării.

În video se puteau observa mici sfere de lumină care străluceau cu o intensitate neobișnuită. La un moment dat apărea chiar un obiect, pe care reporterul l-a definit ca „un diamant de o mărime considerabilă”.

Convins că a surprins un fenomen paranormal, Bădeanu păstrează caseta cu înregistrările bizare. După câteva zile, pregătit fiind pentru a prelucra materialul video pentru documentarul său, jurnalistul încearcă să vizioneze din nou filmarea de la mănăstirea Șinca Veche.

Însă, spre marea lui mirare, filmarea era acum una cu totul diferită. Sferele de lumină dispăruseră complet, iar în locul acestora se putea distinge o siluetă înveșmântată într-o mantie închisă la culoare. În planul îndepărtat se putea observa „o mână luminoasă”.

Un val orbitor de lumină

O altă vizitatoare din Brașov relatează că, pe când se afla în interiorul Templului Ursitelor de la Șinca Veche, a fost cuprinsă de „un val orbitor de lumină” apărut de nicăieri.

Acest gen de fenomen paranormal, dar de o intensitate mai mică, a fost semnalat la Șinca Veche în repetate rânduri și de localnici, care spun că au observat astfel de valuri luminoase fie deasupra mănăstirii, fie venind din interiorul grotei.

Minunile de la Șinca Veche

Biserica de la Șinca Veche adăpostește o părticică din moaștele Sfântului Nectarie, numit în popor și „vindecătorul de cancer”. Pelerinii care se roagă aici spun că au fost martorii unor adevărate minuni. La fel crede și preotul Matei Bilăucă, fostul stareț al mănăstirii din Șinca Veche.

Într-un interviu, preotul Matei Bilăucă își amintește de câteva evenimente care au avut loc aici și pentru care nu le-a putut găsi o explicație logică, alta decât că ar fi fost vorba despre minuni.

Tumoarea care a dispărut

Preotul povestește despre o bătrână din Brașov care a venit să se roage în fața altarului de la Templul Ursitelor de la Șinca Veche. Femeia adusese cu ea câteva haine ale nepotului ei și se ruga pentru sănătatea băiatului care avea o tumoare la cap și urma să fie operat de urgență la Spitalul Fundeni.

Preotul își amintește cum a miruit hainele copilului cu ulei de la candela de lângă moaștele Sfântului Nectarie și a îndemnat-o pe bunică să aibă încredere în puterile tămăduitoare ale sfântului.

Bătrâna a revenit după câteva zile și i-a spus preotului, cu nespusă bucurie, că în ziua în care trebuia operat băiețelul, doctorii au constatat la tomograf că tumoarea dispăruse…ca prin minune.

O vindecare miraculoasă

Un alt miracol, povestit tot de părintele Matei Bilăucă i s-a întâmplat unei femei, pe nume Doina, care obișnuia ca în fiecare an să meargă în pelerinaj la mănăstirea Șinca Veche.

Însă, la un moment dat, din motive necunoscute, femeii i-a ieșit în palma dreaptă, sub degetul inelar, un os, motiv pentru care aceasta nu-și mai putea folosi mâna din cauza durerii. A dorit însă să se implice, așa că preotul, neștiind de problemele de care suferea femeia, a fost de acord ca această să ajute la curățenie.

Când făcea curățenie prin biserică, Doina s-a gândit să se ungă pe mâna cu probleme cu puțin untdelemn luat din candela aprinsă lângă moaștele Sfântului Nectarie. Zis și făcut. Durerea i-a dispărut, iar osul în trei zile s-a așezat la locul lui fără să lase urme.

Niciun tratament nu dădea rezultate

Martori la o a treia minune au fost călugărul Iulian de la mănăstirea Șinca Veche și una dintre rudele acestuia, venită tocmai din Tulcea. Omul avea deasupra ochiului stâng o bubă mare, cât o castană, își amintește preotul Matei Bilăucă.

Fratele Iulian l-a întrebat pe bărbat ce s-a întâmplat iar acesta i-a spus că buba îi apăruse de vreo doi ani și că orice tratament a încercat, a fost fără rezultat. Din contră, buba se tot mărise și se transformase într-o adevărată problemă de sănătate.

Călugărul i-a zis să meargă în biserica Șinca Veche și să se ungă cu untdelemnul din candela sfântului. Omul, cu credință în suflet, a ascultat și a făcut așa după cum a fost sfătuit.

Spre surprinderea tuturor celor de la mănăstire, bărbatul a sunat a două zi să spună că, pe drumul spre casă, spre Tulcea, buboiul s-a spart și când a ajuns acasă era și vindecat.

Cazul unei profesoare din Codlea

Un alt caz interesant este cel al unei profesoare din Codlea. Femeia dus o viață grea, plină de dificultăți și foarte multă muncă fizică.

Toate acestea și-au pus amprenta asupra sănătății ei, profesoara plângându-se de dureri atroce de mâini, dureri atât de mari încât practic s-a văzut în imposibilitatea de a mai preda copiilor.

Crezând în puterea vindecătoare a Sfântului Nectarie, femeia a decis să meargă în pelerinaj la biserica Șinca Veche, pentru a se ruga în fața altarului din peșteră.

Preotul Matei Bilăucă povestește că, în timp ce femeia stătea cu mâinile pe icoana sfântului, durerile au început să dispară. După mai puțin de o săptămână, femeia era deja vindecată.