OZN (UFO)X-Files

Fenomenul OZN – 3 relatări extraordinare a unor întâlniri de gradul 0 cu ființe extraterestre

No Comments

Fenomenul OZN își are „rădăcinile” în relatarea incredibilă a lui Kenneth Arnold. În 24 iulie 1947, la ora 2 dimineața, la bordul avionului său personal, Kenneth Arnold decola de pe aeroportul Chegalis, Washington, îndreptându-se spre Yakima, Washington. După numai trei minute de zbor, pilotul a zărit în stânga, la nord de Mount Rainier, un lanț de obiecte zburătoare care evoluau de la nord spre sud, la circa 3.200 de metri înălțime. A estimat că dimensiunea obiectelor nu depășea două treimi dintr-un avion DC-4 și, cronometrând evoluția obiectelor între Mount Rainier și Mount Adams, a stabilit că acestea au parcurs o distanță de circa 80 de km în 1 minut și 42 de secunde, adică echivalentul a circa 2.600 km pe oră.

Cazul Kenneth Arnold

Într-un interviu ulterior observației, Arnold descria obiectele ca similare unor farfurii plutind pe apă. Aceasta descriere a fost transformată ulterior de către ziariști în aceea de „farfurii zburătoare” și a generat, de atunci, un termen foarte popular. Concluzia specialiștilor din US Air Force a fost ca observația fusese mai curând urmarea unui miraj, dar pentru mulți oameni, misterioasele obiecte pe care le zărise Arnold, nu puteau fi altceva decât nave extraterestre. 

În noaptea de 2 iulie 1947, la opt zile după observația lui Kenneth Arnold a fost raportată prăbușirea unui OZN, la circa 100 km nord de Roswell, New Mexico, autoritățile aviatice recuperând epava acestuia. A doua zi însă, senzaționalele relatări făcute inițial de presă s-au transformat brusc într-o serie de relatări confuze, relevând că autoritățile se înșelaseră în privința provenienței obiectului. Presupusul OZN prăbușit ar fi fost, de fapt, resturile risipite ale unui balon meteorologic.

Mulți dintre cei care au citit știrile prin care autoritățile negau capturarea unei farfurii zburătoare au sfârșit prin a surâde, ironic, la gândul ineficienței militarilor. Alții însă s-a întrebat cum de fusese posibil ca un personal specializat și excelent antrenat să confunde câteva bețe și bucăți de pânză cu un vehicul aeronautic terestru sau, și mai grav, cu o aeronavă extraterestră, capabilă să străbată Universul. 

Astfel au luat naștere semințele teoriei conspirației care rodesc și astăzi în privința mușamalizării guvernamentale a adevărului despre fenomenul OZN. Din momentul când s-au publicat primele articole despre descoperirea, de către US Air Force, a unei farfurii zburătoare prăbușite, milioane de oameni au devenit convinși că Pământul este vizitat și/sau invadat de extratereștri veniți din spațiul cosmic.

În multe privințe, anul 1947 a constituit un moment propice pentru ca asemenea teorii să ia amploare. Se împlineau aproape doi ani de când japonezii capitulaseră și Al Doilea Război Mondial se încheiase, cu distrugerile terifiante provocate de cele două bombe atomice aruncate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki. 

Puterea atomică îi îngrozea pe cei mai mulți dintre americani și mulți prevestitori ai Apocalipsei își înspăimântau auditoriul, tot mai numeros, cu mesajele lor sumbre, privitoare la iminentul sfârșit al lumii. Temerile erau accentuate de faptul că Uniunea Sovietică ridicase așa-numita „cortină de fier”, iar națiunile democratice ale lumii începuseră să se îngrijoreze din cauza amenințării comuniste, fără să-și fi revenit pe deplin din șocul provocat de Al Treilea Reich nazist. 

De fapt, unii credeau că farfuriile zburătoare constituiau de fapt o nouă armă secretă lansată împotriva Americii de naziști fanatici, refugiați în America de Sud. Alți „cunoscători” pretindeau că bizarele aeronave circulare erau arme noi, create de savanți germani răpiți de sovietici în ultimele zile ale războiului. Paranoia s-a dezlănțuit și, cu toate că unii savanți se amuzau pe seama noțiunii de „nave spațiale”, alții, părând la fel de bine informați, au adus argumente convingătoare în favoarea unei invazii extraterestre.

Nu după mult timp, extratereștrii invadatori au început să apară pe ecranele cinematografelor, în filme precum The Day the Earth Stood Still (1951), The Thing from Another World (1951), Invaders from Mars (1954) și It Came from Outer Space (1953) și oamenii au început să declare că i-ar fi văzut chiar în curtea din spatele casei.

Fenomenul OZN - Relatarea incredibilă a lui Kathleen May

Fenomenul OZN – Relatarea incredibilă a lui Kathleen May

Kathleen May a descris creatura extraterestră, pe care ea și alți șapte localnici din Flatwoods, West Virginia, au văzut-o pe 12 septembrie 1952, ca arătând mai înfiorător decât monstrul Frankenstein. Atenția femeii fusese atrasă asupra farfuriei zburătoare de un grup de băieți, incluzându-i și pe fiii ei, care se aflau pe un teren de joacă din apropiere, când au zărit o farfurie zburătoare emițând un fel de gaze de eșapament, sub forma unor globuri roșii de foc. Potrivit relatărilor băieților, OZN-ul aterizase dincolo de o culme de deal din spatele casei doamnei May.

Femeia a declarat ulterior reporterilor că încercase să-i convingă pe copii că totul fusese cauzat de imaginația lor, dar ei insistau asupra faptului că văzuseră o farfurie zburătoare aterizând după deal. În cele din urmă, un adolescent mai voinic a luat o lanterna și a spus că merge să vadă despre ce era vorba. La îndemnul fiului ei, May a fost de acord să-l însoțească, iar ceilalți copii i-au urmat, la rândul lor. În timp ce urca dealul, femeia a început să-și schimbe părerea, în legătură cu ceea ce văzuseră băieții, întrucât a putut și ea zări o strălucire bizară, roșiatică, emanând din apropierea vârfului dealului.

După aproape o jumătate de oră de mers prin desișuri au observat o creatură uriașă, umanoidă, având chipul de culoare sângerie și ochi fosforescenți, clipind des sub un fel de glugă țuguiată. În spatele monstrului se găsea „un glob strălucitor de foc, mare cât o casă”, care părea să-și schimbe intensitatea luminoasă la intervale regulate de timp. Grupul de vânători de farfurii zburătoare s-a risipit imediat.

Ulterior, May avea să-și amintească de faptul că monstrul avea „gheare îngrozitoare”. Estimările asupra înălțimii acestuia mergeau de la 2,5 la peste 3 metri, dar martorii erau cu toții de acord în privința unei trăsături a creaturii, aceea că degaja o miasmă insuportabilă ca de pucioasă.

O noapte de coșmar la ferma Sutton

O noapte de coșmar la ferma Sutton

În ziua de 21 august 1955, un OZN a aterizat într-o zonă rurală de lângă Kelly-Hopkinsville, Kentucky, din ea ieșind mai mulți invadatori extratereștri, care au fost observați de opt adulți și trei copii, care petreceau împreună seara acelei duminici. Reprezentanții forțelor aeriene, ai poliției locale și jurnaliștii au efectua o investigație extinsă și bine documentată a ceea ce avea să devină o întâlnire clasică în analele studiului OZN. Adulții implicați în incident erau mai degrabă firi conservatoare, rezervate, genul de oameni prea puțin înclinați să inventeze o astfel de aventură incredibilă și neobișnuită de dragul publicității și al senzaționalului.

Potrivit familiei Sutton, când fiul lor adolescent, Billy Ray, a ieșit din casă în acea seară de duminică, ca să scoată apă din fântână, acesta a zărit un obiect strălucitor aterizând nu departe de ferma lor. Spusele băiatului, vizibil emoționat, n-au stârnit interesul celorlalți membri ai familiei, până când aceștia au văzut mai mulți omuleți, înalți de circa 1,20 metri și având brațe lungi și capete imense, apropiindu-se de fermă. Invadatorii liliputani păreau niște monștri, cu combinezoanele lor de culoarea nichelului, ochii galbeni, fosforescenți și înfățișarea total nepământească.

Temându-se pentru vieților lor, fermierii au luat puștile și pistoalele aflate în fermă și au început să tragă asupra creaturilor extraterestre. Fermierii le-au declarat investigatorilor că acest atac n-a dus însă la nici un rezultat. Gloanțele păreau să se izbească de armura nichelată a creaturilor. Deși familia Sutton și vecinii ei erau siguri că trăseseră direct în acele ființe, micuții monștri, netulburați, se retrăseseră în beznă, doar pentru a se regrupa, în vederea unui nou asalt asupra celor din casă. 

Potrivit relatărilor făcute ulterior, ochii imenși ai creaturilor păreau a fi foarte sensibili la lumină. Toți martorii își exprimaseră convingerea că mai curând luminile din afara fermei, decât gloanțele lor, îi împiedicaseră pe invadatori să pătrundă în casă.

Familia Sutton și vecinii lor s-au confruntat cu monștrii cei piperniciți, aparent invulnerabili, timp de aproape patru ore, înainte de a reuși să se suie la volanul mașinilor și să conducă, panicați, spre secția de poliție Hopkinsville, unde au cerut ajutor. Ofițerul Greenwell a fost convins de manifestările isterice ale celor trei copii și de teama evidentă a celor opt adulți, că aceștia înfruntaseră într-adevăr un inamic cu totul neobișnuit.

Conduși de Greenwell, peste o duzină de polițiști au plecat să cerceteze afirmațiile fermierilor și, dacă era cazul, să se lupte cu invadatorii extratereștri. În drum spre locul incidentului, oamenii legii au remarcat ceea ce părea a fi o ploaie de meteoriți, venind din direcția fermei Sutton. Un ofițer își va aminti apoi că meteoriții scoteau un fel de „șuierat” trecând pe deasupra capetelor lor.

Chiar dacă polițiștii nu au găsit nici urmă de extratereștri sau nave spațiale, aceștia au descoperit câteva „semne și indicii specifice” că în seara respectivă, la ferma Sutton, se întâmplase ceva neobișnuit. Simplu fapt că niște oameni sobri și rezervați, precum cei din familia Sutton și vecinii săi consideraseră că, indiferent ce îi amenințase, fusese îndeajuns de periculos pentru a-i determina să umple de gloanțe pereții fiecărui hambar și șopron din împrejurimile fermei, pleda pentru autenticitatea cazului.

Capul familiei Sutton a declarat că nimerise în plin una dintre creaturi, doar pentru a o vedea apoi că tresare puțin, înainte de a se pierde în beznă. Taylor, unul dintre vecinii săi, le-a spus investigatorilor că folosise patru cutii de cartușe împotriva omuleților.

Teoria profesorului Lasswell

Astfel de povești au alimentat spaimele americanilor, tot mai convinși că ar fi neputincioși în fața unei invazii extraterestre. La sfârșitul perioadei anilor ‘60, Harold D. Lasswell, profesor de Drept și Științe Politice la Universitatea Yale, a făcut o serie de speculații asupra a ce s-ar fi putut întâmpla dacă civilizația umană ar fi fost confruntată cu o rasă extraterestră. 

Dacă acea civilizație era superioară tehnologic omenirii – lucru mai mult decât probabil, având în vedere că reușise să străbată spațiul, ajungând pe Terra – Lasswell credea că oamenii s-ar fi aflat în aceeași situație în care se găsiseră populațiile indigene confruntate, de-a lungul istoriei, cu coloniștii occidentali, posedând un armament superior.

El considera că religiile, artele și științele umane ar fi fost tratate ca inferioare în fața doctrinelor și formulelor deținute de invadatori. În eventualitatea unei invazii extraterestre exista posibilitatea sumbră ca acea cultură superioară să-i selecteze pe cei mai inteligenți, sănătoși și promițători dintre copiii pământenilor și să-i despartă de părinții lor, spre a fi crescuți în mediul, superior din punct de vedere intelectual și tehnologic, al extratereștrilor. Dar o astfel de cultură ar fi putut fi benignă și paternală și i-ar fi putut obliga pe oameni să renunțe la comportamentul lor agresiv și să se dedice unor activități pașnice și estetice.

Dacă rasa extraterestră invadatoare ar fi fost comparabilă în general cu cea umană, în privința progreselor științifice și a dezvoltării tehnologice poate, fiind superioară doar în privința tehnologiei spațiale, Lasswell îi vedea pe pământeni puși într-o situație similară cu rivalitatea din timpul Războiului Rece, diversele națiuni terestre căutând să obțină favorurile noii civilizații dominante apărute pe scenă. Dacă invadatorii extratereștri sosiți pe Pământ ar fi fost uniți și puternici, concluziona Lasswell, oamenii s-ar fi aflat într-un mare dezavantaj.

Isteria fenomenului OZN se extinde la nivel global

Milioane de bărbați și femei de pe tot cuprinsul globului, înspăimântați, simt că oamenii ar fi inferiori, în comparație cu vizitatorii din spațiu. Cu toate că nu există nici dovadă că vreuna dintre misterioasele nave zărite de acești oameni îngrijorați ar fi de proveniență extraterestră, un important segment de populație este convins că invadatorii din alte lumi dau târcoale Pământului.

În iunie 1998, un sondaj CNN/Time a relevat faptul că 27% dintre americani cred că extratereștrii au vizitat deja Terra și 80% susțin că guvernul încearcă să ascundă adevărul în privința acestor vizite. 

În 8 iunie 1999, un sondaj realizat în comun de Institutul Național de Știință și Institutul Roper, pe un segment reprezentativ de femei și bărbați din Statele Unite, a arătat că 25% dintre americani credeau că OZN-urile sunt nave extraterestre, în timp ce 12% le consideră vehicule ale unei agenții guvernamentale secrete.

Când cei chestionați au fost solicitați să-și imagineze cum anume ar reacționa opinia publică dacă s-ar dovedi că OZN-urile sunt de origine extraterestră, 25% au declarat că majoritatea populației ar intra în panică, 10% au spus că se tem de reacțiile iraționale ale oamenilor, 14% au sugerat că pământenii ar putea să aibă reacții stranii, 36% au considerat că mulți cetățeni ar fi îngrijorați de perspectiva unei iminente invazii extraterestre și doar 13% au estimat că majoritatea cetățenilor SUA ar avea o reacție calmă și rațională.

Misterul Bărbaților în Negru

Misterul Bărbaților în Negru

Mii de persoane acceptă posibilitatea unei vizite extraterestre, insistând asupra faptului că ar fi fost deja răpite și examinate fizic de către creaturi din alte lumi. În opinia multor ufologi, care cred în realitatea acestor răpiri, extratereștrii încearcă să-și folosească tehnologia avansată pentru a realiza experimente intergalactice de încrucișări între specii. Creaturile responsabile de asemenea examinări fizice sunt numite „cenușii”, fiind creaturi de talie mică și având înfățișarea unor reptilieni.

Răpiți și contactați care s-au întâlnit cu acești „ozenauți” au declarat că au între 1,20 și 1,50 m înălțime și pielea de culoare cenușie sau cenușiu-verzuie. Capetele le erau rotunde și foarte mari, disproporționate în raport cu ceea ce este caracteristic speciei umane, iar trăsăturile faciale erau dominate de ochii mari, strălucitori, lipsiți de pleoape, cu pupile reptiliene. Nu aveau buze vizibile, iar în locul nasului martorii aminteau doar existența unor fose nazale, aproape greu de distins în textura delicată a feței.

Pe lângă teama de invazie sau de răpirea de către extratereștri, mulți oameni sunt cuprinși de frică la gândul „teoriei pământene” – acei infami Oameni în Negru („Men in Black” – MIB), necunoscuți, amenințători, care par să cunoască multe lucruri despre enigma OZN, dar care nu au nimic de-a face cu seria de filme realizate în manieră comică și în care joacă Will Smith și Tommy Lee Jones. 

În numeroase cazuri, persoanele care au fost martore unui fenomen OZN, s-au plâns că ar fi fost apoi supuse unui tip specific de hărțuire. La început, au primit telefoane de amenințare, prin care voci abia șoptite îi avertizau pe martori sau pe cei care cercetau fenomenul OZN să uite cele văzute sau să pună capăt investigațiilor. 

Cei care fotografiaseră sau filmaseră un fenomen OZN și au obținut indicii de natura fizică asupra unor activități paranormale, au fost contactați de bărbați misterioși, îmbrăcați complet în negru – adesea pretinzând o calitate oficială, guvernamentală – care le-au confiscat fotografiile, negativele, casetele video sau orice altă dovadă de care dispuneau.

În majoritatea acestor cazuri, cei considerați „indezirabili” de către Bărbații în Negru își descriau urmăritorii ca fiind de statură mai degrabă mică, adesea de 1.60 m sau mai puțin, având tenul măsliniu și trăsături specifice cumva rasei asiatice. Solicitați să dea mai multe detalii, martorii au dezvăluit amănuntul că Bărbații în Negru purtau de obicei ochelari de soare cu lentile închise la culoare, lăsând să se vadă, în rarele situații când și-i dădeau jos, niște ochi îngustați, dar într-o maniera diferită de cea a asiaticilor.

Începând cu 1947, la puțin timp după presupusul incident OZN de lângă Roswell, New Mexico, și până în zilele noastre, mii de martori, răpiți, contactați și investigatori ai fenomenului OZN, au pretins că ar fi primit vizita unor străini amenințători, îmbrăcați în negru, care le-au dat de înțeles într-o manieră cât se poate de amenințătoare că reprezintă o „forță” omniprezentă și omniscientă, menită să-i determine să pună capăt investigațiilor personale sau să predea orice fotografie, înregistrare video sau artifact legate de fenomenul OZN.

Adesea, amenințările de acest fel sunt presărate cu afirmația că o astfel de cooperare ar fi esențială „pentru binele familiei, țării și planetei tale.”

Cu toate că unii cercetători ai fenomenului OZN și mulți sceptici cred că astfel de relatări , referitoare la invadatori și răpitori extratereștri sau la Bărbați în Negru reprezintă doar folclor fantezist, accentuat de paranoia umană, chestiunea invadatorilor din alte lumi face parte, în mod evident, din examinarea fenomenelor necunoscute și inexplicabile.


Surse

  1. Charles Bowen – The Humanoids. Publicat la Editura Henry Regnery, Chicago, 1969. Text preluat la data de 27 august, 2019.
  2. Ronald D. Story – The Encyclopedia of Extraterrestrial Encounters. Publicat la Editura New American Library, New York, 2001. Text preluat la data de 27 august, 2019.
  3. Brad Steiger și Sherry Hansen Steiger – Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile. Publicat de Editura ALL, București, 2011. Text preluat la data de 26 august, 2019.
  4. Timothy Good – Above Top Secret – The Worldwide UFO Coverup. Publicat la Editura William Morrow, New York, 1988. Text preluat la data de 27 august, 2019.
  5. Roswell UFO incidentwikipedia.org. Text preluat la data de 27 august, 2019.

Totul despre principalele tipuri de magie încă practicate și astăzi
Cavalerii Templieri – Ascensiunea și prăbușirea celei mai puternice organizații militare din istorie

Populare

Paranormal

Mistere Antice

Folclor

X-Files

Spiritualitate

Știință

Diverse

Despre noi

În spatele Misterio se găsește o echipă tânără, dinamică și unită de aceeași pasiune arzătoare pentru paranormal, mistere antice, enigme arhitecturale, fenomene inexplicabile, știință de frontieră, legende urbane, mituri, sau conspirații.

Urmărește-ne pe

Instagram
YouTube

Articole Similare

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Menu