Zeii Olimpului – Legenda lui Hefaistos, zeul focului și fierarul divin

Deoarece când s-a născut era fragil și slab (fiind șchiop de ambele picioare), el a fost urât atât de tatăl său, Zeus, cât și de mama sa, Hera care l-a disprețuit atât de mult încât l-a aruncat din vârful Olimpului.

Timp de nouă ani a fost sub protecția zeițelor mării Eurynome și Tethys, locuind într-o peșteră de pe fundul oceanului. Hefaistos a făurit în această perioadă de timp bijuterii pentru protectoarele sale, iar mai apoi s-a întors în Olimp, unde a fost făurar al zeilor.

Familie și caracteristici

În mitologia greacă, Hefaistos era fie fiul lui Zeus și Hera, fie fiul partenogen al Herei. Legenda izgonirii sale din Olimp diferă, de asemenea, de la o sursă la alta.

Potrivit unor scrieri, Hefaistos a fost alungat din Olimp de către Hera, care l-a urât datorită diformităților de la naștere. Potrivit unei alte relatări, Hefaistos ar fi fost izgonit din Olimp de Zeus pentru că a protejat-o pe Hera de avansurile sale.

În unele scrieri, cum ar fi Iliada, soția lui Hefaistos este Charis, la Hesiod ar fi Aglae, cea mai tânără dintre Charite; în Odiseea ca și în multe alte povestiri ulterioare, ca soție este Afrodita, cea mai frumoasă dintre zeițe, dar care nu îi este credincioasă, înșelându-l cu zei dar și cu muritori. 

Genealogia lui Hefaistos e amintită de Cicero în De natura deorum. Există mențiuni și în alte câteva opere epice însă, în general, următorul arbore genealogic a fost identificat și general acceptat de experții din zilele noastre:

• Tată – Zeus
• Mamă – Hera
• Frați – Afrodita, Apollo, Ares, Eileithyia, Enio, Hebe, Dionis, Eris, Hercule, Hermes, Persefona, Perseu, Elena din Troia, Minos, Pandia
• Iubite – Afrodita, Atena
• Soție – Aglae, Charis, Afrodita
• Copii – Eupheme, Euthenia, Eucleia, Philophrosyne, Palici, Perifete, Broteus, Cadmilus, Erichthonius, Ardalus, Cercion, Radamant, Thalia, Aethiops, Pylios, Eurymedon, Palaemon, Olenus

Atribute

Descrierea tradiţională a zeului Hefaistos, care predomină mai ales în epoca clasică, îl prezintă ca un bărbat puternic, cu barbă, având în mână ciocanul, uneori cu nicovală sau cu alte unelte legate de activitatea sa de făurar, cu un chiton scurt care de obicei îi lasă descoperite umărul şi braţul drept și cu un acoperământ pentru cap caracteristic, oval.

Cultul lui Hefaistos

Cultul lui Hefaistos, răspândit iniţial în regiunile vulcanice din Asia Mică, s-a extins ulterior, se pare, numai în regiunile greceşti, trecând prin insulele ionice.

Hefaistos era venerat în special în insula Lemnos, unde tradiţia locală plasa cea de-a doua cădere a să. Numeroase alte insule îşi disputau însă onoarea de a adăposti legendare fierărie a zeului.

Citește și: Legenda zeiței Artemis, protectoarea vânătorilor și a femeilor însărcinate

Mențiuni despre o posibilă locație a atelierului lui Hefaistos apar în textele Georgicele şi Eneida de Vergiliu. Astfel, printre posibilele locații se numără insulele Lipari, Imbros şi Sicilia.

Ca formă de venerare, grecii antici obişnuiau să aşeze pe pământ mici statui ale zeului, în formă de pitic.

Literatura antică

Informaţii despre viața și faptele zeului găsim în scrieri precum Teogonialui Hesiod, Iliada, Imnul homeric către Apollo, sau Ciclopul lui Euripide. De asemenea, există numeroase înscrieri în temple antice precum Hyginus, Epiharm, sau Calimah şi Apollonios din Rodos.

Hefaistos, zeul focului

Hefaistos reprezintă personificarea focului în cele trei ipostaze ale sale: focul teluric sau focul vulcanilor, focul îmblânzit sau focul domestic ce poate fi folosit în diferite activități, inclusiv la prelucrarea metalelor și focul atmosferic. 

Fiind patronul meșteșugurilor legate de foc, Hefaistos este stăpân peste lumea iscusită a aurarilor, fierarilor și făurarilor. Cu mult sârg și dragoste el muncește din răsputeri la nicovală unde șlefuiește scuturi, diferite arme pentru zei și eroi, broaște și lacăte, iar pentru zeițe și muritoare, coliere și brățări.

Printre numeroasele lui realizări se numără colierul Harmoniei, armele lui Ahile, taurii lui Eetes care scuipau foc și sceptrul lui Agamemnon. De asemenea, printre operele sale, unele izvoare o amintesc și pe Pandora și faimoasa sa cutie, prima femeie și chiar tot neamul omenesc.

Tot Hefaistos este cel care a făurit majoritatea armelor și armurilor purtate de zeii Olimpului. 

El este cel care a proiectat sandalele înaripate ale lui Hermes, faimosul brâu al Afroditei (un brâu fermecat care avea darul de a o face mai frumoasă și-i dă puterea să subjuge inimile bărbaților), carul de război al lui Helios, arcul lui Cupidon, sau armura magică a lui Pelops. 

Potrivit legendelor, Hefaistos a fost ajutat, la început, de ciclopi – Brontes, Steropes și Arges. Mai târziu, zeul focului a construit roboți din metal care să-l ajute în munca sa. Fiind un meșter desăvârșit, Hefaistos a făurit toate tronurile din Olimp.

Potrivit unor versiuni ale mitului, Prometeu a furat focul din atelierul zeului și l-a oferit muritorilor pentru a-i ajuta să se încălzească și să se protejeze de fiarele pământului. Prometeu avea să fie apoi aspru pedepsit de Zeus pentru îndrăzneala sa.

În miturile grecești și în poemele lui Homer se vorbește despre capacitatea neîntrecută a zeului focului de a produce obiecte mișcătoare. El este cel care a creat din aur și argint leii și câinii uriași care străjuiau porțile palatului lui Alkinoos și care se puteau mișca și ataca invadatorii. 

De altfel, grecii antici au păstrat această credință în statuile animate care se puteau mișca și erau, într-un fel, vii.

Hefaistos și Atena

Diferite izvoare povestesc despre nunta lui Hefaistos cu Atena. Zeița i-a fost oferită de către Zeus ca recompensă lui Hefaistos, deoarece el a ajutat la nașterea ei. 

Cu ajutorul unei securi, Hefaistos i-a despicat capul lui Zeus eliberându-o pe zeiță, dar înainte de a se urca în patul nupțial, Atena a dispărut, nedevenind deci soția lui. Chiar și așa, grecii antici i-au cinstit și sărbătorit pe cei doi zei simultan, prin intermediul templelor ridicate și a festivalurilor în cadrul cărora erau venerați împreună.

Atât Atena cât și Hefaistos se credea că aveau puteri vindecătoare iar locul în care zeul focului s-a prăbușit din Olimp (Terra Lemnia) se credea a fi un loc binecuvântat unde bolnavii se puteau vindeca de boli grave.

Citește și: Mitul chinezesc al creației – Cine a fost Pan Gu, cel care l-a modelat pe om din lut?

Legătura strânsă dintre Hefaistos și Atena poate fi observată și în abundența de picturi și sculpturi care îl înfățișau pe zeu în majoritatea templelor închinate zeiței vânătorii în Atena.

De altfel, nici un oraș nu a fost mai renumit în Grecia decât Atena, orașul închinat zeiței înțelepciunii. Aici, din patru în patru ani se organizau mari serbări la care se îmbulzeau participanți la concursuri și alergări, dar și dansatori, muzicanți și poeți.

Serbările se numeau Panatenee – după numele zeiței. La Atena au fost rostite și apoi transcrise versurile bătrânului poet orb Homer. Tot aici, într-un faimos amfiteatru de marmură, Odeonul, răsunau minunate cântări ce dezmierdau urechile mulțimii însetată de artă.

Hefaistos și Afrodita

Deși era atât de firav și șchiop, Hefaistos a luat-o de soție pe cea mai frumoasă zeiță, Afrodita. Aceasta l-a înșelat însă cu fratele lui, Ares, zeul războiului dar și cu alți zei și muritori.

Potrivit legendelor, Hefaistos a descoperit trădarea Afroditei cu ajutorul lui Helios. Cuprins de durere, zeul a făurit o plasă cu fire nevăzute. S-a făcut apoi că pleacă de acasă. Cum a plecat fierarul, s-a ivit zeul Ares acolo-n fierărie. A luat-o pe zeiță în brațe să o sărute iar plasa le-a căzut în spate și i-a prins pe amândoi.

Hefaistos a revenit și i-a târât, așa prinși în plasă, până în vârful muntelui Olimp pentru a-i face de rușine în fața celorlalți zei:

O, Zeus prea puternic și voi, nemuritori, veniți, veniți mai iute, ca să-i vedeți și voi și să-i disprețuiți! Pentru că sunt beteag, frumoasa Afrodita a socotit cu cale să mă batjocorească și l-a-ndrăgit pe Ares, care este mai chipeș, mai dibaci, mai ticălos.

Zeii, venind în grabă, au început să râdă văzându-i pe Ares și pe Afrodita care se zvârcoleau ca peștii într-un năvod, până când zeul focului i-a dezlegat, la urmă, în hazul tuturor. 

Zeița, rușinată, a fugit să se ascundă pe o insulă, Cipru. Iar Ares a pornit spre Tracia, o țară sălbatică și rece, să scape de ocară.

Nașterea Pandorei

Se spune că la porunca lui Zeus, Hefaistos l-ar fi pironit pe Prometeu pe o stâncă și o altă legendă ne relatează cum acesta a plămădit din pământ trupul Pandorei, prima femeie și cutia acesteia. Potrivit acestui mit, Zeus i-ar fi poruncit lui Hefaistos astfel:

Făurare, acum ai să-mi faci, din apă și țărână, o fată. Să fie ființă muritoare, dar chip să aibă de zeiță. Prometeu a făcut bărbatul, iar tu să-mi făurești femeia. Când îți vei termina lucrarea, Hefaistos, să chemi toți zeii. Să spui că-i din porunca mea. Și zeii s-o împodobească pe fata ce-o vei măiestri, cu cele mai alese daruri. Apoi să mi-o înfățișezi, căci vreau să-i fac și eu un dar.

Avem și noi, ca și alte popoare, mai ales orientale, variante ale acestei încântătoare legende, ce reprezintă străvechea dorința a omului de a crea viață prin mijloace artificiale. 

Astfel, într-un basm dobrogean, intitulat Palatul de argint, un meșter creează o copilă cioplind-o din lemn – cum și-o visase el – un croitor îi face veșmintele și un vrăjitor suflă asupra ei, dându-i viață.

În legenda elină, prima fecioară fusese creată cu scopul de a-l face pe Epimeteu, fratele lui Prometeu, să se îndrăgostească de ea, și prin mâna ei să coboare toate relele din lume.

Citește și: Misterul singurei femei papă din istorie. A existat Papesa Ioana?

Basmul nostru are însă un conținut mult mai înălțător. Însuși creatorul fetei se îndrăgostește de ea. Iar fata îndrăgită îl ajută pe creator să scape lumea de relele ce o bântuiau. Deci femeia nu mai aduce răul pe pământ, ci ajută la înlăturarea lui.

Nici meșterul nu mai întruchipează fecioara după poruncile unui zeu, ci din imboldul curat al inimii, potrivit viselor sale cele mai frumoase.

Hefaistos dezvăluie o dublă slăbiciune spirituală, chiar dacă era infirm. Nu îi sunt de ajuns tehnica perfectă a lucrărilor sale și nici valoarea și utilizarea lor în latura morală care îl lasă indiferent. 

El îi face de râs pe Ares, fratele său, și pe Afrodita, soția sa când îi prinde în adulter, îl înlănțuie pe Prometeu, și își imobilizează mama, pe Hera, pe un tron de aur. 

Pe de altă parte, Hefaistos își încarcă lucrările cu o forță magică, dându-i putere și control asupra celor ce se vor sluji de ele. Abuzând de capacitatea sa creatoare își impune voința în domenii ce nu îi sunt proprii. 

Permanent Hefaistos a căutat o compensație. Dacă și-a plătit priceperea cu integritatea fizică, infirmitatea și-a răzbunat-o prin succes în domeniile meșteșugului și amorului.