Semnificația și simbolistica inelului

Una dintre cele mai cunoscute și apreciate bijuterii, inelul, care împodobește mâinile delicate ale doamnelor și câteodată ale domnilor, are o istorie foarte veche și plină de semnificații.

Semnificația și simbolistica inelului sunt importante pentru mai toate popoarele lumii, de-a lungul timpului, inelul fiind folosit ca simbol al devotamentului, fidelității, eternității, dar și ca reprezentare a divinității.

Simbolistica inelului în Antichitate

Există mai multe inele celebre, ale căror simbolism diferă, mai ales în Grecia antică.

Prometeu eliberat de Heracle, acceptase să poarte la deget un inel de fier de care era prinsă o fărâmă de piatră ca amintire a stâncii și a lanțurilor din Caucaz unde fusese țintuit și mai ales în semn de supunere față de Zeus. 

Aici apare un dublu simbolism, deoarece supunerea față de Zeus evocă ceea ce face măreția și reprezintă pedepsirea eroului, legate una de alta. Piatra acelui inel, dacă nu este o pecete, este cel puțin o semnătură.

Într-adevăr, mai ales la greci existau și alte inele cu simbolism diferit.

În afara inelului lui Prometeu de care am amintit, mai există și inelul lui Policrate. Norocul nu înceta să-i surâdă regelui într-atât încât, convins că o asemenea situație nu putea dăinui, acesta hotărî să sacrifice de bună voie un obiect prețios la care ținea. 

Urcându-se într-un turn înalt, își aruncă de acolo inelul împodobit cu un minunat smarald, în mare. Ajuns în apă inelul a fost înghițit de un pește, care la rândul său a fost pescuit de un pescar, iar inelul i-a fost înapoiat lui Policrate. 

Inelul a fost hărăzit să înlăture piaza rea, închizându-o într-un cerc magic, dar sacrificiul făcut de Policrate a fost refuzat de mare. Curând după această întâmplare, Darius porni războiul împotriva lui Policrate și acesta învins, muri, legat de o cruce. 

În felul acesta inelul simboliza destinul de care omul nu poate scăpa, exprimând o legătură indisolubilă. Policrate voise să-l sacrifice ca pe o compensație, dar zeii nu acceptă decât ceea ce sunt ei înșiși hotărâți să ia. O renunțare materială și spectaculoasă nu le poate schimba hotărârile. 

La începuturile Republicii Romane, primele inele erau făurite din fier. Fiecare inel avea o pecete, un fel de semnătură a celui care îl purta. Pecețile erau folosite pentru a semna sau autentifica documente importante. 

Dreptul de a purta inele de aur – jus annuli aurei – a fost inițial acordat doar senatorilor și doar în perioadele în care aceștia aveau atribuții de ambasadori ai Republicii. În timp însă, această regulă a fost înlăturată iar dreptul de a purta inele de aur a fost acordat tuturor cetățenilor romani. 

În perioada de glorie a Imperiului Roman, atât bărbații cât și femeile obișnuiau să poarte inele masive din aur decorate cu pietre prețioase deosebit de scumpe. Acela era modul prin care cei bogați și puternici își puteau afișa statutul privilegiat.

Importanța și simbolistica inelului în Egiptul Antic

Se știe că pentru egiptenii antici, scarabul avea o importanță deosebită. Motivul scarabului se regăsea în majoritatea bijuteriilor confecționate în acea perioadă, inclusiv pe inele. 

Inelele de scarab erau cioplite în diferite pietre prețioase și semiprețioase precum lapis lazuli, ametist, turcoaz, sau cristal. Inelele erau apoi gravate cu hieroglife decorative, simboluri protectoare, sau titluri nobiliare în cazul celor din înalta societate. 

Citește și: Totul despre cele mai puternice amulete. Ce NU trebuie să faci cu un talisman protector

Astfel, un simplu inel din aur sau argint se transforma într-o bijuterie valoroasă, dar și într-o amuletă norocoasă sau protectoare. 

În perioada Regatului Nou (1559 – 1085 î. Hr.), bijutierii egipteni au dezvoltat tehnici avansate de lucru, ceea ce le-a permis crearea unor obiecte mult mai complexe. Printre cele mai impresionante inele din acea perioadă se numără inelele cu sigiliul regal. 

Acestea deserveau atât ca simboluri evidente ale rangului și ale puterii, dar și ca mijloace de autentificare a documentelor oficiale. 

Însă importanța inelului pentru egiptenii antici nu se rezuma doar la cele menționate mai sus. Preoții, dar și unii egipteni de rând, obișnuiau să poarte inele încrustate cu motive religioase.

Deși la fel de frumos decorate cu pietre semiprețioase și motive complexe, aceste inele nu erau purtate pentru valoarea lor, ci ca talismane sau în scopuri religioase.

Pe ce deget se poartă inelul?

Există și o simbolistică a acestor bijuterii în funcție de degetul pe care sunt purtate. Această simbolistică este veche și datează încă de pe vremea vechilor romani pentru care inelul era simbol al bogăției, al puterii, al înțelepciunii, dar și al legăturii cu zeii.

Astfel, simbolistica inelului devine și mai complexă în funcție de degetul pe care este purtată bijuteria.

• Degetul mic – Are ca zeu tutelar pe Mercur și exprimă istețime, comunicare și intuiție. Inelul purtat pe degetul mic poate simboliza inteligența sclipitoare, dar care nu este folosită întotdeauna în scopuri nobile.
• Degetul inelar – Are ca zeu tutelar pe Apollo și exprimă creativitate. Inelul purtat pe degetul inelar poate simboliza energie în formele ei spirituale.
• Degetul mijlociu – Are ca zeu tutelar pe Saturn și reflectă conceptul binelui și al răului, justiția. Inelul purtat pe degetul mijlociu semnifică introspecție, secret și mister.
• Degetul arătător – Are ca zeu tutelar pe Jupiter și exprimă putere și autoritate. Inelul purtat pe degetul arătător denotă siguranță de sine și ambiție.
• Degetul mare – Nu are un zeu tutelar, dar exprimă autoafirmarea, voința personală și universală. Un inel pe acest deget poate semnifica dorința de afirmare și ambiție.

Care este semnificația inelului de logodnă?

Dintre atâtea exemple de inele este de ajuns să cităm inelul nupțial și inelul pastoral, precum și Inelul Pescarului care servește drept sigiliu pontifical. Inelul Pescarului este sfărâmat la moartea Papei pentru a aminti că inelul servește exclusiv să simbolizeze o legătură, să lege. 

Inelul ca zălog poate fi întâlnit încă din Antichitatea clasică.

Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului! Și și-a scos Faraon inelul din degetul său și l-a pus în degetul lui Iosif. (Facerea 41:41)

Utilizări similare ale inelului cu pecete, ca simbol al respectului și autorității, sunt menționate și în alte capitole ale Bibliei. Era un obicei comun ca persoanele de vază din acea epocă să poarte frecvent astfel de inele.

De asemenea, un ritual bine cunoscut era acela prin care un inel era oferit altora, fie ca dar, fie ca mod de transfer al autorității.

Inelele purtate ca ornamente au fost foarte întâlnite în Grecia și Roma antice, și chiar și la populațiile mai puțin civilizate din acele vremuri. În Antichitate, exista obiceiul ca oamenii din clasele inferioare să spargă o bucată de aur sau argint spre a pecetlui un pact de căsătorie.

Citește și: Totul despre puterile magice ale clopotelor. Cum se folosesc clopotele la alungarea spiritelor rele

Se pare că inelul, ca legământ de iubire, a existat încă de foarte mult timp. La începutul Evului Mediu se obișnuia ca logodna solemnă, pecetluită printr-un inel, să preceadă nunta. 

În Irlanda antică, de exemplu, exista tradiția ca un bărbat să-i ofere femeii cu care voia să se însoare o brățară țesută din păr uman. Acceptarea brățării simboliza încuviințarea căsătoriei și o lega pe femeie, pentru totdeauna, de bărbatul respectiv.

În secolul IX, Papa Nicolae I a cerut ca inelul de logodnă din aur să fie imperativ necesar – bărbatul trebuia să-şi dovedească bogăţia şi capacitatea de a avea grijă de soţie. Câteva secole mai târziu, în anul 1215, Papa Inocenţiu al III-lea a îngăduit ca inelele să fie realizate din orice metal (inclusiv fier și argint). 

Ceremonia de logodnă era văzut ca cel mai însemnat eveniment din cadrul nunţii. Simplul inel de fier, dăruit de fidanţat familiei miresei la logodnă, reprezenta capacitatea sa financiară și angajamentul său – „simbol al asprimii, al robusteţii, al rigorii excesive, al tenacităţii şi al inflexibilităţii.” 

După acceptarea inelului, viitoarea mireasă avea datoria să se supună bărbatului, ascultându-l până la sfârşitul vieţii. 

Mai târziu, mirele dăruia miresei două inele, primul confecţionat din aur, întrebuinţat numai la festivităţi, cel de-al doilea – din fier, destinat a fi purtat în gospodărie pentru a evita degradarea celui de aur. 

Cu toate acestea, multe popoare vedeau fierul ca un metal deosebit de valoros, cu conotații sacre, mistice. Fierul „cădea din cer” sau „provenea din măruntaiele pământului,” deci era un metal al zeilor.

Inelul ca simbol în tradiția creștină

La creștini, inelul simbolizează legătura credincioasă, liber acceptată. Este legat de timp și de cosmos. Textul lui Pitagora care spunea: „Nu puneți chipul lui Dumnezeu pe inelul vostru”, arată că Dumnezeu nu trebuie asociat cu timpul. 

Acest lucru mai poate fi interpretat în două feluri și anume: unul biblic, în sensul că numele Domnului nu trebuie invocat în deșert, celălalt etic, în sensul că trebuie asigurată omului o viață liberă, neîngrădită.

Primii creștini purtau inele după exemplul păgânilor, iar Clement din Alexandria îi sfătuia pe cei din timpul lui să poarte gravată pe piatra inelului lor chipul unui porumbel, al unui pește sau al unei ancore. Cavalerii aveau dreptul să poarte un inel de aur.

Citește și: Mitul chinezesc al creației – Cine a fost Pan Gu, cel care l-a modelat pe om din lut?

Pe plan izoteric, inelul era înzestrat cu puteri magice. El reprezenta modelul redus al cingătorii, protectoare a locurilor, păzitoare a comorii sau păstrătoare a unei taine. A pune mâna pe un inel însemna în același timp să deschizi o ușă, să intri într-o peșteră sau într-un castel, în Rai.

A-ți pune un inel la deget sau a-l trece pe degetul altcuiva însemna a-ți păstra pentru tine sau a accepta darul făcut de altul, ca o comoara exclusivă sau reciprocă.

Inelul regelui Solomon

În numeroase povestiri, în romane, drame, cântece și legende irlandeze, inelul servește drept mijloc de recunoaștere, este simbol al unei puteri sau al unei legături, chiar dacă inelul este pierdut sau uitat pe undeva. 

Într-o legendă despre regele Solomon se spune că acesta datora înțelepciunea sa unui inel. Arabii povestesc că într-o zi i-a însemnat cu pecetea acestui inel pe toți demonii pe care-i adunase pentru vrăjitoriile lui, făcându-i astfel sclavii săi. 

Când Solomon și-a pierdut inelul în Iordan, acesta a apelat la un pescar să îi recupereze bijuteria prețioasă fără de care relege și-ar fi pierdut capacitatea de a conduce. 

Câțiva autori ezoterici s-au întrebat dacă nu cumva Inelul lui Solomon nu fusese furat de un geniu gelos care-l folosise până în ziua în care Dumnezeu îl silise să-l arunce în mare ca să-l poată recupera Solomon. 

Astfel inelul ar fi simbolul cunoașterii și al puterii pe care Solomon o avea asupra celorlalte ființe, fiind ca o pecete de foc, primită de la Ceruri, semn al dominației sale spirituale și materiale. El evoca și alte inele magice.

În Anglia, inelele erau schimbate pentru a pecetlui contractul verbal al logodnei. În Italia, folosirea inelelor era răspândită, iar diamantul era de obicei piatra prețioasă de pe inelele de logodnă ale epocii. El a rămas până astăzi piatra preferată pentru inelele de logodnă, mulți considerând diamantul legat de asemenea bijuterii. 

Potrivit unei vechi superstiții, strălucirea diamantelor și-ar avea originea în focurile dragostei. Prin urmare, inelul de logodnă cu diamant este considerat de mulți singurul inel autentic de logodnă, prevestind iubire și fericire în cuplu, pentru tot restul vieții.