Ce reprezintă, ce simbolizează și pe ce deget se poartă inelul

Ce reprezinta, ce simbolizeaza si pe ce deget se poarta inelul

Una dintre cele mai cunoscute și apreciate bijuterii, inelul, care împodobește mâinile delicate ale doamnelor și câteodată ale domnilor, are o istorie foarte veche și plină de semnificații.

Dintre atâtea exemple de inele este de ajuns să cităm inelul nupțial și inelul pastoral, precum și „Inelul Pescarului” care servește drept sigiliu pontifical. „Inelul Pescarului” este sfărâmat la moartea Papei pentru a aminti că inelul servește exclusiv să simbolizeze o legătura, să lege. 

Inelul ca zălog poate fi întâlnit încă din Antichitatea clasică. „Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului! Și și-a scos Faraon inelul din degetul său și l-a pus în degetul lui Iosif.” (Facerea 41:41)

Utilizări similare ale inelului cu pecete, ca simbol al respectului și autorității, sunt menționate și în alte capitole ale Bibliei. Era un obicei comun ca persoanele de vază din acea epocă să poarte frecvent astfel de inele. De asemenea, un ritual bine cunoscut era acela prin care un inel era oferit altora, fie ca dar, fie ca mod de transfer al autorității.

Ce reprezinta, ce simbolizeaza si pe ce deget se poarta inelul

Simbolistica inelului în Antichitate

Există mai multe inele celebre, ale căror simbolism diferă, mai ales în Grecia antică.

Prometeu eliberat de Heracle, acceptase să poarte la deget un inel de fier de care era prinsă o fărâmă de piatră ca amintire a stâncii și a lanțurilor din Caucaz unde fusese țintuit și mai ales în semn de supunere față de Zeus. Aici apare un dublu simbolism, deoarece supunerea față de Zeus evoca ceea ce face măreția și reprezintă pedepsirea eroului, legate una de alta. Piatra acelui inel, dacă nu este o pecete, este cel puțin o semnătură.

Într-adevăr, mai ales la greci existau și alte inele cu simbolism diferit.

În afara inelului lui Prometeu de care am amintit, mai există și inelul lui Policrate. Norocul nu înceta să-i surâdă regelui într-atât încât, convins că o asemenea situație nu putea dăinui, acesta hotărî să sacrifice de bună voie un obiect prețios la care ținea. Urcându-se într-un turn înalt, își aruncă de acolo inelul împodobit cu un minunat smarald, în mare. Ajuns în apă inelul a fost înghițit de un pește, care la rândul său a fost pescuit de un pescar, iar inelul i-a fost înapoiat lui Policrate. 

Inelul a fost hărăzit să înlăture piaza rea, închizându-o într-un cerc magic, dar sacrificiul făcut de Policrate a fost refuzat de mare. Curând după această întâmplare, Darius porni războiul împotriva lui Policrate și acesta învins, muri, legat de o cruce. 

În felul acesta inelul simboliza destinul de care omul nu poate scăpa, exprimând o legătură indisolubilă. Policrate voise să-l sacrifice ca pe o compensație, dar zeii nu acceptă decât ceea ce sunt ei înșiși hotărâți să ia. O renunțare materială și spectaculoasă nu le poate schimba hotărârile. 

Inelele purtate ca ornamente au fost foarte întâlnite în Egiptul și Grecia antice, și chiar și la populațiile mai puțin civilizate din acele vremuri. În Antichitate, exista obiceiul ca oamenii din clasele inferioare să spargă o bucată de aur sau argint spre a pecetlui un pact de căsătorie. 

O jumătate a piesei de metal era păstrată de soț, cealaltă jumătate de soție. Acest obicei precede cu mult obiceiul actual de schimbare a verighetelor. În Irlanda antică, de exemplu, exista tradiția ca un bărbat să-i ofere femeii cu care voia să se însoare o brățară țesută din păr uman. Acceptarea brățării simboliza încuviințarea căsătoriei și o lega pe femeie, pentru totdeauna, de bărbatul respectiv.

Pe ce deget se poartă inelul?

Exista și o simbolistică a acestor bijuterii în funcție de degetul pe care sunt purtate. Această simbolistică este veche și datează încă de pe vremea vechilor romani pentru care inelul era simbol al bogăției, al puterii, al înțelepciunii, dar și al legăturii cu zeii.

  • Degetul mic – Are ca zeu tutelar pe Mercur și exprimă istețime, comunicare și intuiție. Inelul purtat pe degetul mic poate simboliza inteligența sclipitoare, dar care nu este folosită întotdeauna în scopuri nobile.
  • Degetul inelar – Are ca zeu tutelar pe Apollo și exprimă creativitate. Inelul purtat pe degetul inelar poate simboliza energie în formele ei spirituale.
  • Degetul mijlociu – Are ca zeu tutelar pe Saturn și reflectă conceptul binelui și al răului, justiția. Inelul purtat pe degetul mijlociu semnifică introspecție, secret și mister.
  • Degetul arătător – Are ca zeu titular pe Jupiter și exprimă putere și autoritate. Inelul purtat pe degetul arătător denotă siguranță de sine și ambiție.
  • Degetul mare – Nu are un zeu tutelar, dar exprimă autoafirmarea, voința personală și universală. Un inel pe acest deget poate semnifica dorința de afirmare și ambiție.
Inelul ca simbol în tradiția creștină

Inelul ca simbol în tradiția creștină

La creștini, inelul simbolizează legătura credincioasă, liber acceptată. Este legat de timp și de cosmos. Textul lui Pitagora care spunea: “Nu puneți chipul lui Dumnezeu pe inelul vostru”, arată că Dumnezeu nu trebuie asociat cu timpul. Acest lucru mai poate fi interpretat în două feluri și anume: unul biblic, în sensul că numele Domnului nu trebuie invocat în deșert, celălalt etic, în sensul că trebuie asigurată omului o viață liberă, neîngrădită.

Primii creștini purtau inele după exemplul păgânilor, iar Clement din Alexandria ii sfătuia pe cei din timpul lui să poarte gravată pe piatra inelului lor chipul unui porumbel, al unui pește sau al unei ancore. Cavalerii aveau dreptul să poarte un inel de aur.

Pe plan izoteric, inelul era înzestrat cu puteri magice. El reprezenta modelul redus al cingătorii, protectoare a locurilor, păzitoare a comorii sau păstrătoare a unei taine. A pune mâna pe un inel însemna în același timp să deschizi o ușă, să intri într-o peșteră sau într-un castel, în Rai.

A-ți pune un inel la deget sau a-l trece pe degetul altcuiva însemna a-ți păstra pentru tine sau a accepta darul făcut de altul, ca o comoara exclusivă sau reciprocă.

În numeroase povestiri, în romane, drame, cântece și legende irlandeze, inelul servește drept mijloc de recunoaștere, este simbol al unei puteri sau al unei legături, chiar dacă inelul este pierdut sau uitat pe undeva. 

Într-o legendă despre Solomon se spune că acesta datora înțelepciunea sa unui inel. Arabii povestesc că într-o zi i-a însemnat cu pecetea acestui inel pe toți demonii pe care-i adunase pentru vrăjitoriile lui, făcându-i astfel sclavii săi. 



Solomon și-a pierdut inelul odată în Iordan și a trebuit ca un pescar să i-l aducă înapoi pentru ca să-și recupereze priceperea. Câțiva autori ezoterici s-au întrebat dacă nu cumva Inelul lui Solomon nu fusese furat de un geniu gelos care-l folosise până în ziua în care Dumnezeu îl silise să-l arunce în mare ca să-l poată recupera Solomon. 

Astfel inelul ar fi simbolul cunoașterii și al puterii pe care Solomon o avea asupra celorlalte ființe, fiind ca o pecete de foc, primită de la Ceruri, semn al dominației sale spirituale și materiale. El evoca și alte inele magice.

Se pare că inelul, ca legământ de iubire, a existat încă de foarte mult timp. La începutul Evului Mediu se obișnuia ca logodna solemnă, pecetluită printr-un inel, să preceadă nunta. În Anglia, inelele erau schimbate pentru a pecetlui contractul verbal al logodnei. În Italia, folosirea inelelor era răspândită, iar diamantul era de obicei piatra prețioasă de pe inelele de logodnă ale epocii. El a rămas până astăzi piatra preferată pentru inelele de logodnă, mulți considerând diamantul legat de asemenea bijuterii. 

Potrivit unei vechi superstiții, strălucirea diamantelor și-ar avea originea în focurile dragostei. Prin urmare, inelul de logodnă cu diamant este considerat de mulți singurul inel autentic de logodnă, prevestind iubire și fericire în cuplu, pentru tot restul vieții.


Surse

  1. Brad Steiger și Sherry Hansen Steiger – „Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile.” Publicat de Editura ALL, București, 2011.
  2. Jean Chevalier și Alain Gheerbrant – „Dicționar de simboluri.” Publicat de Editura Artemis, București, 1995.
  3. Budge E. A. Wallis – „Amulets and Talismans.” Publicat de editura Collier Books, New York, 1970.
  4. Nelson Felicitas – „Talismans & Amulets of the World.” Publicat de editura Sterling Publishers,  New York, 2000.
  5. Eichler Lillian – „The Customs of Mankind.” Publicat de editura Doubleday, New York, 1937.
  6. „Ring” – wikipedia.org. Text preluat la data de 14 iulie 2019.
You might also like

More Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu