Misterul piramidelor egiptene – Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh

Misterul piramidelor egiptene - Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh

Când istoricul grec Herodot (c. 484 – între 430 și 420 î.H.) a scris despre Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh în secolul al V-lea î.H., raportul lui a fost incomplet, întrucât ușa care ducea spre interiorul piramidei fusese ascunsă. De atunci, ușa a fost descoperită, dar rezultatele trecerii dincolo de ea și ale explorării piramidei au generat tot atâtea enigme pe câte au fost explicate.

O lungă serie de întrebări fără răspuns

Înălțându-se pe un platou numit Gizeh, la 15 km vest de actualul oraș egiptean Cairo, Marea Piramidă a lui Keops, celelalte două piramide care o însoțesc și Sfinxul sunt probabil cele mai vechi și mai faimoase mistere ale lumii. 

Printre întrebările legate de piramide se numără amplasarea siturilor din care a fost adusă imensa cantitate de rocă (peste 11 milioane de metri cubi) din care au fost construite, dar și modul cum au fost transportate și apoi înălțate într-o structură de o precizie stupefiantă. Ce fel de metode topografice au folosit vechii egipteni pentru a se asigura că suprafața pe care urma să fie ridicată piramida era perfect plană și măsurătorile corecte? Cum au putut fi mobilizate, găzduite și hrănite veritabilele armate de muncitori necesari unei asemenea întreprinderi?

Misterele abundă: piramidele sunt orientate în funcție de punctele cardinale și numeroasele lor funcții astronomice dovedesc cunoștințe de matematică net superioare altor civilizații contemporane lor. În plus, mumia faraonului Keops (Khufu) – secolul al XVI-lea î.H. – pentru care se presupune că ar fi fost construită necropola, dar și obiectele prețioase care, de obicei, înconjurau trupurile neînsuflețite ale suveranilor egipteni, nu au fost găsite niciodată.

De fapt, toate cele trei piramide de pe platoul Gizeh au fost construite ca morminte, deși nici măcar o singura mumie nu s-a găsit în ele. O serie complicată de încăperi, tunele și puțuri, culoare blocate, coridoare ducând spre spații goale și piste false îi bulversează pe exploratorii piramidelor. Trupurile faraonilor și ale soțiilor lor pot fi încă îngropate undeva în piramide. Este posibil și ca rămășițele lor pământești să fi fost jefuite de hoți, infracțiune atât de veche încât este menționată și în textele egiptene și pe papirusuri datând cu multe secole înainte de descrierea lui Herodot.

Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh

Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh

Marea Piramidă a lui Keops (Khufu) este cea mai mare dintre cele 70 de piramide egiptene. Are o înălțime de 146 metri, laturile bazei aproximativ egale, 230 metri lățime și acoperă aproape 7 hectare. Dacă blocurile de piatră care formează piramida ar fi transformate în cuburi cu latura de un metru și puse unul lângă altul, ar forma o linie continuă lungă de aproape 27.000 km. 

În general, este acceptat faptul că toate cele trei piramide de la Gizeh, inclusiv cele ale faraonilor Khafre (Kefren, în greacă) și Menaure (Mikerinos, în greacă) au fost ridicate în timpul Dinastiei a IV-a din Egipt (2613 – 2494 î.H.). Exista pe atunci obiceiul ca de îndată ce un faraon urca la tron să înceapă construirea unei piramide, ca loc de veci. Marea Piramidă a lui Keops este cea mai mare dintre toate, fiind singura dintre cele șapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat.

De altfel, enumerarea celor mai mari realizări arhitectonice ale lumii datează cel puțin din timpul lui Herodot, care menționează o astfel de listă. Ulterior și alți istorici greci au scris despre marile monumente ale vremii lor, iar lista celor șapte minuni ale lumii antice a fost definitivată în Evul Mediu. Pe lângă Marea Piramidă a lui Keops, lista mai include și următoarele construcții:

  1. Grădinile Suspendate din Babilon – Făcând parte din palatul lui Nabucodonosor al II-lea și fiind construite pe la 600 î.H., ele constau dintr-o serie de terase cu arce de piatră. Terasele erau pline de plante, un tunel și un sistem de pompare elaborate aduceau apă din fluviul Eufrat, din vecinătate.
  2. Templul lui Artemis din Efes, în Asia Mică – Ridicat în 365 î.H. într-o zonă mlăștinoasă unde se mai aflaseră câteva temple anterioare, a fost distrus de goți în 262 d.H.
  3. Statuia lui Zeus – Datată la mijlocul secolului al V-lea î.H. și atribuită sculptorului grec Fidias, se afla în templul lui Zeus, din Olympia, Grecia.
  4. Mausoleul din Halicarnas – Construit pe la 353 î.H., a adăpostit mormântul de marmură al regelui Mausol al Cariei, în Asia Mică. A fost avariat de un seism, iar în Evul Mediu marmura lui a fost utilizată la fortificarea unui castel.
  5. Colosul din Rhodos – O statuie din bronz înaltă de peste 30 metri, a zeului Soarelui la greci, Helios. A fost ridicată pe la 280 î.H. pentru a străjui intrarea în portul principal al insulei mediteraneene Rhodos, dar a fost distrusă 55 de ani mai târziu.
  6. Farul din Alexandria – Un far naval ridicat pe la 280 î.H. și ruinat pe la 1350, din cauza unei serii de cutremure. Situat pe o insulă din portul Alexandriei, în Egipt, avea aproape 150 de metri, fiind cel mai înalt edificiu al lumii antice.

Marea Piramidă a lui Keops a fost construită la mai puțin de 700 de ani de la apariția civilizației egiptene. Vârsta structurii a inspirat multe teorii. Consemnările egiptene, sub forma hieroglifelor, au oferit unele informații despre piramide (pentru cine au fost construite acestea, de exemplu), dar o mare parte din date s-au pierdut în decursul următoarelor perioade de declin. Atât de multe cunoștințe au fost pierdute, încât egiptenii înșiși își puneau întrebări privitoare la scopul piramidelor, în momentul când civilizația greacă a început să înflorească, la circa 1.500 de ani de la data când se crede că ar fi fost făurită Piramida lui Keops. 

Speculațiile de atunci și de acum au considerat piramida ca un imens cadran solar și observator astronomic, ca o scară simbolică spre cer, forma ei simulând modul cum razele de soare se răspândesc dintr-un nor. Alți savanți consideră piramida un templu secret în care erau practicate ritualuri menite să-i transforme pe noii lideri în regi-zei.

Construită cu precizie matematică

O utilizare uimitoare a relațiilor matematice accentuează misterul Piramidei lui Keops. S-a speculat, de pildă, că distanța dintre Pământ și Soare ar corespunde înălțimii piramidei în „inchi piramidali” (o unitate de măsură mai mică decât inchii obișnuiți), înmulțiți cu 10 la puterea 9 (10 pe 9 este și proporția dintre înălțimea și lățimea piramidei). 

Liniile de latitudine și longitudine care se intersectează la piramidă străbat o porțiune de uscat mai mare decât toate celelalte linii, făcându-i pe unii să considere că Gizeh și monumentele de aici erau privite ca un fel de centru al lumii locuite.

Vechii egipteni ar fi trebuit însă să determine că Pământul era rotund, spre a ajunge la o asemenea concluzie – posibilitate acceptată de unii specialiști. Linii imaginare trasate din dreptul colțurilor Marii Piramide spre nord-vest și nord-est încadrează perfect Delta Nilului, zona formată în mod natural de aluviunile aduse de brațele fluviului către Mediterană. Deltele sunt formate de cursurile de apă și au o formă triunghiulară, similară cu cea a piramidelor.

Forma piramidală perfectă a fost citată ca scop fundamental al Marii Piramide a lui Keops, în sensul că ea întruchipează și reprezintă un sistem universal de măsură în forma materială. Un astfel de set de calcule sugerează că egiptenii cunoșteau valoarea constantei Pi, folosită pentru a determina circumferința unui cerc, cu două mii de ani înainte ca ea să fie formulată de matematicianul grec Pitagora (c. 580 – c. 500 î.H.).

Britanicul John Taylor (1808-1887), editor erudit care a citit numeroase tomuri referitoare la civilizația egipteană și la măsurătorile piramidelor a descoperit o formulă prin care împărțind lungimea perimetrului piramidei la de două ori înălțimea acesteia se obținea 3,1419, echivalentul numeric al lui Pi (constanta folosită pentru aflarea circumferinței cercului: Pi înmulțită cu diametrul cercului dă valoarea numerică a circumferinței acesteia). Taylor credea că egiptenii nu doar că au știut formula lui Pi cu mii de ani înaintea grecilor, dar afirma și că ei știau circumferința Pământului și își derivaseră unitățile standard de măsură din aceasta.

Raportul dintre înălțimea piramidei și perimetrul acesteia, sugera Taylor, este același ca și cel dintre raza polară și circumferința planetei – 2 Pi. El considera această formulă, întruchipată în piramidă, ca o expresie a înțelepciunii anticilor. Dumnezeul biblic, concluziona britanicul, fusese cel care-i instruise pe constructorii piramidelor, la fel cum îl învățase pe Noe să făurească arca.

Astronomul Charles Piazzi Smyth a studiat piramidele și a ajuns la o altă concluzie uimitoare, exprimată în lucrarea lui, Our Inheritance in the Great Pyramid (1980). El pretindea că piramida era și o expresie a timpului. Prin studiile sale, Smyth a propus o unitate de măsură numită inch piramidal – a mia parte dintr-un inch anglo-saxon. Perimetrul structurii, în inchi piramidali era 365.200 sau 1000 x 365,2. Ultima cifră reprezintă numărul zilelor dintr-un an. Smyth a concluzionat că piramidele exprimau un interval de timp de o mie de ani.

În 1894, J. Norman Lockyer (1836-1920), directorul Observatorului de Fizică Solară din Londra și fondatorul revistei Nature, a publicat The Dawn of Astrology. Cartea afirma, pe baza investigațiilor lui, că vechile temple și monumente din Egipt erau orientate în așa fel, încât să faciliteze observații stelare și serveau drept calendare – bunăoară pentru determinarea solstițiului de vară.

Cu multe secole în urmă, istoricii romani și apoi cei arabi au remarcat interestul egiptenilor pentru studiul cerului și posibila utilizare a piramidelor ca instrumente astronomice. Hieroglifele egiptene fac numeroase referiri la stele. O constelație numită Sahu (corespunzătoare lui Orion) era numită Casa Morților și doi faraoni care au construit piramide în afara platoului Gizeh au asociații stelare în hieroglife (Nebka este „o stea” și Djedefra este „o stea din Sehetu” sau o stea din Sahu).

Marea Piramidă a lui Keops - dovada cunoștințelor astronomice avansate

Marea Piramidă a lui Keops – dovada cunoștințelor astronomice avansate

În secolul al IX-lea, un calif Abdullah Al Mamun, a fost convins că Marea Piramidă a lui Keops adăpostește hărți astronomice, tabele matematice și comori. În 820 a reușit să pătrundă în piramidă spărgând mai multe dale de piatră. După ce au încălzit cărămizile de calcar, lucrătorii le-au stropit cu oțet rece, provocând în piramidă crăpături care au permis oamenilor califului să spargă un zid și să descopere un tunel care mergea în sus, spre intrarea originală a piramidei. 

Întorcându-se, ei au coborât până au găsit încăperi identificate drept camera regelui și camera reginei. În prima încăpere au găsit un sarcofag elaborat, dar în interior nu se afla nimeni, ca și cum n-ar fi fost niciodată folosit. Mormintele fuseseră jefuite sau fuseseră făcute special pentru a induce în eroare, mumiile și tezaurele faraonilor aflându-se într-o altă parte a piramidei. Misterul trupurilor și al comorilor lipsă continuă să nedumerească și astăzi lumea științifică.

Descoperirile și teoriile ulterioare, apărute mai ales în secolul al XX-lea, tind să confirme scopurile astronomice și calendaristice ale Marii Piramide de la Gizeh. Tunelul descoperit în secolul al IX-lea de Abdullah Al Mamun ar fi putut juca un rol astronomic, ca un fel de telescop staționar. Tunelul prezintă un unghi descendent față de ieșire. Din acest coridor, un astronom antic ar fi putut privi și cartografia evoluția stelelor pe cerul nocturn.

Două puțuri strâmte, despre care inițial s-a crezut că ar fi asigurat ventilația în piramidă ar fi putut avea, de fapt, un scop astronomic similar cu al tunelului. Prin calcule bazate pe unghiul puțurilor și poziția stelelor între 3000 și 2400 î.H., experta în astronomie Virginia Trimble a stabilit că unul dintre puțuri indica Steaua Polară, care ar fi putut fi folosită de egipteni pentru a determina nordul real. Celălalt puț ar fi fost deschis permanent către constelația Orion/Sehu, în aceeași perioadă de timp.

Astfel de descoperiri și referințe au contribuit la teoria propusă de Robert Bauval și Adrian Gilbert în cartea lor, The Orion Mystery (1994). Remarcând că a treia și ceva mai mică piramidă de la Gizeh este cumva detașată de celelalte două, ei au comparat alinierea piramidelor cu cea a celor trei stele din constelația Orion și au găsit o similitudine. Bauval și Gilbert au sugerat că celelalte două piramide, datând de asemenea din timpul Dinastiei a IV-a – piramida lui Nebka (la nord de Gizeh) și al lui Djedefra (la sud de Gizeh) – alături de piramidele de la Gizeh formează un model de cinci piramide care urmează conturul a cinci dintre cele șapte stele ale constelației Orion. Dar aliniamentul nu este perfect și două piramide lipsesc.

Cum a fost construită Marea Piramidă de la Gizah?

Cum a fost construită Marea Piramidă de la Gizah?

Potrivit lui Herodot, au fost necesari 100.000 de oameni pentru construirea Marii Piramide. Ei erau organizați în grupuri care lucrau în schimburi de câte trei luni. Timp de multe secole s-a crezut că lucrătorii erau sclavi, obligați să depună muncă grea. Dar această teorie pare să fie una greșită.

Studiile științifice moderne par să sugereze ideea unei civilizații egiptene antice capabilă să dețină cunoștințele și sistemul social extins necesare construirii unor structuri atât de masive și sofisticate ca piramidele. Descoperiri recente sprijină teoria conform căreia la construcția piramidelor au fost folosiți ingineri experimentați și mulțimi uriașe de țărani care erau hrăniți, găzduiți și echipați în perioada cât lucrau pentru un lider pe care-l venerau ca pe un rege-zeu. Dovezile că unii dintre lucrători erau foarte mândri de activitatea lor se reflectă în inscripțiile străvechi. O astfel de inscripție, de pe o lespede din piramidă, a fost tradusă ca simbol al „breslei meșteșugarilor.”

Civilizația egipteană a epocii nu avea animale de povară și nu cunoștea nici roata, ca ajutoare în transportarea și ridicarea celor 11 milioane de metri cubi de piatră utilizată în construirea Piramidei lui Keops. Dar transportul pietrei n-ar fi fost, se pare, o sarcină copleșitoare. Calcarul folosit pentru piramide se potrivește perfect cu o uriașă stâncă de piatră, din care a fost sculptat Sfinxul, aflat în apropiere. Calcarul ar fi putut fi exploatat, mutat și apoi tăiat în lespezi uriașe, pentru piramidă. 

O cavitate adâncă de aproape 20 de metri, acum acoperită cu nisip, se află chiar lângă templele din fața Sfinxului, fiind poate un rezultat al exploatării pietrei. Blocuri suplimentare de piatră ar fi putut fi aduse cu plutele. Au fost descoperite canale secate care duc de la Gizeh la fluviul Nil, aflat în apropiere, unde s-ar fi putut afla un port înghițit ulterior de dunele de nisip ale desertului.

Experimentele contemporane au demonstrat că dălțile de cupru și ciocanele de piatră folosite de lucrători erau suficiente pentru cioplirea calcarului. Testele au stabilit că blocurile de calcar grele de 2,5-3 tone pot fi transportate pe o distanță considerabilă, într-un timp rezonabil, corespunzător celui în care se presupune că ar fi fost construită Piramida lui Keops. În cursul experimentelor, piatra exploatată a fost prelucrată în lespezi și transportată cu funii trase de 20 până la 50 de oameni.

Acceptând ipoteza că piramidele au fost construite de la sol în sus, inginerii au teoretizat că ar fi trebuit instalate și schele, pe măsură ce edificiul se înălța. Folosind apă ca lubrifiant, lucrătorii împingeau blocurile de piatră pe rampe, în sus și apoi le instalau la locurile lor. Teoria rampelor este populară având în vedere faptul că 96% din masa totală a Marii Piramide se găsește în cele două treimi de la baza structurii. Prin folosirea rampelor, munca se ușura de fapt, pe măsură ce piramida se înălța.

În anii ‘90 ai secolului trecut, arheologii Mark Lehner și Zahi Hawass (n. 1947) au dezvoltat teoria potrivit căreia construirea piramidei n-ar fi necesitat 100.000 de oameni, cum scria Herodot, ci un număr mult mai mic de muncitori calificați care lucrau tot anul aici, lor alăturându-li-se mii de alți muncitori doar spre sfârșitul verii și în lunile de toamnă, când Nilul se revărsa și uda terenurile agricole. Când avea loc inundația anuală, fermierii și sătenii își părăseau ogoarele, pentru a lucra la Marea Piramidă a regelui-zeu.

Echipele conduse de Lehner și Hawass au găsit vestigii ale unor brutării și clădiri în care se tranșa peștele folosit la hrănirea forței de muncă. Ei au scos la iveală și oase de viței și dovezi că grânele erau aduse și nu prelucrate acolo. 

Inițial s-a crezut că doar bogații puteau beneficia de mâncărurile alese precum carnea de vițel. S-au descoperit însă dovezi care arată că echipele permanente de muncitori se puteau bucura, de asemenea, de cele mai bune mâncăruri și grâne ca răsplată pentru priceperea cu care trudeau la ridicarea piramidelor.

Misterul persistă

În 1997 au fost găsite fundațiile mai multor încăperi. Pe lângă descoperirea de alte brutării și a unor matrițe folosite la prepararea pâinii, s-au găsit și ateliere meșteșugărești. Un zid de palantă ducea către un alt complex de clădiri unde s-a descoperit, pe un perete, o pecete reprezentându-l probabil pe faraonul Khafre (2558-2532 î.H.). Lehner considera ca ar putea fi scos la iveală un întreg complex auxiliar, ceea ce ar oferi multe răspunsuri, dar probabil și genera și mai multe întrebări privind piramidele de la Gizeh.

În iulie 2000, la Gizeh, între Sfinx și piramide au fost dezgropate două replici miniaturale ale piramidelor. Ele adăposteau mumiile unor supraveghetori și muncitori la piramide.

„Și oamenilor simpli li se permitea să folosească modelul piramidei pentru a-și făuri morminte,” concluziona Hawass, directorul Muzeului Egiptean de Antichități. 



Inscripțiile din piramidele miniaturale au identificat una dintre mumii ca fiind a unui inspector de construcții. Nivelul superior al necropolelor era rezervat tehnicienilor și meșteșugarilor, iar cel inferior găzduia trupurile muncitorilor. Unele dintre trupuri prezentau atele, pentru vindecarea oaselor rupte. Printre inscripții se aflau și blesteme, iar unele fresce prezentau muncitori în plină activitate. „O asemenea grijă nu putea fi acordată sclavilor,” remarca Hawass.

Lehner, profesor arheolog asociat la Institutul Oriental din cadrul Universității Chicago și la Muzeul Semitic Harvard, a ajuns în Egipt pentru prima oară în anii ’70. El a fost inspirat de teoriile lui Edgar Cayce (1877-1945), care pretindea că atât Marea Piramidă a lui Keops, cât și celelalte piramide de pe platoul de la Gizeh erau de fapt cu mii de ani mai vechi decât se credea. Cayce s-a numărat printre misticii care considerau că străvechii atlanți construiseră piramidele la puțin timp după 10500 î.H., înainte ca propria lor patrie să fie distrusă de o catastrofă naturală sau provocată de om. 

Căutând dovezi în sprijinul profețiilor lui Cayce, Lehner a ajuns la concluzia, ca și mulți alți cercetători înaintea sa, că există multe posibilități interesante, capabile să sporească misterul piramidelor și să pună într-o lumină nouă performanțele constructorilor lor.


Surse

  1. De Camp, L. Sprague – The Ancient Engineers. Publicat de Editura Barnes & Noble, New York, 1993.
  2. Harpur, Hames și Jennifer Westwood – The Atlas of Legendary Places. Publicat de Editura Konecky & Konecky, New York, 1997.
  3. H. R. Hays – In the Beginnings. Publicat de Editura G. P. Putnam’s Sons, New York, 1963.
  4. Brad Steiger și Sherry Hansen Steiger – „Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile.” Publicat de Editura ALL, București, 2011.
  5. Brian Handwerk – „Pyramids at Giza.” nationalgeographic.com. Text preluat la data de 7 august, 2019.
  6. „Egyptian Pyramids” – history.com. Text preluat la data de 7 august, 2019.
  7. Michael Slackman – „In the Shadow of a Long Past, Patiently Awaiting the Future.” Articol publicat la data de 16 noiembrie, 2008. Text preluat la data de 7 august, 2019.
  8. Mark Lehner – „The Complete Pyramids.” Publicat de Editura Thames and Hudson, 2008.
  9. New discovery throws light on mystery of pyramids’ construction.” – The Guardian. Text preluat la data de 7 august, 2019.
You might also like

More Similar Posts

2 comentarii. Leave new

  • Sunt pasionata de tot ceea ce inseamna Egipt…de la cultura si pana la istoria lor incredibila. Un articol foarte interesant despre piramide in general…o parte stiam insa am aflat si cateva lucruri noi.

    PS: Aveti si ceva legat de sfinx?

    Răspunde
    • Buna Alina,

      Ne bucuram ca ti-a placut articolul. O sa avem un articol si despre sfinx. Te anuntam imediat ce il publicam 🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu