Mitologie greacă – Totul despre Hades, zeul Infernului

Mitologie greacă - Totul despre Hades, zeul Infernului

Deși este unul dintre principalii zei din mitologia greacă, nu există foarte multe legende și povești interesante despre Hades. Asta se datorează în principal faptului ca Hades era un zeu destul de urât de oamenii din Grecia Antică care, de cele mai multe ori, îi pronunțau numele în silă și cu mare dezgust. Până la urmă, Hades este zeul morții neîndurătoare și al umbrelor muncite, în neguri, sub pământ.

Povestea oarecum tristă a zeului Infernului a început atunci când cei trei frați, principalii zei din mitologia greacă, și-au împărțit regatele după victoria asupra Titanilor. Astfel, Zeus a primit cerul, Poseidon a luat în stăpânire mările și oceanele, iar Hades s-a ales cu locul întunecat și trist numit Infernul, sau Tartarul.

În timp ce zeii cântau și dansau în râs și glume în Olimpul lor, posomorâtul Hades pe tronul lui de aur, din marele regat subpământean, nu avea altă grijă decât să cerceteze și să însemne bine orice greșeală pe care o săvârșeau muritorii de pe pământ.

Zeu al Infernului, stăpânul Împărăției subpământene a morților, Hades era numit și Pluton sau cel bogat, făcându-se aluzie la bogățiile din adâncul pământului. Într-o pictură veche de pe un vas, Hades duce în mână Cornul Abundenței, simbol al prosperității și al belșugului. Hades nu era numai zeul misterios din adâncuri, el găzduia și plantele, sub formă de semințe, în perioada de iarnă.

Hades, temnicerul celor osândiți

Venea vremea când orice muritor, așa cum credeau grecii, urma să coboare în Infern. Cel care îi supărase mai des pe zei pleca în Tartar ca să-și primească pedeapsa, iar cel ce îi slujise pe zei și ascultase de poruncile lor, pornea spre insulele fericirii, ale norocului și păcii, numite și Câmpiile Elizee, un fel de paradis al bucuriei.

Când grecii l-au născocit pe Hades, ei au dorit să întruchipeze prin el tot ce se afla în adâncurile pământului. Ei auzeau venind de acolo zgomote surde, amenințătoare, și nu aveau de unde să știe că sub pământ se află magmă, gaze și ape subterane care își căutau ieșirea spre suprafață. 

Oamenii mai observaseră că orice vietate care murea era cu timpul putrezită și transformată în țărână. Părea că o ființă nevăzută le absoarbe trupurile în adâncurile negre. Ei au numit acest zeu nevăzut, Hades. Pentru a justifica faptul că Hades este nevăzut, au creat și legende prin care arătau că fratele lui Zeus primise în dar de la ciclopi, în timpul luptei cu Titanii, o cască fermecată.

Ca să-i pândească pe muritori și să nu fie văzut de nimeni, Hades își punea pe cap această cască albăstruie și ajutat de Geniile Infernului, care erau harpiile, eriniile și eumenidele hidoase ce purtau în păr șerpi veninoși și bice în mâini, putea să-și îndeplinească dorința de a pedepsi pe muritori. 

Geniile îi căutau pe cei care nesocoteau Olimpul, îi cercetau pe cei lipsiți de omenie care nu ospătau drumeții sau cerșetorii ce poposeau prin Elada. De asemenea îi căutau pe criminali, trădătorii din războaie, aducându-le nenorociri, griji și boli până când aceștia mureau. Atunci apărea Tanatos sau Moartea, cum era cunoscută în alte culturi, care smulgea umbra celui dus. Umbra o ducea zeul Hermes până la porțile lui Hades.

Infernul lui Hades

Infernul lui Hades

Există mai multe descrieri ale zeului Infernului. Cea mai răspândită îl înfățișează pe Hades conducând un car aurit tras de patru armăsari negri. Zeul poartă un coif magic care îi face invizibil pe purtător. În mână, Hades are un sceptru care poate despărți pământul în două. În unele descrieri, Hades ține și cheile lumii de dincolo însă în alte legende acestea sunt ținute de ușierul său, Aiacus. 

Hades trăia într-un palat de aur. Intrarea în palat era păzită de Cerber, un câine cu trei capete pe care foiau șerpi care șuierau necontenit. În interiorul palatului se afla o cameră mare iar în centrul camerei se afla un tron din aur masiv. De acolo, înconjurat de cei trei judecători ai morții, Hades îi judeca pe cei osândiți. 

În spatele palatului de aur se găsea o grădină plină de copaci roditori. Hades mai avea o cireadă de vaci negre, pe care păstorul Menoite le mâna pe câmpiile de asfodel. Animalele și plantele sacre pentru Hades sunt menta, chiparosul, bufnițele, plopul alb și asfodelul. 

La curtea stăpânului Infernului se găsesc o multitudine de personaje cu legături simbolice cu lumea de dincolo. Printre acestea se numără Ascalafus (un demon transformat de Demetra într-o bufniță), Charon (luntrașul lui Hades în Infern), Eriniile (judecătorii morților), Tanatos, kerele, Menoete, și Oneiroii (zeii râurilor lumii de dincolo).

Drumul pe care sufletele trebuiau să-l parcurgă către tărâmul morții trecea prin peșteri negre și mlaștini verzi, urât mirositoare, ce îi amețeau pe călători. Pe aceste drumuri se aflau genii tăcute, urâte, răutăcioase ce aduceau oamenilor teamă, boală, griji, sărăcie, foamete, chinuri cumplite, bătrânețe și război. Pentru a ajunge la palatul zeului Hades, călătorii trebuiau să traverseze râul Aheon, iar acest lucru se realiza doar cu ajutorul luntrașului Charon, ce trebuia plătit cu un ban de aur, de argint sau de aramă. 

Dacă reușeau să treacă apa, călătorii erau întâmpinați la porțile palatului de către Cerber, monstrul cu trei capete. Cerber îi lăsa să intre pe poarta deschisă, dar ce-l ce intra nu mai putea ieși niciodată.

Răpirea Persefonei

Răpirea Persefonei

Simțindu-se singur în împărăția sa, Hades și-a dorit o soție, dar nici o zeiță nu a dorit să se ducă de bună voie în regatul sumbru pe care-l stăpânea cu fală zeul morții. Așa că Hermes și-a trimis iscoadele în căutare, iar acestea au găsit-o pe Persefona (care în limba greaca veche însemna „Cea care curmă lumina”), fiica zeiței Demetra (zeița culturilor și a roadelor câmpului) și a lui Zeus. Știind că Demetra nu va fi niciodată de acord cu o căsătorie, zeul Infernului a cerut-o de soție fratelui său, Zeus. Neputând să-și refuze fratele, Zeus a consimțit însă cu o condiție: Hades însuși să o ducă pe fată în regatul lumii de dincolo. Zeus știa foarte bine că Persefona este păzită în permanență de mama ei, Demetra, care nu ar permite niciodată ca fața să ajungă în regatul subteran.

Într-o zi, pe când Persefona culegea flori împreună cu oceanidele, Artemis și Palas (fiica lui Triton), Hades a apărut dintr-o crăpătură din scoarța pământului, a apucat-o pe fată și a tras-o după el în Infern.

Demetra, îndurerată de dispariția fiicei sale iubite, a părăsit Olimpul și a pornit în căutarea Persefonei. Unele legende povestesc ca în toată această perioadă Demetra a interzis pământului să mai rodească, nimic nu a mai crescut și tot ce era verde s-a uscat și a murit. Helios, zeul soare care vedea tot ce se întampla pe pământ, făcându-i-se milă de zeiță, i-a relatat acesteia despre răpirea Persefonei. 

În cele din urmă, presat de Demetra și de rugăciunile muritorilor înfometați, Zeus i-a poruncit lui Hades să o elibereze pe fată. Stăpânul Infernului s-a conformat, însă înainte ca Persefona să părăsească tărâmul celor morți, zeul i-a dat să mănânce un sâmbure de rodie. Trimis de Zeus să o elibereze, Hermes a condus-o apoi pe Persefona înapoi în Olimp, însă deoarece consumase deja hrană din Infern (sâmburele de rodie), fata a rămas legată de lumea celor morți. 

În fiecare iarnă Persefona trebuie să se întoarcă în Infern și să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetația moare. Când vine primăvara și Persefona se întoarce din Infern, natura revine la viață.


Surse

  1. Jean Chevalier și Alain Gheerbrant – Dicționar de simboluri. Publicat la Editura Artemis, București, 1995.
  2. Victor Kernbach – Dicționar de mitologie generală. Publicat la Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  3. George Lăzărescu – Dicționar de mitologie. Publicat la Casa Editorială Odeon, București, 1992.
  4. Anca Balaci – Mic dicționar de mitologie greacă și romană. Publicat la Editura Mondero, București, 1992.
  5. Persephonewikipedia.org. Text preluat la data de 17 septembrie, 2019.
  6. Hadeswikipedia.org. Text preluat la data de 17 septembrie, 2019.
You might also like
Folclor, Mitologie

More Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu