Cine este Omul Molie (Mothman), misterioasa creatură prevestitoare de dezastre?

Primă mențiune oficială despre o creatură ciudată care teroriza locuitorii din micul orășel american, a fost făcută de ziarul local Point Pleasant Register, în numărul din 16 noiembrie 1966, sub titlul „Cuplurile văd o pasăre de mărimea unui bărbat… creatură… ceva”. 

Presa națională a preluat rapid povestea, contribuind astfel la răspândirea legendei Omului Molie pe tot cuprinsul Statelor Unite.

Gray Barker (1925-1984), autor și ufolog american, a fost cel care a introdus creatura unui public mai larg în 1970, legenda lui Mothman fiind apoi popularizată și prin intermediul best-seller-ului lui John Keel, The Mothman Prophecies (1975). 

În romanul său, Keel susținea că aparițiile Omului Molie sunt fost strâns legate de o serie de întâmplări supranaturale care au avut loc în Point Pleasant în acea perioadă și care au culminat cu prăbușirea Silver Bridge în seara de 15 decembrie 1967.

Astăzi, în Point Pleasant are loc un festival anual dedicat Omului Molie.

Dar să vedem cum a început întreaga poveste.

O creatură ciudată în cimitirul local

În noaptea de 12 noiembrie 1966, doi gropari care pregăteau un mormânt în cimitirul local din Clendenin, West Virginia, au zărit o creatură ciudată.

Silueta masivă, care se mișca rapid din copac în copac, i-a urmărit preț de câteva secunde, după care și-a luat zborul și s-a făcut nevăzută în noapte. Cei doi bărbați, îngroziți, au declarat mai târziu că monstrul semăna cu „o ființă umană de culoare brună”.

Trei zile mai târziu, pe 15 noiembrie 1966, două cupluri de îndrăgostiți (Roger și Linda Scarberry și Steve și Mary Mallette) au observat o creatură de aproximativ 2-3 metri înălțime. Oamenii parcaseră mașina în apropiere de Point Pleasant și se pregăteau de un picnic la lumina lunii.

Roger Scarberry și Steve Mallett au declarat, pentru ziarul local The Point Pleasant Register, că fiara avea ochi roșii, strălucitori și o anvergură a aripilor de cel puțin 3 metri. De asemenea, aceștia au spus că misterioasa creatură a fost „extrem de deranjată de farurile strălucitoare ale mașinii”.

Potrivit martorilor, monstrul nocturn putea zbura la viteze incredibile – poate chiar peste 150 km/h. Acesta le-a urmărit mașina până la periferia orașului, după care a aterizat într-un câmp din apropiere și a dispărut.

Scarberry a mai declarat că:

Dacă l-aș fi văzut singur, nu aș fi spus nimic, dar am fost patru cei care l-am văzut. Nu o să uit niciodată acea noapte. M-am speriat teribil și la fel și Linda. Nu știu ce a fost, dar cu siguranță nu a fost vreo făptură de pe lângă Point Pleasant.

La început, reporterii au fost sceptici. În articol, aceștia l-au numit pe Mothman „o pasăre” și „o creatură misterioasă”. Cu toate acestea, au tipărit și descrierea oferită de Mallett: „era ca un om cu aripi albe”.

În perioada ce a urmat, în Point Pleasant au fost raportate tot mai multe apariții ale straniei creaturi nocturne.

Ziarul The Gettysburg Times a scris despre nu mai puțin de opt ​​astfel de apariții, doar în luna noiembrie a anului 1966. Printre cei care spuneau că l-au zărit pe Mothman s-au aflat și doi pompieri voluntari, care au spus că au văzut „o pasăre foarte mare cu ochi roșii, strălucitori”.

Newell Partridge, un rezident din Salem, West Virginia, a susținut că, într-o noapte, a observat modele ciudate pe ecranul televizorului, urmate de un zgomot misterios care s-a auzit din afara casei.

Când a ieșit să verifice zgomotul, Partridge ar fi văzut doi ochi roșii privind înapoi spre el.

Indrid Cold

Tot în noiembrie 1966, la aproximativ 100 de km de Point Pleasant, Woodrow Derenberger a avut parte de o experienta ieșită din comun.

Pe când conducea spre casă, acesta a observat o „navă neobișnuită” care a aterizat pe șosea, chiar în fața mașinii. 

Derenberger a descris întâmplarea astfel:

Era asemenea unei lămpi vechi cu kerosen, care se aprinde la ambele capete, se îngustează până la un gât mic și apoi se lărgește formând o umflătură mare în centru. Din interior, printr-o trapă, a ieșit un bărbat cu o față ușor alungită, ochi mici, păr castaniu închis, pieptănat pe spate și pielea galben-maronie. Bărbatul purta haine albastre reflectorizante și mă privea cu un rânjet ciudat. Comunicând telepatic, figura s-a prezentat drept Indrid Cold și mi-a spus că nu vrea să-mi facă rău. 

Derenberger a mai declarat că a fost invitat pe navă, alături de Cold și alții ca el, iar aceștia l-au dus pe planeta lor natală, Lanulos. 

Mărturia lui Derenberger a coincis cu relatările membrilor familiei Lily din Point Pleasant, care în aceeași noapte au observat lumini ciudate pe cer și activitate de tip poltergeist în casa lor. 

Apoi, câteva nopți mai târziu, fiica lor, Linda, s-a trezit în plină noapte cu un bărbat care stătea aplecat asupra ei cu un zâmbet larg.

Astfel, Indrid Cold a ajuns să fie cunoscut sub un alt nume, The Grinning Man (Omul care Rânjește). 

John Keel, alături de Mary Hyre, o jurnalistă talentată de la The Athens Messenger – o publicație cu sediul pe celălalt mal al râului Ohio, în apropiere de Point Pleasant – au demarat o investigație amănunțită care cuprindea toate evenimentele stranii care se petrecuseră în zonă, pornind de la prima relatare despre misteriosul Mothman.

În urma cercetărilor, Keel și Hyre au adunat numeroase dovezi și mărturii despre Indrid Cold, fenomene OZN, lumini pe cer, apariții ale Omului Molie și bărbații în negru.

Printre mărturiile colectate de cei doi se regăsește și povestea lui Connie Carpenter, nepoata lui Hyre, care ar fi văzut o siluetă uriașă, gri, cu ochii roșii, în timp ce se îndrepta spre casă de la biserică. 

Experiența ar fi lăsat-o pe Carpenter cu „arsuri la ochi”, sau cu ochii roșii, lăcrimați și umflați; acestea fiind simptome pe care Keel le-a asociat cu întâlnirile de grad 0 cu obiecte zburătoare neidentificate.

Prăbușirea Silver Bridge

Silver Bridge a fost un pod suspendat renumit pentru culoarea să argintie. Podul peste râul Ohio conecta Point Pleasant, West Virginia și Gallipolis, Ohio.

Pe 15 decembrie 1967, la ora 17:00, Silver Bridge s-a prăbușit sub greutatea traficului. Zeci de vehicule au căzut în apele întunecate ale răului Ohio, 46 de oameni au murit, iar două victime nu au fost găsite niciodată. 

În noaptea tragediei, câteva familii care locuiau în apropierea fabricilor abandonate de armament au observat lumini stranii pe cer. Luminile au „plutit” deasupra caselor, preț de câteva minute, după care s-au mutat deasupra pădurii din apropiere. După alte câteva minute, acestea au dispărut.

Deși prăbușirea podului a fost mai târziu legată de o eroare de proiectare și de întreținerea defectuoasă a podului, asta nu i-a oprit pe adepții teoriilor conspirative să lanseze fel de fel de ipoteze. 

Într-adevăr, aparițiile Omului Molie au încetat complet după ziua de 15 decembrie.

În schimb, pe data de 23 decembrie 1967, un bărbat misterios, cu trăsături asiatice, care purta un costum negru, pălărie și ochelari de soare, a intrat în oficiul poştal din Point Pleasant. 

Individul nu s-a arătat interesat de prăbuşirea Silver Bridge. În schimb, a cerut mai multe informații privitor la luminile stranii observate în noaptea tragediei. 

Cum personalul poștei a refuzat să-i răspundă la întrebări, bărbatul a plecat. 

Acesta a fost însă văzut bătând la ușile celor câteva familii care au observat misterioasele lumini pe cer. Din relatările celor contactați, bărbatul avea o voce ciudată, aproape mecanică, asemenea unei înregistrări de pe o casetă veche. 

Individul s-a prezentat drept reporter al ziarului The Daily Jeffersonian, o publicație locală din Cambridge, Ohio. Însă când i s-au cerut mai multe detalii, acesta s-a încurcat și nu a știut să răspundă. 

De exemplu, când a fost întrebat de adresa ziarului, individul a confundat orașul Cambridge cu Columbus, un oraș mult mai mare situat la câțiva kilometri vest de Cambridge.

Keel a susținut că apariția misteriosul individ nu a fost o coincidență. La fel cum nu a fost o coincidență nici apariția luminilor pe cer în noaptea tragediei de pe Silver Bridge.

În cartea sa, The Mothman Prophecies, autorul a scris că Mothman, pe care localnicii din Point Pleasant le-a văzut până în noaptea tragediei, ar fi prevestit, de fapt, dezastrul ce avea să se întâmple.

Keel a legat, de asemenea, strania creatură de fenomenul OZN și de existența așa numiților „Bărbați în Negru”, indivizi misterioși care își fac apariția la locul unor întâmplări paranormale deosebite.

A fost Omul Molie real?

Dr. Robert L. Smith, profesor și biolog specializat în studiul vieții sălbatice la Universitatea West Virginia, a respins ideea cum că un monstru zburător ar fi terorizat orașul. 

În schimb, el a atribuit misterioasele apariții unei specii de cocor, cocorul de nisip, care poate atinge o înălțime de 90-110 cm, prezintă o pată circulară roşie în jurul ochilor, are un corp albăstrui sau brun-cenuşiu și emite un ţipăt lung, strident şi pătrunzător.

Aceasta teorie este una convingătoare, mai ales că primii martori au descris creatura ca fiind „asemănătoare unei păsări”.

Însă nu toți au îmbrățișat teoria lansată de Smith. 

Zona în care au fost raportate primele apariții ale Omului Molie este cunoscută de localnici ca „zona TNT”, un nume pe care oamenii l-au complexului industrial din zonă, unde în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au produs muniții și explozibili. 

S-a sugerat că, din clădirile vechi și din buncărele aflate sub complex, s-ar fi scurs materiale toxice care au afectat animalele din rezervația naturală din vecinătate. Potrivit acestei idei, Mothman ar fi o creatură mutantă, necunoscută.

O altă ipoteză sugerează că legenda Mothman s-a propagat cu atâta rapiditate datorită unei isterii apărute printre locuitorii din Point Pleasant. Când povestea a ajuns în presa locală. pentru prima dată, oamenii s-au panicat și s-au convins singuri că îl vad pe Omul Molie în păsări și alte animale mari. 

Acest lucru nu este imposibil, având în vedere că legenda Mothman are o mulțime de elemente comune cu arhetipurile de demoni pe care oamenii îi vad în timpul paraliziei în somn, un fenomen bizar și greu explicabil care afectează un mic procent al populației.

Astfel, Omul Molie nu este altceva decât o întruchipare a fricilor umane, extrase din adâncurile subconștientului și transplantate în obiecte, evenimente sau viețuitoare din viața reală. 

La final avem și explicațiile paranormale, o sumedenie de teorii complicate despre extratereștrii, OZN-uri și precogniție. 

Potrivit acestor idei, Omul Molie ar fi fost un prevestitor al tragediei din 15 decembrie 1968 sau, o ipoteză și mai sinistră, cauza acelui eveniment. 

Mit sau nu, Omul Molie și The Mothman Prophecies ap reprezentat puncte de cotitură în dezvoltarea Point Pleasant, turismul în regiune crescând vertiginos după lansarea filmului. 

Primul festivalul dedicat Omului Molie a avut loc în 2002 și de atunci atrage zeci de mii de turiști în fiecare an. 

În 2003, în centrul orașului, a fost montată o statuie de aproape 4 metri înălțime care înfățișează misterioasa creatură. Sculptura a fost realizata de Bob Roach, un cunoscut artist local. 

În 2005 a fost inaugurat Muzeul și Centrul de Cercetare Mothman. S-ar părea că – la fel ca în cazul Roswell, New Mexico, locul în care se presupune că s-ar fi prăbușit o navă spațială extraterestră – locuitorii din Point Pleasant au găsit o modalitate de a accepta amenințarea reprezentată de Omul Molie, dar și de a profita de pe urma creaturii.