Papesa Ioana este una dintre cele mai misterioase și controversate personalități ale Bisericii Catolice.
Pe scurt, despre ce este vorba?
O femeie deghizată în haine bărbătești ar fi ajuns pe scaunul pontifical în anul 855 și ar fi domnit la Vatican, vreme de aproape doi ani. În zilele noastre, există unii cercetători care acceptă această ipoteza ca pe un fapt istoric real.
Majoritatea istoricilor însă, este de acord, că pretinsa poveste a Papesei Ioana este o simplă fabulație.
Deci unde se ascunde adevărul? Dacă întreaga poveste este o fabricație, de ce Papesa Ioana este, în continuare, un subiect tabu în rândurile mai marilor Bisericii Catolice? Este oare posibil ca o femeie să fi ajuns la conducerea celei mai puternice structuri religioase creștine din istorie?
Papesa Ioana
În ciuda tuturor acestor controverse, legenda stranie a Papesei Ioana durează.
Se pare că mitul a luat naștere către mijlocul secolului al XIII-lea, fiind consemnat pentru prima oară, în cronica redactată de călugărul dominican Metz.
Legenda a fost, cel mai probabil, preluată, două secole mai târziu, când din ordinul Papei Sixtus al IV-lea, un oarecare Bartolomeo Sacchi, bibliotecar al Vaticanului, a publicat în 1479, o Istorie a vieții papilor.
În această carte, Sacchi a cuprins și viața lui Ioan al VIII-lea, urmașul lui Adrian al III-lea. Acest pretins papă era o femeie de origine engleză.
Deosebit de înzestrată, ea a făcut studii aprofundate și a acumulat virtuțile necesare pentru a fi primită la Roma. A urcat apoi pe scara ierarhiei pontificale până la gradul de cardinal, iar apoi a fost aleasă papă sub numele de Ioan al VIII-lea.
Această femeie misterioasă, ce se îmbrăca în haine monahale bărbătești, excela prin cunoștințele teologice și prin darul elocinței, reușind să se facă cunoscută și să se impună.
După unii autori, se spune că ar fi ocupat scaunul pontifical timp de treisprezece ani, iar după Bartolomeo Sacchi, timp de doi ani, o lună și patru zile.
Cu puțin timp înainte de a se împlini termenul, pontificatul ei s-a terminat printr-un scandal. Având relații cu un călugăr benedictin de care era îndrăgostită, Papesa Ioana a rămas însărcinată.
Cu multă abilitate, ea și-a ascuns un timp sarcina sub sutană, dar cu prilejul unei ceremonii pe timpul verii, de la catedrala Sf. Petru din Roma, spre biserica Sf. Ioan din Laterano, i s-a făcut rău și s-a declanșat o naștere prematură, chiar în timpul procesiunii, în prezența mulțimii adunate.
O dispariție misterioasă
Din acest moment, părerile sunt împărțite: după unii autori, Papesa Ioana ar fi murit în timpul nașterii, iar după alții, ea ar fi supraviețuit, fiind aruncată – din ordinul mai marilor de la Vatican – într-o închisoare obscură.
Soarta Papesei Ioana rămâne un mister, numele acesteia fiind practic „șters” din majoritatea textelor istorice ale Vaticanului. Câteva mențiuni obscure s-au păstrat însă.
A rămas și povestea incredibilă răspândită de martorii procesiunii religioase care, cel mai probabil, au fost șocați să vadă un papă dând naștere unui… copil.
Cei care susțin ipoteza existenței unui papă femeie își sprijină afirmațiile pe ceremonialul care precede alegerea noului papă și care, printre altele, vizează și stabilirea de către cei de față a sexului papei!
Este mai mult ca sigur o simplă tradiție și un ceremonial, știut fiind că toate religiile excelează în această direcție cu scopul de a impresiona credincioșii.
Se spune că de atunci s-a statuat verificarea virilității fiecărui viitor papă. Un vicar era însărcinat ca, după alegerea papei, să bage mâna sub scaunul pontifical, care are o gaură, pe care este asezat noul papă și să anunțe cu glas tare: aber duos testiculos et bene pedentes.
De fapt, dacă nici un text oficial nu consemnează în detaliu derularea ceremoniei încoronării papale, este sigur că, timp de mai multe secole, ceremonialul cerea ca noul papă sa fie asezat pe un scaun găurit, având pantalonii trași.
Esența acestor „scaune cu gaură”, care au dispărut din obiceiurile ceremoniei, din secolul al XVI-lea, dar care sunt expuse ca piese de muzeu – unul la Paris, la Luvru, și altul chiar la Vatican – dau o notă de incertitudine asupra semnificației lor.
Se înțelege astfel mai bine de ce mulți s-au legat tocmai de existența acestor scaune pentru a demonstra veridicitatea legendei Papesei Ioana.

Singura femeie papă din istorie
Istoricii au brodat multe povestiri în jurul Papesei Ioana. Diverși autori din secolele al XI-lea, al XII-lea și al XVI-lea admit existența ei. Secretari papali, ca Teodoric de Niem, inchizitori, ca Bernard Guy, aduc aceleași mărturii.
Sixtus al V-lea a aruncat în Tibru o statuie a Papesei Ioana și a fiicei sale.
În secolul al XV-lea, bazilica din Sienna cuprindea busturile tuturor papilor. Bustul Papesei Ioana purta inscripția: Ioana a VIII-a, femeie. Cronicarul Mabillon pretinde ca ar fi văzut inscripția înainte ca bustul să fi fost înlăturat de Papa Clement al VIII-lea.
Scriitorii catolici moderni însă, neagă realitatea Papesei Ioana. Este greu de conceput în zilele noastre că s-ar fi putut întâmpla așa ceva.
Sa depănăm însă firul evenimentelor.
Când au început relatările despre Papesa Ioana? Abia după mai bine de două secole de la pretinsa întâmplare. De ce contemporanii evenimentului nu ne-au lăsat nimic scris?
Mai mult, dacă a existat într-adevăr Papesa Ioana, cum se face că nu a rămas de la aceasta nici o bulă papală? Cum se explică faptul că o persoană necunoscută și totuși extrem de erudită să fi fost ridicată la rangul de papă?
Pare de necrezut să nu i se găsească nici o urmă în analele istoriei contemporane și abia la un mare interval de timp să se vorbească brusc pe această temă.
Argumentul cel mai puternic, ce vine să contrazică legenda Papesei Ioana, ar fi ordinea cronologică a succesiunii papilor. Dar, examinând inscripția plasată la intrarea în catedrala Sf. Petru, seria papilor, a evenimentelor și a faptelor nu-i lasă nici un loc.
Pretinsul pontificat al Papesei Ioana ar fi trebuit să fi avut loc între Leon al IV-lea (847-855) și Benedict al III-lea (855-858), dar s-a stabilit cu certitudine, pe baza documentelor istorice ce nu pot fi negate, că vacanța dintre cele două pontificate nu a durat decât câteva săptămâni.
Oricare ar fi fost faptele, ele nu au împiedicat ca însăși Biserica Catolică, în perioada scursă între secolele XII și XVI, să creadă în existența Papesei Ioana.
Dar credința în legenda singurei femei papă din istorie va mai dura până în 1647, când pastorul calvin David Blondel, va condamna în scris, pentru prima dată, acest mit.
O dată cu trecerea timpului, anticlericalismul și, mai ales, francmasoneria, vor găsi la rândul lor, o sursă nesperată la povestea așa-zisei „papese”.
Nu mai miră pe nimeni faptul că, în iarna anului 1793, cronica modernă menționează știrea că la Paris erau puse în scenă trei piese ce o aveau ca eroină pe Papesa Ioana.
Subiectul ce a făcut atâta vâlvă nu putea să fie trecut cu vederea, în scurt timp fiind preluat de literatură. De altfel, Papesa Ioana devenise personaj în operele lui Boccaccio, încă din anul 1360, iar mulți alți scriitori i-au urmat exemplul. Printre altele, legenda a inspirat și poemele romantice ale germanului Achim von Arnim.
La finele secolului al XIX-lea, scriitorul grec Emanuel Rholdes va publica romanul Papesa Ioana, inspirat din legenda creată în jurul acestui personaj, roman ce va înregistra un succes public considerabil în Europa.
Nu au întârziat însă și reacțiile contrare, mai ales din partea criticii, care l-a primit cu ostilitate.
Barbey d’Aurevilly a publicat în numărul din 9 aprilie 1878 a revistei Le Constitutionnel, un fulminant articol, conform căruia autorul romanului era acuzat că „a infiltrat inspirația ireverențioasă și mincinoasă” și a „dezgropat un subiect care nu este decât o veche povestioară istorică, exclusă de știință și repudiată cu dispreț”.
În 1873, istoricul francez Alain Boureau a tiparit lucrarea, cu un pronunțat caracter științific, Papesa Ioana. Printre altele, autorul menționează că legenda l-ar fi atras chiar și pe Bertolt Brecht, care în anul 1922 a încercat o dramatizare a acestui subiect.
Alain Boureau își încheia disertația spunând:
Poate că acest episod din istoria Papalității creează o breșă în chiar inima și ascunzișurile cele mai tainice ale unei instituții fundamentale ale Occidentului, Biserica.
Și totuși, în spatele acestei legende, autorii anonimi au vrut să transmită posterității un mesaj care, după opinia noastră, a fost însă denaturat.
Această povestire neobișnuită reflectă de fapt viața lui Ioan al VII-lea, cunoscut de contemporanii săi ca „Papa cu multe amante”.
Una dintre acestea, cu numele Ioana, avea o atât de mare autoritate asupra bătrânului pontif iubitor de aventuri, încât ea conducea de fapt treburile Vaticanului. De aici i s-a tras și porecla „Papesa”, cuvânt care a generat o adevărată legendă, plăsmuită de imaginația oamenilor.
Iată deci că spiritul științific ne poate conduce și la alte interpretări ale unor stări de fapt și la găsirea soluției reale a unei probleme oferite de istorie.
În ciuda tuturor considerentelor pe care le-am examinat mai sus, persista enigmă: a existat Papesa Ioana?
La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.
- Evan Andrews - Who was Pope Joan? Articol publicat la data de 10 iunie 2015. [Sursă]
- Paul Ștefănescu - Alte enigme neelucidate ale istoriei. Editura Vestala, București, 1998.
- Pope Joan. britannica.com. [Sursă]
- The First and Only Female Pope. [Sursă]
- Meilan Solly - Why the Legend of Medieval Pope Joan Persists. Articol publicat la data de 19 septembrie 2018. [Sursă]
- Peter Kauffner - Pope Joan. Articol publicat la data de 5 mai 2022. [Sursă]
- Miles Pattenden - A promiscuous she-pope with a dilated cervix: the legend of Pope Joan, who gave birth on a horse. Articol publicat la data de 22 februarie 2021. [Sursă]