Aparent un băiețel în costum de marinar, fața sa parcă roasă de griji aduce doar vag cu chipul unui copil. Un ciot plin de găuri și crăpături îi servește drept nas.
Fața îi este acoperită de ciupituri și crestături maronii, asemenea unor cicatrici. Ochii ca două mărgele negre parcă îi urmăresc pe cei care trec prin dreptul său.
În brațe ține un cățel de pluș, murdar, cu limba atârnându-i în afară, parcă sugrumat în strânsoarea pizmașă a stăpânului.
Iar păpușa Robert rânjește răutăcios din spatele vitrinei de sticlă în care se află sigilat, departe de orice interacțiune cu sutele de vizitatori care trec zilnic pragul muzeului Fort East Martello din Key West, Florida.
Păpușa Robert
Robert, cunoscut și ca „Păpușa Robert”, „Robert, păpușa bântuită”, sau „Robert, păpușa fermecată”, este unul dintre exponatele muzeului Fort East Martello. În trecut, Robert a fost proprietatea pictorului și scriitorului Robert Eugene Otto.
Descris de cunoscuți drept un artist excentric, Robert Eugene se trăgea dintr-o familie înstărita din Key West, Florida. Bunicul lui, un influent om de afaceri, obișnuia să călătorească mult, în special în Europa.
Potrivit unei investigații a curatorului muzeului Fort East Martello, Cori Convertito, în 1904, în timpul unei călătorii de afaceri în Germania, bunicul lui Eugene a văzut în vitrina unui magazin o păpușă deosebită care i-a atras imediat atenția.
Proprietarul magazinului comandase păpușa respectivă de la compania nemțească Steiff cu intenția de a o etala în vitrină pentru a atrage clienții. Deși păpușa unicat nu era de vânzare, bunicul lui Eugene i-a oferit proprietarului atât de mulți bani încât acesta a acceptat.
Citește și: Ce este exorcizarea și cum se manifestă posedarea demonică? Misteriosul ritual pentru alungarea demonilor
Otto avea să-i dăruiască păpușa nepotului său la împlinirea vârstei de 8 ani. Iar costumul de marinar? Se speculează că acel costum a aparținut tânărului Robert Eugene Otto.
Relația lui Eugene cu păpușa a fost încă de la început una cel puțin ciudată. Iată ce spunea Cori Convertito într-un interviu pentru o publicație locală:
Lumea își aduce aminte cel mai bine de legătura nesănătoasă a lui Eugene cu această păpușă. Eugene obișnuia să ia păpușa cu el peste tot. Pentru el nu era o simplă păpușă, era Robert. Era o entitate vie despre care discuta la persoana întâi.
Robert e de vină!
De la începuturile civilizației, păpușile au fost iubite de copii, prețuite de colecționari și folosite în ritualuri religioase benefice sau malefice.
Malefică sau nu, despre păpușa Robert nu se pot spune prea multe lucruri pozitive. În prezent, păpușa de 115 ani se află expusă la Fort East Martello Museum în Key West, Florida. Însă înainte de a fi donată muzeului în 1994, Robert a fost „învinuit” pentru o serie întreagă de evenimente nefaste.
Aproape toți cei care au avut nenorocul sa vină în contact cu păpușa Robert au avut parte de ghinioane teribile.
Există rapoarte despre persoane rănite grav în accidente stranii, despre familii destrămate, sau despre cazuri în care oamenii au fost concediați sau au pierdut sume imense de bani imediat după ce au intrat în contact cu păpușa.
La început, Robert Eugene și Robert au fost de nedespărțit. Însă evenimentele urmau să ia o turnură ciudată.
După câteva luni, familia Otto avea sa observe o serie de schimbări în comportamentul lui Eugene. Copilul devenise mai retras și refuza sa comunice cu cei din jur, și-a alienat treptat toți prietenii și singura jucărie pe care o mai accepta era păpușa Robert.
Prima manifestare paranormală care a îngrozit întreaga familie Otto a avut loc la aproximativ șase luni după ce Eugene a primit păpușa. Într-o seară, părinții lui Eugene au auzit zgomote din camera copilului.
Ascultând cu atenție, din spatele ușii închise au putut distinge două voci: glasul lui Eugene dar și o voce necunoscută. Băiatul purta o conversație aprinsă cu o persoană necunoscută.
Părinții au înlemnit când au intrat în camera. Eugene stătea îngrămădit pe un scaun iar păpușa pe un altul, la nici un metru distanță de băiat. Pe chipul copilului se citea o groază de nedescris. Nimeni altcineva nu mai era în cameră.
Când a fost întrebat cu cine se certase, Eugene a oferit un răspuns care le-a înghețat părinților sângele în vene:
Vorbeam cu păpușa Robert… mă forțează să fac lucruri pe care eu nu vreau să le fac.
Ciudata întâmplare din acea seară avea să fie prima dintr-un lung șir de evenimente stranii. Într-una din zile câțiva servitori l-au auzit pe Eugene țipând din camera sa. Când au intrat în încăpere, aceștia au găsit toate jucăriile băiatului rupte în bucăți.
O noapte mai târziu întreg conacul a fost trezit de un zgomot infernal venit din bucătărie. Sosiți în grabă, oamenii au descoperit toată vesela făcută zob.
Apoi manifestările s-au concentrat pe obiectele de mobilier: scaune răsturnate, mese mutate din loc în toiul nopții, uși închise cu cheia care mai apoi erau găsite larg deschise.
După fiecare episod paranormal, Eugene fugea și se închidea în cameră. Când a fost întrebat dacă știe cine este responsabil pentru distrugeri, băiatul le-a oferit părinților un răspuns terifiant: „păpușa Robert e de vină!”
O moarte învăluită în mister
Spre deosebire de Annabelle căreia i-au fost atribuite doar morți indirecte, se pare că păpușa Robert este direct responsabilă pentru cel puțin un deces.
Sătui de ceea ce considerau a fi „comportamentul deviant al lui Eugene,” părinții au decis să-l pedepsească despărțindu-l de păpușă. Nici plânsetele și nici amenințările copilului de 8 ani nu i-au înduplecat pe adulți. La ordinul mătușii sale, un servitor a luat păpușa și a închis-o într-un cufăr în pod.
Însă lucrurile nu au evoluat așa cum s-ar fi așteptat toată lumea. Fenomenele inexplicabile nu au încetat, ba din contră. Zgomotele stranii au devenit tot mai frecvente în special în toiul nopții: pași apăsați se auzeau din pod, chicote și râsete de copil răsunau din camere goale, uși trântite cu putere.
Nemaisuportând teroarea la care erau supuși zi și noapte, mai mulți servitori au demisionat și au părăsit conacul despre care credeau că ar fi bântuit de o entitate malefică.
Citește și: 6 întrebări fundamentale despre spirite, fantome și bântuire
Potrivit legendei, mătușa responsabilă pentru „exilarea” păpușii în pod a suferit un accident ciudat la doar câteva zile după acea decizie. Se pare că femeia a fost trezită în toiul nopții de râsetele unui copil.
Pe când încerca să coboare scările care duceau în camera de zi, aceasta s-ar fi împiedicat și a căzut rănindu-se grav. A fost găsită a doua zi în stare de inconștiență iar un medic a fost chemat de urgență pentru a-i oferi primele îngrijiri.
Deși suferise mai multe traumatisme, medicul a decis ca femeia să fie tratată acasă. Două zile mai târziu aceasta a fost găsită moartă în propriul pat. Pe chip i se putea citi o teroare de nedescris.
Una dintre servitoarele care i-au fost aproape după accident a declarat că biata femeie ar fi încercat în câteva rânduri să-i descrie împrejurările în care s-ar fi produs accidentul.
Printre gemetele de durere nu s-au putut însă distinge decât câteva cuvinte pe care mătușa lui Eugene le repeta în mod obsesiv: „blestemata de păpușă.”
Misterul se adâncește
După moartea părinților, Robert Eugene Otto moștenește întreaga avere a familiei, inclusiv conacul din Key West. Ciudat este că primul lucru pe care Eugene îl face după ce obține cheile vilei este să descuie podul și să-și recupereze păpușa… pe Robert.
Păpușa Robert a primit propria lui cameră cu vedere către stradă. Trecătorii îngroziți au povestit cum „păpușa parcă îi urmărea de la fereastră.” Unii chiar au jurat că au văzut păpușa întorcând capul după ei. În cele din urmă, localnicii au început să evite zona din jurul conacului.
Și mai înfricoșătoare s-au dovedit a fi poveștile istorisite chiar de cei mai apropiați prieteni ai excentricului Eugene.
Izolat de păpușa Robert?
Aceștia povesteau cum Eugene nu ieșea nicăieri neînsoțit de păpușa Robert, iar cea mai mare parte a timpului și-o petrecea în camera păpușii unde își instalase un mic atelier de pictură. „Lui Robert nu-i place să fie singur,” spunea Eugene.
În serile în care prietenii se adunau la conacul din Key West, Eugene cobora cu păpușa pe care o așeza cu grijă „în fotoliul ei de lângă șemineu.” Nimănui nu îi era îngăduit să stea în acel loc.
Lumina difuză degajată de focul din șemineu parcă dansa pe chipul ros de vreme al păpușii. Din fotoliul lui, păpușa Robert îi privea rece pe cei prezenți în cameră. Iar chipul lipsit de expresivitate al păpușii în costum de marinar se transforma parcă, într-un mod grotesc, atunci când subiectul discuțiilor era chiar obsesia lui Eugene pentru păpușa Robert.
Citește și: 5 locuri bântuite din lume pe care le poți vizita! Poveștile sunt terifiante
În timp, prietenii au încetat sa se mai adune la conacul din Key West. Slujitorii au plecat și ei. Eugene și soția sa Anne au rămas singuri, doar ei și nelipsitul Robert.
După moartea lui Eugene în 1974, Anne a încuiat păpușa înapoi în cufărul din pod unde a rămas până ce noul proprietar al conacului, o femeie pe nume Myrtle Reuter, a demarat o serie de renovări. Cunoscând legenda conacului, Reuter a donat păpușa către Key West Art and Historical Society unde se află expusă și în prezent.
Păpușa Robert aduce ghinioane teribile
Interesul pentru păpușa Robert a crescut exponențial după ce aceasta a ajuns printre exponatele de la Fort East Martello Museum. Vizitatori din întreaga țară s-au îngrămădit să vadă și să fotografieze păpușa despre care s-au povestit atâtea.
Cori Convertito caracterizează păpușa ca pe una urmărită de ghinioane teribile, cu o energie nefastă care pare să se răsfrângă și asupra celor din jur.
Primim cel puțin trei scrisori adresate lui Robert în fiecare zi. Însă nu sunt scrisori tipice primite de la fani. Sunt scrisori în care oamenii își cer iertare în fața păpușii. Mulți scriu cum din ignoranță au batjocorit sau nu au luat în seamă legenda din jurul acestui exponat blestemat. Ei se plâng acum de ghinioane teribile, accidente și tot felul de astfel de întâmplări nefaste; și vor ca păpușa Robert să-i ierte.
O poveste conform căreia păpușa Robert adoră dulciurile a circulat o bună bucată de vreme. Rezultatul a fost unul greu de anticipat. Vizitatorii au început să lase dulciuri și bani lângă vitrina în care se află păpușa. Într-una din zile, pe adresa muzeului a sosit o cutie plină cu pungi cu bomboane de mentă.
Neavând adresă de returnare, angajații au fost nevoiți să păstreze coletul însă, din superstiție sau poate ca măsură de siguranță, nimeni nu s-a atins de dulciurile destinate păpușii Robert.
La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.
- Robert the Doll - The Story of Eugene Otto and his Enchanted Doll - Haunted Rooms.
- Andy Wright - The Story Behind the World’s Most Terrifying Haunted Doll. Articol publicat la data de 26 octombrie 2015. [Sursă]
- Ella Morton - Robert the Haunted Doll: Creeping Out Floridians Since 1904.
- The Artist House History - artisthousekeywest.com. [Sursă]
- Robert the Doll - artisthousekeywest.com. [Sursă]
- Robert (doll) - wikipedia.org. [Sursă]
- Harlan Weikle - TAPS hunts for things that go bump in the night. Articol publicat la data de 22 iulie, 2008. [Sursă]