Cartea lui Enoh este una dintre cele mai misterioase texte biblice.
Potrivit adepților paleoastronauticii (teoria controversată conform căreia ființe extraterestre extrem de avansate au vizitat planeta noastră în trecut, inspirând omenirii ideea că zeii pot coborî din cer), profețiile și pildele religioase din Cartea lui Enoh au fost aproape complet îndepărtate din Biblie, tocmai datorită caracterului lor controversat care contravenea doctrinei religioase.
Ce este Cartea lui Enoh?
Cartea lui Enoh este un text religios apocaliptic antic, scris între secolele al IV-lea și I î.Hr pe baza manuscriselor atribuite celui de-al șaptelea patriarh, Enoh, străbunicul lui Noe.
Despre Enoh se cunosc însă foarte puține. Se pare că acesta ar fi trăit pe Pământ timp de 365 de ani, apoi nu a murit, ci a fost ridicat la cer de către Dumnezeu.
Așa cum am spus mai sus, Cartea lui Enoh conține numeroase pasaje controversate despre:
- Adevăratele origini ale demonilor;
- Nașterea nefilimilor, uriașii carnivori care aproape că au devorat întreaga omenire;
- Motivul real pentru care unii îngeri au fost izgoniți din Rai;
- Iadul îngerilor și chinurile la care sunt supuși îngerii care încalcă poruncile lui Dumnezeu;
- Numele secrete ale arhanghelilor și marilor demoni;
- Motivul pentru care potopul biblic (din cartea Genezei) a fost necesar;
- Domnia de 1.000 de ani a lui Mesia pe Pământ;
- Călătoria patriarhului Enoh printre stele și galaxii;
- Misteriosul Aparat al lui Uriel.
Despre toate aceste pasaje, dar și despre multe altele, vom discuta în acest articol.
Deși despre Cartea lui Enoh se vorbește adesea ca despre o lucrare unitară, aceasta este formată, în realitate, din cinci cărți distincte, fiecare conținând, la rândul ei, mai multe capitole.
Cele cinci cărți sunt:
- Cartea Observatorilor
- Cartea Pildelor
- Cartea Astronomică
- Cartea Viselor
- Epistola lui Enoh
Se estimează că fragmentele mai vechi (în principal cele din Cartea Observatorilor) datează din anii 300-200 î.Hr., iar cele mai recente capitole (majoritatea din Cartea Pildelor) datează, cel mai probabil, din jurul anului 100 î.Hr.
Aceste estimări sunt susținute de dovezile descoperite odată cu dezgroparea celebrelor Manuscrise de la Marea Moartă, în care există citate și mențiuni care fac referire la pasaje din Cartea lui Enoh. Acest lucru dovedește că profețiile patriarhului erau cunoscute de evrei și de primii creștini din Orientul Apropiat din secolele I și al II-lea d.Hr.
Autorii Noului Testament au fost, de asemenea, familiarizați cu unele pasaje din Cartea Enoh. De exemplu, un scurt fragment din Enoh (1:9) este citat în Epistola lui Iuda din Noul Testament (Iuda 1:14-15) și este atribuit lui „Enoh, cel de-al șaptelea de la Adam”.
De ce a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie
Pentru a înțelege de ce a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie, mai întâi trebuie să înțelegem complexitatea conținutului acestei lucrări antice.
Să vedem așadar câteva detalii despre fiecare dintre cele cinci cărți despre care aminteam mai sus.
Cartea Observatorilor (The Book of the Watchers)
Această primă parte din Cartea lui Enoh descrie căderea Observatorilor, îngerii care au născut nefilimi și povestește despre extraordinarele călătorii ale patriarhului Enoh în ceruri. Cercetătorii cred că această primă carte a fost scrisă în secolul al III-lea î.Hr.
Cartea Observatorilor conține mai multe capitole controversate, dintre care amintim:
- Pilda lui Enoh despre soarta celor răi și drepți
- Căderea îngerilor și intervenția asupra îngerilor în numele și spre binele omenirii. Pedepsele crunte ale lui Dumnezeu pentru îngerii răzvrătiți <li>Viziunea lui Enoh. Prima și ultima pedeapsă pentru Azazel și restul îngerilor căzuți
- Călătoriile lui Enoh pe Pământ și prin Sheol
- Numele și funcțiile celor șapte arhangheli <li>Imagini ale locului în care îngerii căzuți își ispășesc pedepsele (printre stele)
- Sheol sau Infernul
- Focul sfânt care arde în Candelele Cerului <li>Cei Șapte Munți din Nord-Vest și Arborele Vieții
- Scopul Văii Blestemate
O simplă privire asupra acestei prime cărți ne oferă o idee mai clară a motivului pentru care a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie.
Dar să continuăm.
Cartea Pildelor (Book of Parables)
Capitolele din Cartea lui Enoh denumite Cartea Pildelor au iscat o dezbatere aprinsă în jurul semnificației și simbolismului lor.
Deși la prima vedere Cartea Pildelor pare să continue unele idei prezentate în prima carte, Cartea Observatorilor, aici este dezvoltată și ideea unei Judecăți Finale, patriarhul Enoh vorbind nu doar despre îngeri căzuți, dar și despre destinul „regilor răi ai pământului”.
În plus, Cartea Pildelor este prima scriere evreiască în care se folosește expresia „Fiul Omului” pentru protagonistul eshatologic, care este numit și „Cel drept”, „Alesul” și „Mesia” și stă pe tronul slavei la Judecata Finală.
Discrepanțele dintre textele din Cartea Pildelor și cele din restul Cărții lui Enoh, i-au făcut pe unii experți să avanseze teoria conform căreia aceste capitole ar fi fost adaugate mult mai târziu, posibil în secolul al III-lea d.Hr.
Analizând similitudinile cu Oracolele Sibiline și alte manuscrise din aceeași perioadă, J. T. Milik a datat Cartea Pildelor în jurul anului 330 d.Hr. Mai mult decât atât, Milik a sugerat că unele dintre pildele și parabolele prezentate în aceste capitole s-ar baza pe o serie de evenimente istorice care au avut loc între anii 260 și 270 d.Hr.
Teoria lui Milik este însă contrazisă de adepții paleoastronauticii care văd în Cartea lui Enoh, în întregimea ei, una dintre cele mai importante dovezi ale imixtiunii unei civilizații extraterestre în istoria omenirii.
Iată câteva exemple de capitole controversate din Cartea Pildelor:
- Judecata celor răi <li>Locul Drepților și al celor Aleși
- Cei patru Arhangheli ai lui Dumnezeu
- Secrete astronomice <li>Soarta Apostaților: Noul Cer și Noul Pământ
- Bătrânul și Fiul Omului
- Rugăciunea drepților pentru răzbunare și bucuria lor la venirea ei <li>Învierea morților și despărțirea de către Judecător a celor drepți de cei răi
- Cei șase munți de metal
- Valea Judecății: Îngerii Pedepsei <li>Judecata finală a lui Azazel, a Observatorilor și a copiilor lor
- Ultima luptă a puterilor păgâne împotriva Israelului
- Fericirea Sfinţilor <li>Luminile și Tunetul
- Tremurul cerului: Behemoth și Leviathan
- Îngerii pleacă să măsoare Paradisul <li>Pocăința fără folos a regilor și a puternicilor
- Enoh prevestește potopul
- Îngerii Apelor <li>Promisiunea lui Dumnezeu către Noe
- Mihail și Rafael au fost uimiți de severitatea Judecății
- Numele și funcțiile îngerilor căzuți </ul>
- Anul lunar
- Cele patru sferturi ale lumii: cei șapte munți, cele șapte râuri și cele șapte mari insule
- Soarele și Luna: creșterea și descreșterea Lunii <li>Pervertirea naturii și a corpurilor cerești din cauza păcatului oamenilor
- Tablele cerești și misiunea lui Enoh
- Primul vis: Potopul
- Al doilea vis al lui Enoh: Istoria lumii până la întemeierea Regatului Mesianic
- Nașterea celor Șapte Arhangheli <li>Potopul și eliberarea lui Noe
- De la moartea lui Noe la Exod
- Cele două regate ale lui Israel și Iuda <li>A doua perioadă: de la Cirus până la Alexandru cel Mare
- Perioada a treia: de la Alexandru cel Mare până la ocupația greco-siriană
- Ultimul asalt al neamurilor asupra evreilor <li>Noul Ierusalim, convertirea neamurilor supraviețuitoare, Învierea Drepților, Mesia. Enoh se trezește și plânge
- Îndemnurile lui Enoh pentru copiii săi
- Ultimele trei săptămâni
- Vaietul păcătoșilor <li>Motive de speranță pentru cei drepți: vai de cei răi
- Răutățile care se pregătesc păcătoșilor și posesorilor de bogății nedrepte
- Păcatul originar: toate păcatele sunt înregistrate în Rai <li>Nenorociri pronunțate asupra celor fără Dumnezeu
- Păcătoșii se distrug între ei
- Îndemn la frica de Dumnezeu: toată natura se teme de El <li>Destine diferite ale drepților și păcătoșilor
- Dumnezeu şi Mesia să locuiască cu Omul
Cartea Astronomică (The Astronomical Book)
În Cartea Astronomică, patriarhul Enoh abordează un nou set de teme, diferite de cele din primele două cărți, aici vorbindu-se despre stele și planete, o călătorie stranie către Rai, aparate complexe capabile să calculeze mișcarea aștrilor și o lume misterioasă acoperită în întregime de „munți din pietre prețioase” pe care îngerul Uriel i-a arătat-o lui Enoh.
De altfel, această din urmă descriere, seamănă izbitor de mult cu imaginea Terrei privită de la mare înălțime, în zilele noastre. Noaptea, orașele și metropolele cu milioane de locuitori strălucesc asemenea unor „munți din pietre prețioase”.
Asta să fi văzut oare Enoh în călătoria sa pe o altă planetă? O lume extraterestră, acoperită în totalitate cu orașe impunătoare, pline de lumină, care de la mare înălțime i-au părut patriarhului niște „munți din pietre prețioase”?
Tot în Cartea Astronomică, Enoh propune ideea unui calendar solar diferit, compus din 364 de zile, împărțite în patru anotimpuri egale a câte 91 de zile fiecare. Fiecare sezon este format din trei luni egale de 30 de zile, plus o zi suplimentară la sfârșitul celei de-a treia luni.
Întregul an este astfel împărțit în exact 52 de săptămâni și fiecare zi calendaristică avea loc, întotdeauna, în aceeași zi a săptămânii. Fiecare an și fiecare anotimp începea întotdeauna miercurea, care, potrivit Genezei, era cea de-a treia zi a creației, ziua în care au fost create luminile de pe cer, anotimpurile, zilele și anii.
Cartea Astronomica conține mai multe capitole, dintre care amintim:
Acuratețea cu care patriarhul, un om simplu, a descris fenomenele fizice care au loc în timpul unui zbor intergalactic (precum dilatarea timpului), dar și amănuntele pe care le-a oferit despre planetele și stelele aflate la mii de ani lumină de Pământ, detalii pe care nu avea de unde să le cunoască în acele vremuri, toate aceste elemente par să sugereze faptul că Enoh a experimentat, cu adevărat, acea călătorie incredibilă.
Relatările patriarhului despre călătoria sa către Rai, printre stele și planete, însoțit de îngerul Uriel, care i-a dezvăluit unele dintre misterele universului, este un alt motiv pentru care a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie.
Cartea Viselor (The Book of Dream Visions)
Cartea Viselor conține numeroase viziuni și profeții despre regatul Israel, începând de la crearea lumii și până la perioada interpretată de mulți experți ca fiind Revolta Macabeilor (163-142 î.Hr.).
Cartea Viselor conține, de asemenea, capitole controversate, printre care:
Epistola lui Enoh (The Epistle of Enoch)
Epistola lui Enoh este ultima dintre cele cinci cărți atribuite patriarhului Enoh. Aceasta din urmă prezintă o imagine violentă a Apocalipsei și a Judecății de Apoi. În concepția lui Enoh, cei drepți vor locui alături de Dumnezeu și Mesia iar cei păcătoși vor fi distruși.
Printre cele mai interesante capitole din Epistola lui Enoh amintim:
Deși, în principal, Cartea lui Enoh conține texte cu puternice influențe biblice, lucrarea cuprinde și numeroase capitole care contravin normelor și doctrinelor religioase. Cartea lui Enoh este plină de îngeri căzuți, uriași canibali, cosmologie ciudată și revelații despre sfârșitul lumii.
Toate aceste capitole controversate ne oferă idee mai bună a motivului real pentru care Cartea lui Enoh a fost scoasă din Biblie.
Nașterea nefilimilor - îngerii lui Dumnezeu s-au împreunat cu pământencele
Cartea lui Enoh, sau mai bine zis Cartea Observatorilor, este considerată una dintre cele mai importante scrieri antice care analizează existența îngerilor, natura universului și viața de apoi.
Cartea Observatorilor vorbește despre îngeri care au renunțat la locul lor în Rai pentru a merge pe Pământ și a se căsătorii cu femeile muritoare.
Ideea avansată de patriarhul Enoh este o oarecare extindere a pasajelor biblice în care se vorbește despre „fiii lui Dumnezeu” care și-au luat soții dintre „fiicele omului”.
Geneza (6.1-4):
Iar după ce au început a se înmulți oamenii pe pământ și li s-au născut fiice. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani! În vremea aceea s-au ivit pe pământ nefilimi (uriași), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime.
Numeri (13.33-34):
Și au împrăștiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el și tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am văzut noi și nefilimi (uriași), pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor; și nouă ni se părea că suntem față de ei ca niște lăcuste și tot așa le păream și noi lor.
Cartea Observatorilor ne spune că acești „fii ai lui Dumnezeu” erau îngeri, cunoscuți sub numele de Observatori sau Supraveghetori. În total, ar fi fost 200 de Observatori exilați din Rai pe Pământ. Acești 200 de Observatori aveau 18 conducători, iar peste toți domnea îngerul Semyaza (Samael).
Mai departe, se povesteşte cum mesagerii lui Dumnezeu i-au învăţat pe fiii și fiicele oamenilor toate tainele Cerului şi Pământului, inclusiv artele interzise precum alchimia, vrăjitoria, descântecele, fabricarea de arme, arta războiului, astrologia și confecționarea de bijuterii și alte ornamente.
„Iar acest fapt s-a aflat în Ceruri şi ei şi-au pătat renumele”, aducând asupra lor şi a progeniturilor lor mânia divină.
Îngerii își aleg apoi soții dintre cele mai frumoase „fiice ale omului” cu care au copii uriași care poartă numele de nefilimi (adesea descriși ca „eroi din vechime și războinici de renume”). Nefilimii sunt imaginea leită a lui Dumnezeu, sunt foarte puternici și trăiesc sute de ani.
Ei sunt înalți de 3.000 de „urii” (o unitate de măsură veche egală cu aproximativ 115 cm, din acest calcul rezultând că un nefilim putea măsura aproape 3.500 de metri înălțime).
Când oamenii s-au înmulţit în acele zile, au început ca fiicele lor să se nască graţioase şi frumoase. Şi când îngerii, copiii cerului, le-au văzut, ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei dintre cele ale oamenilor şi să avem copii cu ele. Atunci Semyaza, şeful lor, le-a spus: eu mă tem mult că voi nu vă veţi atinge scopul. Şi dacă aşa veţi face, mă tem că eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre. Însă ei au jurat că n-or să renunţe. Şi s-au jurat între ei cu blesteme reciproce. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie şi s-au apropiat şi au trăit cu ele şi ei le-au învăţat magia, toate încântările şi proprietăţile rădăcinilor şi ale arborilor. Şi aceste femei au rămas grele şi au născut uriaşi.
Interesant este că Enoh nu a fost singura sursă care să vorbească despre acești uriași nefilimi. Mențiuni despre ei apar și în Cartea Uriașilor, unul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă.
Cartea Observatorilor vorbește în continuare despre cum acești nefilimi au mâncat toată mâncarea oamenilor, apoi au început să-i devoreze pe muritori. Când nici carnea de om nu le-a mai potolit foamea, ei au început să mănânce păsări, fiare, reptile, pești, iar, în cele din urmă, s-au mâncat între ei.
Strigătele de groază ale oamenilor s-au auzit până în Rai. Văzând cum nefilimii împart teroare și distrugere pe Pământ, Dumnezeu a hotărât să aducă un mare potop peste întreaga lume pentru a scăpa de îngrozitorii uriași.
Cele patru câmpuri netede ale Iadului
Tot în Cartea Observatorilor sunt povestite peripețiile lui Enoh în timpul călătoriei acestuia prin Iad (Sheol). Patriarhul descrie Infernul ca pe o mare „sală de așteptare” în care sufletele celor morți așteaptă Ziua Judecății.
Astfel, sufletele sunt îngrămădite pe patru „câmpuri întinse și netede”: unul pentru cei drepți care au avut o viață binecuvântată, unul pentru cei drepți care au suferit în viață, unul pentru cei păcătoși care au dus o viață lipsită de griji și unul pentru cei păcătoși care au suferit în viață.
Abel, fiul lui Adam, este cel care judecă și împarte sufletele celor morți.
Ideea fundamentală care se desprinde din această relatare este aceea că niciun suflet nu ajunge în Rai înainte de Ziua Judecății. Indiferent de faptele (bune sau rele) pe care le-au făcut pe Pământ, toate sufletele ajung mai întâi în Sheol, unde sunt împărțite în funcție de gravitatea păcatelor săvârșite.
În Ziua Judecății însă, cei drepți vor merge la judecată și vor mânca veșnic din Pomul Vieții, în timp ce păcătoșii vor rămâne în Iad și vor fi distruși.
Călătoria lui Enoh printre stele
O bună parte din cea de-a treia parte a Cărții lui Enoh, Cartea Astronomică, este dedicată călătoriilor patriarhului printre stele, ghidat fiind de îngerul Uriel.
În timpul călătoriei, Uriel îi arată lui Enoh câteva aparate misterioase, pe care îngerul le folosește pentru a efectua calcule matematice complexe.
Cartea Astronomică continuă cu o descriere interesantă a Pământului văzut de sus, care devine „din ce în ce mai mic” pe măsură ce „nava” cu care patriarhul călătorea alături de Uriel se îndepărtează de planetă.
<p>Din nou, Enoh dezvăluie detalii care nu ar fi putut fi cunoscute de cineva din acea perioadă istorică: dispunerea continentelor și aspectul lor văzut de la mare înălțime sau faptul că Terra se micșora într-un mic punct luminos printre miile de „alte puncte luminoase din întunericul spațiului”.În timpul călătoriei, Uriel îi dezvăluie lui Enoh câteva dintre secretele naturii, despre cum se formează furtunile, grindina, ceața și norii.
Apoi, cu ajutorul unui aparat straniu, îngerul calculează cu precizie mișcările planetelor în jurul Soarelui, „trasând în aer” linii care par să se intersecteze, asemenea unui carusel.
<p>După o scurta călătorie prin spațiu, care pentru Enoh nu a durat mai mult de câteva zile dar pentru cei rămași pe Pământ a însemnat decenii (de unde și ideea conform căreia patriarhul a experimentat fenomenul dilatării timpului, care apare atunci când un corp se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii), Enoh observă „munții făcuți din pietre prețioase”, descriere care, potrivit unor experți, ar înfățișa o imagine de pe o altă planetă.Enoh trăiește printre îngeri „timp de 366 de ani”, observând comportamentul acestora și învățând de la ei secretele matematicii, fizicii și biologiei. Uriel îl învață secretele „computerului astronomic” iar alți îngeri îl pun pe patriarh să scrie 366 de manuscrise, câte unul pe an, în care să treacă toate învățăturile primite.
La finalul celor 366 de ani, tot însoțit de Uriel, patriarhul călătorește înapoi pe Pământ, unde „totul este diferit”.
<p>Enoh a mai fost lăsat printre muritori încă un an pentru a-i învăța pe oameni tainele celor 366 de manuscrise. După încheierea anului, Uriel a revenit și l-a luat pe Enoh cu el, în ceruri.Călătoria lui Enoh printre stele cuprinde și alte câteva elemente șocante, inclusiv o descriere detaliată a misteriosului Aparat al lui Uriel care, potrivit unor cercetători români, ar putea avea legătură cu straniul calendar dacic și arhitectura cetății Sarmizegetusa.
Despre toate acestea vom discuta, mai pe larg, spre finalul acestui articol.
Cartea Viselor, așa cum sugerează și titlul, este o culegere de vise profetice ale patriarhului Enoh.
În primul vis, patriarhul este martor al Potopului Biblic, observând cum strănepotul său, Noe, supraviețuiește mâniei lui Dumnezeu.
Al doilea vis este și mai ciudat.
<p>Enoh vede un taur alb, apoi o junică, un taur negru și un taur roșu. Taurul negru îl înjunghie cu coarnele pe cel roșu. Apoi, junica dă naștere mai multor tauri albi iar stelele încep să cadă pe Pământ.Stelele prăbușite din ceruri se transformă în armăsari care fac copii cu taurii albi, iar acești copii sunt elefanți, cămile și măgari.
Deși la prima vedere acest capitol pare să nu aibă nici un sens, cei care cunosc istoria poporului israelit pot ușor face legătura între animalele simbolice din visul lui Enoh și evenimente care au avut loc în trecut.
<p>Astfel, taurul alb și junica sunt Adam și Eva, taurul negru este Cain, iar taurul roșu este Abel. Stelele căzătoare sunt îngerii căzuți care iau de soții pe femeile muritoare și cu care au copii uriași (elefanții).Originea secretă a lui Noe
Un alt pasaj controversat din Cartea lui Enoh este cel în care se vorbește despre nașterea lui Noe, strănepotul lui Enoh.
Când Lameh și soția lui au văzut, pentru prima dată pruncul nou-născut, acesta avea „pielea albă ca zăpada și obrajii roșii ca petalele de trandafir, iar șuvițele de păr albe ca lâna îi acopereau ochii frumoși”.
