Înfricoșător! 5 povești de groază bazate pe întâmplări reale

Înfricoșător! 5 povești de groază bazate pe întâmplări reale

Pe internet circulă nenumărate povești de groază, însă marea lor majoritate sunt doar atât… simple povești de spus prietenilor în jurul focului sau în serile reci de iarnă. Însă există și câteva povești de groază și întâmplări terifiante despre care se spune că ar fi cât se poate de reale. 

Unele au fost publicate pe site-uri obscure de autori necunoscuți, altele au fost documentate și există dovezi solide care să le ateste veridicitatea. Astfel de întâmplări stranii, evenimente inexplicabile, fenomene neobișnuite, experiențe paranormale, sau mistere rămase neelucidate continuă să incite și să stârnească imaginația autorilor de carte și a regizorilor de film. 

Iată cinci astfel de povești de groază despre care se crede că ar fi bazate pe fapte reale.

Povești de groază - Misterul vasului fantomă SS Ourang Medan

1. Misterul vasului fantomă SS Ourang Medan

Prima din seria noastră de povești de groază reale este povestea stranie a vasului fantomă SS Ourang Medan. Potrivit mai multor surse, vasul s-ar fi scufundat în anul 1940 (conform altor surse în 1947 sau 1948) în apropierea Insulelor Marshall (există câteva articole care dau ca loc al scufundării apele de la est de coasta Indoneziei). Povestea stranie a SS Ourang Medan a ajuns să fie cunoscută drept una dintre cele mai stranii legende marinărești din istorie.

Primul articol care a făcut referire la cazul vasului fantomă a fost publicat la data de 10 octombrie, 1948 în revista The Albany Times (New York, Statele Unite), articolul citând mai multe surse de încredere, inclusiv Elsevier’s Weekly, un alt ziar cunoscut și respectat din acea perioadă. Povestea a fost apoi preluată și publicată în luna mai a anului 1954 în revista Pazei de Coastă americane, Proceedings of the Merchant Marine Council.

Articolul vorbea despre un vas misterios numit SS Ourang Medan – Ourang care în indoneziană înseamnă „bărbat” (eng. man) și Madan, numele celui mai mare oraș de pe insula Sumatra. Astfel, într-o traducere aproximativă, Ourang Medan înseamnă „bărbatul din Medan” (eng. Man from Medan) și face referire clară la una dintre variantele poveștii de groază în care un singur marinar de pe SS Ourang Medan a supraviețuit tragicelor evenimente. 

Potrivit autorilor articolului din publicația Pazei de Coastă, Silver Star, un vas pescăresc de mici dimensiuni, a întâlnit o ambarcațiune de mari dimensiuni, SS Ourang Medan, care plutea în derivă la 400 de mile nautice (aproximativ 740 de kilometri) la sud-est de Insulele Marshall. Încercările repetate a celor de pe Silver Star de a contacta vasul s-au dovedit a fi lipsite de succes. Îngrijorat că ceva grav s-ar fi petrecut la bord, căpitanul vasului de pescuit a îndreptat Silver Star către ambarcațiunea în derivă. 

La aproximativ o milă distanță de nava fantomă, aparatul radio de la bordul vasului de pescuit a început să recepționeze o serie de mesaje S.O.S. Primele mesaje recepționate au fost însă imposibil de deslușit datorită unui zgomot ciudat de fundal. Apoi, s-au auzit mai multe voci care păreau să se certe într-o limbă necunoscută celor de la bordul micuței îmbarcațiuni pescărești. A urmat o perioadă de liniște apăsătoare, după care un nou mesaj a fost recepționat, de această dată foarte clar: 

S.O.S! S.O.S! Căpitanul și ofițerii zac morți în sala de conferință și pe punte. Toți membrii echipajului sunt morți. Mai sunt doar eu. Doamne ce imagine de coșmar… nu vreau să mor. Vă rog să mă ajutați!

Când echipajul de pe Silver Star a urcat la bordul SS Ourang Medan, marinarii au fost martorii unei imagini înfiorătoare care le-a înghețat sângele în vene. Puntea superioară, cabinele echipajului, sala de conferință, punțile inferioare și cala vasului, toate erau pline de zeci de cadavre în diferite stadii de descompunere. O parte dintre trupuri erau contorsionate în moduri oribile, grotești, nenaturale. Altele erau acoperite cu o substanță stranie, unsuroasă, care le făcea să arate ca niște statui din ceară. Pe chipurile împietrite ale marinarilor morți se citea teroarea. Cadavrele nu prezentau urme vizibile de violență și nimic nu indica o cauză evidentă a morții.

Unele articole vorbesc despre un singur supraviețuitor, altele nu menționează nimic despre așa ceva, lucru care accentuează și mai mult misterul apelului S.O.S. recepționat de Silver Star

Căpitanul vasului de pescuit a anunțat Paza de Coastă care a trimis mai multe echipaje de intervenție și două remorchere pentru a tracta vasul la mal. Însă, în timpul operațiunii de tractare, la bordul SS Ourang Medan a izbucnit un incendiu care s-a extins cu repeziciune. Vasul fantomă s-a scufundat în doar câteva minute.

Articolul publicat în revista Pazei de Coastă americane mai vorbește de echipe de scafandri care au coborât în adâncuri pentru a recupera cadavrele de pe nava scufundată. Însă fiecare echipă s-a întors la suprafață cu același răspuns: „vasul este gol, nu este nimeni acolo jos.”

Varianta oficială lansată de autorități este aceea că SS Ourang Medan ar fi transportat substanțe chimice periculoase iar unul dintre recipiente s-ar fi spart, eliberând toxinele. Explicația nu este însă una credibilă, având în vedere că transportul nu a fost înregistrat nicăieri, lucru obligatoriu, în special în cazul unui transport de substanțe periculoase.

Epava vasului SS Ourang Medan zace şi astăzi pe fundul oceanului, undeva în apropierea Insulelor Marshall. Majoritatea vaselor ocolesc zona respectivă, poate din superstiție, sau poate de teamă. Cei care se încumetă totuși să treacă prin apropierea locului unde s-a scufundat SS Ourang Medan spun că, uneori, aparatele radio de la bord o iau razna, iar din spatele zgomotului static se poate auzi vocea unui bărbat implorând ajutor.

Blestemul lui Timur Lenk

2. Blestemul lui Timur Lenk

O altă poveste de groază își are rădăcinile într-o întâmplare stranie care a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945). La data de 19 iunie 1941 un grup de arheologi sovietici conduși de Mikhail M. Gerasimov, Lev V. Oshanin și V. Zezenkova, au descoperit un mormânt vechi în regiunea Gur-e-Amir, Samarkand, Uzbekistan. 

Mormântul s-a dovedit a aparține temutului cuceritor mongol Timur Lenk sau „Timur cel Șchiop” (1336-1405). Timur Lenk a fost întemeietorul Imperiului Mongol cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride, care a dăinuit până în anul 1507. Imperiul lui Timur Lenk a fost unul vast și s-a întins de la Marea Caspică până în vestul Chinei și din Siria până în Pakistan. 

Timur Lenk a murit în urma unui exces alcoolic în iarna anului 1405, în timpul unei expediții militare împotriva dinastiei Ming. Locul în care cuceritorul mongol a fost îngropat a rămas secret până în 1941 când mormântul a fost descoperit de arheologii sovietici. 

Se spune ca intrarea în mormânt era inscripționată cu mesajul „Când mă voi ridica din morți, lumea va tremura.” De asemenea, când Gerasimov a deschis sarcofagul cu trupul lui Timur Lenk, un alt mesaj a fost descoperit în interior: „Cine-mi va deschide mormântul va dezlănțui un invadator mai teribil decât am fost eu.”

Blestemul lui Timur Lenk s-a dovedit a fi cât se poate de real. Trei zile mai târziu, pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a lansat „Operațiunea Barbarossa”, cea mai mare invazie militară din toate timpurile, împotriva Uniunii Sovietice. La masiva invazie au participat 3,8 milioane de soldați, aproape 8.000 de tancuri și vehicule militare, peste 5.000 de avioane și peste 20.000 de piese de artilerie. În decursul celor 5 luni de invazie, peste 6 milioane de soldați și-au pierdut viața, marea lor majoritate făcând parte din rândurile Armatei Roșii. 

Trupul lui Timur Lenk a fost reînhumat cu toate ritualurile islamice corespunzătoare în noiembrie, 1942, chiar înainte de victoria sovietică din Bătălia de la Stalingrad, cea mai mare confruntare militară din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Povestea omului cu mască de fier

3. Povestea omului cu mască de fier

Cei mai mulți sunt deja familiarizați cu romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo. Însă puțini știu că povestea romanului este bazată pe una dintre cele mai controversate enigme ale istoriei franceze. Cine a fost „omul cu masca de fier”? Unii istorici cred că nu ar fi vorba despre un personaj istoric semnificativ, poate un simplu valet sau un servitor la curtea regelui. Alții cred ca ar fi fost vorba despre fratele geamăn al regelui Ludovic al XIV-lea și moștenitorul de drept al tronului Franței.

Primul înscris în care se vorbește despre existența unui prizonier enigmatic datează din anul 1669 și aparține ofițerului fortăreței Pignerol, Benigne d’Auvergne de Saint-Mars. Acesta, într-un raport oficial înaintat superiorilor săi, amintește de cinci deținuți „de interes”, unul dintre ei fiind descris drept „omul cu mască de fier”.

Zece ani mai târziu, în 1679, Benigne d’Auvergne primește postul de guvernator al insulelor franceze Sfântul Honoriu și Sfânta Margareta. Se spune că în toate vizitele pe care Benigne d’Auvergne le-a făcut în calitate de guvernator, acesta ar fi fost însoțit de un bărbat cu mască, lucru care întărește ideea potrivit căreia prizonierul din Pignerol ar fi fost un personaj important.

Apoi, în anul 1698, Ludovic al XIV-lea emite un ordin prin care Saint-Mars devine guvernator al Bastiliei. Și de aceasta data, guvernatorul este văzut în compania bărbatului cu masca de fier care este întemnițat în Bastilia sub atenta supraveghere a lui Saint-Mars. 

Patru ani mai târziu, în 1702, prizonierul misterios se stinge din viață. Ce a urmat avea să ridice și mai multe semne de întrebare în legătură cu identitatea bărbatului cu masca de fier. Decesul prizonierului este raportat cu mare întârziere iar înmormântarea are loc în mare grabă și într-un loc secret. Medicului închisorii nu îi este permis să examineze trupul neînsuflețit (așa cum ar fi fost normal) iar certificatul de deces este distrus într-un incendiu. Toate lucruri personale ale prizonierului sunt aruncate, ori arse.

Sfârșitul misteriosului bărbat cu masca de fier a însemnat începutul unei dezbateri pasionale. Au fost lansate mai multe ipoteze. Unii credeau că omul cu masca de fier ar fi, în realitate, fratele geamăn al regelui Ludovic al XIV-lea și, în consecință, o amenințare pentru tron. Alții au avansat o ipoteză și mai ciudată, afirmând că misteriosul prizonier cu mască ar fi chiar regele Ludovic al XIV-lea iar pe tronul Franței s-ar afla, în realitate, un impostor. O altă variantă sugera că prizonierul ar fi un simplu servitor pe nume Eustache Dauger care ar fi fost închis pentru o relație secretă cu regina Ana de Austria, soția lui Ludovic al XIII-lea și mama regelui Ludovic al XIV-lea.

O altă ipoteză a fost lansată de prințesa Elisabeth Charlotte d’Orleans care era convinsă că prizonierul nu era de viță nobilă, ci mai degrabă un lord sau spion englez, închis pentru un complot împotriva regelui. 

Voltaire (pe numele său adevărat François-Marie Arouet), o personalitate marcantă a Iluminismului francez și unul dintre cei mai mari filosofi și scriitori din toate timpurile, a scris despre misteriosul prizonier în cartea sa, Siecle de Louis XIV, evidențiind că acesta era mereu mutat dintr-o temniță în alta fără ca fața să îi fie văzută vreodată. Voltaire a avut ocazia să afle mai multe detalii despre omul cu masca de fier în timpul perioadei în care el însuși a fost închis în Bastilia. Astfel, potrivit marelui filosof, bărbatul cu masca de fier ar fi fost un personaj din înalta societate, lucru dovedit de tratamentul special de care acesta se bucura în spatele gratiilor. Celula prizonierului misterios era încăpătoare, curată și foarte frumos decorată. Gardienii îl tratau cu respect și se supuneau cerințelor lui.  

Criptologul Etienne Bazeries a venit la rândul său cu o teorie legată de identitatea omului cu mască de fier după ce a descifrat o serie de coduri secrete din scrisorile lui Ludovic al XIV-lea. În scrisori, regele Franței vorbea despre un prizonier „de mare valoare”, un comandant genial care a contribuit la înfrângerea armatei franceze în nordul Italiei. Conform lui Bazeries, comandantul Vivian Labbe a fost închis în temnițele din Pignerol, fiind lăsat să se plimbe liber în timpul zilei, însă doar cu o mască pe chip. Teoria înaintată de Bazeries a fost însă contrazisă deoarece există dovezi conform cărora Vivian Labbe ar fi fost eliberat în jurul anului 1700.

Misterul prizonierului cu masca de fier durează de mai bine de 300 de ani iar povestea este una îngrozitoare. Condamnat la temniță și la purtarea aceleiași măști oribile, zi și noapte, timp de mai bine de 33 de ani este, probabil, o pedeapsă mai grea decât moartea. 

Povești de groază - Mesajul din lumea de dincolo

4. Povești de groază – Mesajul din lumea de dincolo

Această poveste de groază este una extrem de ciudată prin prisma faptului că nimeni nu a reușit să ofere vreo explicație logică pentru ce s-a întâmplat în noaptea zilei de 20 septembrie, 1885.

Cu câteva săptămâni înainte de evenimentul cu pricina, un bărbat pe nume Thomas Kipling, din Pennsylvania, Statele Unite, a găsit un plic strecurat pe sub ușa locuinței. Plicul nu era timbrat și nu avea trecut nici expeditorul și nici destinatarul, ceea ce însemna că misteriosul mesaj fusese lăsat direct la ușa casei de o persoana necunoscută. 

Când a deschis scrisoarea, bărbatul a înlemnit. A recunoscut imediat scrisul fratelui său mai mic, Simon Kipling, care decedase în vara lui 1872 după o lungă suferință pricinuită de o boală necruțătoare. În scrisoare, acesta îi dezvăluia că suferă de grave probleme psihice, că este foarte slăbit, dar că este în viață și că vă veni în curând să-l viziteze. 

Epoca Victoriană (1832-1901) a fost o perioadă a superstițiilor și a credinței în creaturi supranaturale (spirite malefice, vampiri, vârcolaci, monștri însetați de sânge). Evident, un astfel de mesaj l-a îngrozit pe Thomas care a cerut imediat exhumarea corpului fratelui său. 

Cererea a fost acceptată iar Thomas, împreună cu câțiva oameni ai legii, un preot, ajutorul medicului legist, dar și mai mulți curioși, au dezgropat sicriul în care ar fi trebuit să se afle trupul putrezit al lui Simon. Spre stupefacția celor prezenți, sicriul s-a dovedit a fi gol, asta deși la înmormântare participaseră zeci de persoane care puteau jura că trupul lui Simon se afla în sicriu în momentul în care acesta a fost coborât în pământ. 

Povestea a căpătat ecou și s-a răspândit rapid iar teama a pus stăpânire pe mica comunitate. Oamenii își baricadau ușile și geamurile speriați că vreun duh necurat avea să se abată asupra lor, aducând nenorociri și moarte. Pentru a mai liniști spiritele, polițiștii au organizat patrule pe timpul nopților, aceștia supraveghind în special cimitirul din localitate și casa lui Thomas. 

După câteva săptămâni în care nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun, isteria generală s-a domolit iar cetățenii au revenit la rutina lor zilnică. În noaptea zilei de 20 septembrie, câțiva bărbați care mergeau spre casă au observat o siluetă ciudată plimbându-se printre morminte. Speriați, oamenii au dat alarma. Forțele de ordine s-au mobilizat imediat și spre marea lor uimire, au descoperit că mormântul în care ar fi trebuit să fie trupul lui Simon era, din nou, dezgropat. 

În groapa au găsit un sicriu vechi iar în interiorul lui două trupuri îmbrățișate, identificate ca aparținând celor doi frați Kipling. Ambele cadavre erau în stare avansată de putrefacție, medicul legist concluzionând în raportul oficial că cei doi erau morți de cel puțin 10 ani. 

Povești de groază - Misterul imaginilor din altă lume

5. Povești de groază – Misterul imaginilor din altă lume

Există numeroase povești de groază centrate pe ideea fotografiilor care, în mod inexplicabil, au capturat „frânturi dintr-o altă lume”. Însă întâmplarea din anul 1997 dintr-un mic orășel din Statele Unite este cu adevărat incredibilă.

Rita Swift, o mamă singură, hotărăște să se mute împreună cu fiul ei în vârstă de 10 ani într-o zonă mai liniștită, la periferie, departe de agitația orașului. Norocul îi surâde rapid tinerei mame care descoperă o casă frumoasă, într-o zonă bună, pe care o cumpără la un preț mult sub prețul pieței. 

În timp ce făcea ordine prin podul casei, Rita găsește o rolă de film pe care era scris: „Filmat în curte, 1969”. Folosind un vechi aparat Bell & Howell 256, femeia proiectează pe un perete cele câteva imagini de pe film. Rita recunoaște rapid casa în care tocmai se mutase însă primele cadre s-au dovedit a fi cât se poate de banale, înfățișând o familie luând masa în curte. Pe câteva dintre cadre a observat și un mic defect, o umbră ștearsă, aproape invizibilă, cel probabil rezultatul unui defect al lentilei. Însă ultimele trei cadre păreau desprinse dintr-un alt timp.

Camera cu care fuseseră făcute primele fotografii, cele din curtea casei, era un model Brownie Hawkeye 20, un aparat performant, foarte apreciat în perioada sfârșitul anilor ‘60 – începutul anilor ‘70. Însă ultimele trei fotografii erau diferite. Mult mai întunecate, neclare și aduceau mai degrabă cu fotografiile pe celuloid specifice primelor modele de aparate foto, probabil de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

În prima fotografie Rita observă trei bărbați complet dezbrăcați dansând ritualic pe malul unui lac. În fundal, undeva în partea dreaptă a fotografiei, se distingea o umbră, o siluetă singuratică care părea că urmărește cu atenție dansul celor trei bărbați. 

A doua fotografie avea în centru un patruped masiv, de peste 2 metri înălțime, cu blană lungă și deasă, o creatură ce aducea oarecum cu un bizon. Animalul era înconjurat de un grup de amerindieni cu fețele pictate. Și în această fotografie Rita a putut observa umbra fadă undeva în spatele grupului de băștinași. 

În al treilea cadru apăreau patru femei așezate în jurul unui foc. Șocant, una dintre femei era decapitată iar misterioasa umbră – care acum aducea a siluetă umană – stătea chiar lângă trupul lipsit de viață. Mai mult, privirea îi era îndreptată fix către cameră, de parcă știa că cineva tocmai a fotografiat-o.

Rita a arătat fotografiile mai multor specialiști care i-au confirmat că imaginile nu sunt trucate. Aceștia însă nu au reușit să ofere o explicație pentru diferența uriașă de calitate între primele cadre și ultimele trei fotografii, toate de pe același film. 

Povestea Ritei și cele trei fotografii stranii au fost publicate în ziarul local și au stârnit polemici aprinse. Deși au fost lansate multe teorii, nimeni nu a putut identifica lacul din prima fotografie sau specia de mamifer care apărea în următorul cadru.

Un lucru curios însă s-a întâmplat. Reporterul care i-a luat Ritei interviul, i-a cerut permisiunea să fotografieze, din stradă, casa în care tânăra mamă se mutase, cu scopul de a folosi acea fotografie în ziar. Poza nu a mai fost însă publicată deoarece, la developare, s-a observat un defect pe film – probabil datorat unei probleme a lentilei aparatului foto -, o umbră ștearsă care acoperea o bună parte din imagine.


Surse

  1. Ourang Medanwikipedia.org. Text preluat la data de 16 septembrie, 2019.
  2. Rob Morphy – Death Ship: The Ourang Medan Mystery. Articol publicat la data de 29 noiembrie, 2011. Text preluat la data de 18 septembrie, 2019.
  3. Timur the lame. The tyrant and his curse – Articol publicat la data de 31 iulie, 2015. Text preluat la data de 17 septembrie, 2019.
  4. Richard Cavendish – The Death of Tamerlane. Articol publicat în History Today, Vol. 55, la data de 2 februarie, 2005.
  5. Man in the Iron Maskwikipedia.org. Text preluat la data de 17 septembrie, 2019.
  6. Evan Andrews – Who was the Man in the Iron Mask? Articol publicat pe history.com la data de 27 mai, 2015. Text preluat la data de 18 septembrie, 2019.
  7. Spooky! Top 10 Unexplained Phenomena – livescience.com. Text preluat la data de 18 septembrie, 2019.
  8. Brent Swancer – More Strange and Mysterious Photographs of Unidentified People. Articol publicat pe mysteriousuniverse.org la data de 2 octombrie, 2017. Text preluat la data de 16 septembrie, 2019.
You might also like
Diverse, Top Mistere

More Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu