Cel mai mare medium din istorie? Cine a fost Stephan Ossowiecki

Stephan Ossowiecki (1877-1944) a fost un inginer polonez, care a fost promovat, pe parcursul vieții sale, ca fiind unul dintre cele mai vestite mediumuri din Europa.

Așa cum scriam în articolul despre psihometrie, de multe ori, evocarea întâmplărilor imprimate energetic într-un obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. 

Desigur că sunt mari șanse ca mesajele să fie „bruiate” de personalitatea psihometristului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum psihometristul s-ar fi teleportat chiar în mijlocul evenimentelor.

În acest articol vom vorbi despre unul din primii psihometriști studiaţi: polonezul Stephan Ossowiecki.

Cine a fost Stephan Ossowiecki

Stephan Ossowiecki avea 18 ani și studia la Institutul Inginerilor din Petrograd când abilitățile sale paranormale au început să se manifeste spontan. 

Iată ce declara Gustave Geley despre anii de școală ai lui Ossowiecki:

Unul dintre procedeele de examinare cele mai utilizate la şcoală era ca studenţii să aleagă la întâmplare subiectele pe care trebuia să le trateze şi care se aflau în plicuri închise. Spre marea mirare a profesorilor săi, Ossowiecki se amuza răspunzând fără să deschidă plicul. Răspunsul la întrebare era întotdeauna cel potrivit.

Două persoane notabile care i-au acreditat capacitățile au fost pionierul în parapsihologie, francezul Gustav Geley, și fiziologul, câștigător al Premiului Nobel, Charles Richet. Acesta din urmă, l-a numit pe Ossowiecki „cel mai exact medium”.

Ossowiecki s-a născut la Moscova în 1877 într-o familie bogată de foști aristocrați polonezi. 

Tatăl său, născut în Moscova, proprietar al unei mari fabrici de produse chimice și asistent al lui Dimitri Mendeleev, s-a ținut de moștenirea sa poloneză și l-a învățat pe fiul său să vorbească în poloneză și să se gândească la el însuși ca la un polonez sadea.

Stephan Ossowiecki spunea că a manifestat talente de medium încă de mic iar familia sa era foarte confuză în legătură cu manifestările sale. 

De exemplu, când tânărul Stephan i-a spus mamei sale că vede o bandă de culoare în jurul oamenilor, ea l-a dus la un doctor de ochi, care i-a prescris picături pentru a-l vindeca. „Medicamentul mi-a iritat ochii, dar nu mi-a diminuat abilitățile”, a mai spus Ossowiecki.

Stephan Ossowiecki a fost înscris la prestigioasa Universitate Politehnică din Sankt Petersburg, unde a fost instruit în profesia de inginer chimist, la fel ca tatăl său. În această perioadă, tânărul Ossowiecki și-a demonstrat capacitățile psihokinetice.

După ce și-a luat diploma, Ossowiecki s-a întors la Moscova, unde a trăit ca un sibarit, alăturându-se cercului țarului Nicolae al II-lea și curții ruse.

În 1915, tatăl său a murit, iar Stephan Ossowiecki a moștenit afacerea cu produse chimice de familie, făcându-l temporar un om bogat. 

Doar trei ani mai târziu, el a pierdut totul, pe măsură ce Revoluția bolșevică a măturat țara. 

În calitate de capitalist bogat și prieten al țarului, Ossowiecki a fost vizat de noul regim. Proprietatea sa a fost confiscată și a fost închis. În închisoare, Ossowiecki s-a gândit la tot felul de lucruri, și-a analizat viața, posibilitățile. 

El declara despre acea perioadă așa:

Atunci am început să valorific pe deplin acest dar dat de Creator și am înțeles că prin utilizarea lui aș putea să-i ajut pe alții. 

Ossowiecki  a fost condamnat la moarte, însă după jumătate de an a fost eliberat cu ajutorul unui prieten din tinerețe, care devenise un oficial al partidului bolșevic.

A fost eliberat din închisoare în 1919 și a fugit din Rusia, fără bani, la vârsta de 42 de ani. Ossowiecki a intrat în afaceri ca inginer chimist la Varșovia. Acolo el a ajutat ca și consultant pe tot felul de oameni care aveau nevoie.

Nu a avut copii. În 1939, Ossowiecki s-a căsătorit a doua oară și a realizat un scenariu pentru Paramount Pictures despre viața sa, The Eyes Who See Everything.

Ossowiecki le-a spus prietenilor că atunci când va muri, trupul său nu va fi găsit. Probabil că a fost ucis de Gestapo în timpul revoltei Varșoviei, la 5 august 1944, în clădirea fostului Inspector General al forțelor armate poloneze de la Aleje Ujazdowskie (bulevardul Ujazdów). 

Trupul său nu a fost găsit niciodată; el are un cenotaf (monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se află în altă parte) la cimitirul Powązki din Varșovia.

Cariera

În anii 1920 s-au efectuat numeroase experimente în care Ossowiecki și-ar fi demonstrat capacitățile de clarvăzător (avea capacitatea de a vedea obiecte în recipiente sigilate) dar și capacitatea de a realiza călătorii astrale (capacitatea de a călători în afara corpului). 

Fiziologul francez Charles Richet, laureat la Nobel, va scrie în cartea sa Al Șaselea Simț următoarele:

Dacă mai există îndoieli cu privire la cel de-al șaselea simț, ei bine, aceste îndoieli vor fi risipite de rezultatele experimentelor făcute de Geley, de mine și de alții cu Stefan Ossowiecki.

După ce forțele armate germane au început în 1926 să folosească cunoscuta mașină de criptare Enigma, Biroul de Cifre al Statului Major General din Polonia, a încercat să descifreze mașina cu ajutorul matematicienilor, dar și cu ajutorul parapsihologiei, însă, nici măcar Ștefan Ossowiecki nu i-a putut ajuta în acest demers.

Mașina Enigma este numele unei familii de mașini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de mesaje secrete. 

Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată și de armatele și serviciile guvernamentale ale mai multor țări –cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Etnologul Stanislaw Poniatowski a testat abilitățile psihice ale lui Ossowiecki între 1937 și 1941, oferindu-i artefacte de piatră paleolitică. 

Când Ossowiecki a încercat să descrie producătorii de unelte de piatră, descrierile lui erau asemănătoare cu descrierile neandertalilor, deși uneltele fuseseră făcute de oameni moderni din punct de vedere anatomic.

În mai 1939, el a prezis că în acel an nu va mai exista război și că Polonia va menține relații bune cu Italia. Însă, contrar acestor previziuni, la 1 septembrie 1939 germanii au invadat Polonia și astfel a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial.

Parapsihologul Rosalind Heywood a descris un experiment în care Ossowiecki a ghicit conținutul unui plic sigilat în 1933. 

Cu toate acestea, C. E. Hansel a afirmat că experimentul era in genul trucurilor folosite de iluzionisti. De asemenea, psihologul E. F. O’Doherty a scris că experimentele de clarviziune cu Ossowiecki nu erau științifice.

Extraordinarele experimente ale lui Stephan Ossowiecki

În cea de-a doua jumătate a secolului XX au existat mediumi remarcabili care au fost dispuși să colaboreze cu cercetători științifici. Însă, în general, laboratoarele în care au fost studiați acești oameni nu au mai făcut publice rezultatele studiilor, concluziile și fotografiile obținute. 

Acei mediumi care s-au oferit voluntari în studii aveau dorința sinceră de a împărtăși cu lumea științifică, dar și cu cea „profană” aceste capacități de care dispuneau și despre care credeau că pot fi extinse și la alte persoane. 

Au existat fizicieni și medici nonconformiști care au realizat importanța fundamentală a acestor fenomene și s-au luptat să publice articole și cărți în care au tratat științific acele fenomene.

În acest sens, medicul francez Gustave Geley (1860–1924) și Charles Richet (1850- 1935) au fost câțiva dintre pionierii „ezoterismului științific”.

Gustave Geley a înființat Institutul Internațional de Metafizică din Paris. A avut contribuții remarcabile în cunoașterea extinsă a „fenomenelor ectoplasmatice” produse de mediumi celebri precum și a anumitor aspecte din viața invizibilă a sufletelor umane. 

Pe această linie, a ajuns la convingerea fermă a existenței reîncarnării sufletelor ca proces fundamental ce conduce la evoluția spirituală. Fotografiile documentare pe care le-a obținut în diferite experimente au impresionat foarte mult publicul de la acea vreme.

Charles Richet a fost laureat al premiului Nobel în 1913. A fost membru al Academiei de Medicină și al Academiei de Științe din Paris. El a publicat rezultate spectaculoase ale experimentelor sale cu mediumi celebri. 

Două dintre cărțile sale sunt celebre: Traité de Métapsychique („Tratat de metafizică”), Paris, Alcan, 1922 și Notre sixième sens („Al șaselea simț”), Paris, Montaigne, 1928. El a introdus termenul de „ectoplasme” despre care vom vorbi poate într-un alt articol.

În 1921 când Ossowiecki avea 44 de ani, Charles Richet şi Gustave Geley au putut să-l testeze chiar în perioada în care paragnostul era în forma sa cea mai bună. 

Richet i-a dat într-un plic lipit unul din gândurile pe care le consemnase în vederea unei cărţi pe care o pregătea. 

Textul era următorul: „Niciodată marea nu pare mai mare decât atunci când este calmă. Mânia sa o micşorează.”

Iată cum povestește Richet întâmplarea:

„Văd multă apă”, a spus Ossowiecki. Eu am spus: „Foarte bine”. Ossowiecki a continuat: „Este ceva foarte greu, nu este o întrebare, ci o idee de-a dumneavoastră pe care aţi ales-o”. Am spus din nou: „Foarte, foarte bine”. „Marea nu e niciodată atât de mare ca atunci când… nu pot să adun lucrurile laolaltă”, a adăugat Ossowiecki. Am spus: „Este perfect, admirabil”. Apoi Ossowiecki a încheiat: „Marea este atât de mare încât faţă de mişcările ei…”

Experienţa a părut suficient de pozitivă (ţinând cont de dificultăţile pe care le prezenta) pentru ca să se încheie aici. 

Charles Richet a propus încă un plic: era vorba de un număr cu patru cifre. Ossowiecki l-a „citit” fără greşeală, întrucât paragnostul dădea semne de oboseală, şedinţa s-a întrerupt. Dar nici Richet, nici Gustave Geley nu par să fi tras concluzii, plecând de la această primă experienţă cu Ossowiecki.

La prima vedere, părea că Stephan Ossowiecki era capabil să decripteze forma mesajului când acesta este clar, foarte simplu, însă de multe ori îi e greu să înţeleagă conţinutul unui mesaj mai amplu. 

Doi ani mai târziu, Richet şi Geley (la Varşovia) şi-au continuat experienţele cu Ossowiecki.

La început, Stephan Ossowiecki a vrut să fie legat la ochi; dar destul de repede l-am făcut să înţeleagă că legarea la ochi cu o bandă, dragă magnetizatorilor de altădată, nu înseamnă mare lucru, că era mai bine să pună hârtia într-un plic opac. Atunci, întorcând spatele lui Ossowiecki, am făcut pe o foaie de hârtie, cu stiloul, primul desen care mi-a venit în minte. Geley se afla între noi doi. Era absolut imposibil ca SO să vadă ceea ce am scris eu departe de el. Am împăturit hârtia în patru și am băgat-o într-un plic închis pe care i l-am dat lui O. După un minut, după ce l-a frământat, SO a spus: „Este vorba despre o cruce, am să fac desenul”. Exista o identitate absolută între original şi reproducerea lui SO: patru puncte înconjurau crucea.

Abilitățile unice ale lui Stephan Ossowiecki

Stimularea și orientarea capacității subiectului este descrisă de subiectul Stephan Ossowiecki în felul următor:

Încep prin a mă îndepărta de orice gând, pentru a-mi concentra energia interioară spre perceperea de impresii psihice. Aceasta este posibil, deoarece cred cu convingere că întreaga omenire reprezintă un singur psihism. Mă găsesc atunci într-o stare nouă, care îmi permite să văd și să aud eliberat de spațiu și timp… Dacă primesc o scrisoare nedesfăcută, găsesc un obiect pierdut sau procedez prin psihometrie, senzațiile mele sunt practic identice. Pierd o anumită energie. Devin febril și pulsul meu este neregulat. De cum încetez să gândesc, simt un fel de electricitate care îmi traversează corpul… Dar aceasta durează doar o clipă și viziunea mă cuprinde: apar imagini, provenind adesea din trecut. Văd omul care a scris scrisoarea și știu ce a scris. Văd obiectul în momentul în care a fost pierdut și, în același timp, împrejurările pierderii sale. Aflu și simt istoria obiectului pe care îl țin în mână. Viziunea este tulbure și presupune o tensiune deosebită. Sunt necesare eforturi particulare pentru a recunoaște detalii.

Astfel, subiectul stabilește un contact cu ținta în trecut, achiziționând informații semnificative asupra unor evenimente asociate cu aceasta. 

Deci, din punct de vedere al fenomenului informațional propriu-zis, psihometria reprezintă o retrocogniție prin telepatie sau clarviziune. 

În cazuri de excepție, subiectul poate continua urmărirea țintei în prezent sau chiar în viitor, astfel încât retrocogniția este însoțită de un fenomen actual sau de unul precognitiv.

În unele cazuri, subiectul pare să se transpună în persoana țintă, într-o serie de momente din trecut, împărtășindu-i gândurile, senzațiile, stările. 

Astfel, în unele experiențe, ca cele conduse de Kotik, subiectul psihometru, care atinge o scrisoare nedesfăcută, nu achiziționează informație asupra conținutului mesajului, ci despre preocupările autorului în momentul redactării scrisorii. 

La contactul cu un evantai, ce a aparținut unei doamne care a murit de congestie cerebrală, Ossowiecki a avut brusc impresia că se sufocă.

Fie că este vorba de citirea gândurilor, de vederea prin corpuri opace (citirea unei fraze, a unui desen) de unde ia cunoştinţă clarvăzătorul de ceea ce îi este ascuns?

Ossowiecki, întrebat de doctorul francez Eugene Osty cu privire la acest aspect, cu privire la un pH sigilat şi dezvăluit de el, răspunde:

Eu mă ocup de hârtia pe care era scris. Nu mi-ar fi servit la nimic. Eu am strâns plicul în mână şi l-am frecat pentru a mă pune în legătură cu persoana de la care provine, oriunde ar fi aceasta. Când fenomenul trebuie să se realizeze, îmi pare într-un anumit moment, că eu sunt chiar persoana în cauză şi atunci se face că ceea ce a gândit ea şi a scris ea se prezintă în spiritul meu ca o amintire, ca şi cum aş fi însăşi persoana şi mi-aş aminti… Eu revăd ceea ce ea a gândit. Dar mi se întâmplă să-l aud sau să-mi spună fără a şti pentru ce. Important este că eu ajung să mă pun în contact cu persoana, fără aceasta nimic nu s-ar produce, apoi trebuie ştiut că nu cu toate persoanele ai aceeaşi uşurinţă: cu unele merge de la sine, cu altele este imposibil. Hârtia scrisă nu-mi furnizează prin ea însăşi nici o noţiune privitoare la conţinutul său; ca şi toate celelalte obiecte folosite la scris, ea nu este pentru mine decât un mijloc de a mă pune în legătură cu cineva.

Iată că Stephan Ossowiecki, om instruit şi inteligent, vorbeşte de fenomenul de luare de cunoştinţă paranormală.

Pentru a se pune în stare de percepţie, clarvăzătorul este obligat să treacă de la o stare normală, la o stare secundară: adică Transa. 

Cum se realizează această schimbare?

Stephan Ossowiecki nu ştie nimic: ceea ce se întâmplă scapă conştiinţei sale; aceasta se efectuează ca din instinct începând cu momentul în care dorind să fie informat de scrisul ascuns de exemplu, el se izolează faţă de ambianţă şi aşteaptă pasiv să apară informaţiile.

Când trebuie să se producă transa, capul său devine cald, mâinile sale se răcesc, el pierde atunci puţin câte puţin conştiinţa a ceea ce îl înconjoară, el vede, el aude, simte şi spune ceea ce i se cere de revelat. Atunci el are faţa roşie şi pulsul său atinge 90 la 100 de pulsaţii pe minut.