Știință

Categoria Știință cuprinde câteva subcategorii relevante pentru acest topic: Misterele Terrei, Misterele universului, Ştiinţe de frontieră, Tehnologie, și Călătoria în timp.

Știința (din cuvântul latin scientia, care înseamnă „cunoaștere”) este un sistem ordonat de cunoștințe structurate care cercetează, studiază și interpretează fenomenele sociale, naturale și artificiale.

Știința își are rădăcinile în Mesopotamia și Egiptul Antic în jurul anilor 3500-3000 î.Hr. Contribuțiile acestor popoare străvechi la astronomie, matematică, fizică și medicină au contribuit la modelarea filosofiei greacă a antichității clasice, prin care s-au făcut încercări formale de a oferi explicații ale evenimentelor și fenomenelor observabile din lumea fizică bazate pe cauze naturale.

După căderea Imperiului Roman de Apus, cunoștințele despre concepțiile grecești ale lumii s-au deteriorat în Europa de Vest în primele secole (400 până la 1000 d.Hr.) din Evul Mediu, dar au fost păstrate în lumea musulmană în timpul epocii de aur islamice. Recuperarea și asimilarea operelor grecești și a cercetărilor islamice în Europa de Vest din secolele X-XIII au reînviat „filosofia naturală”, care a fost ulterior transformată de Revoluția științifică ce a început în secolul al XVI-lea.

Astăzi, știința își propune să descifreze atât misterele planetei pe care trăim, cât și marele mistere ale universului. 

Studiem planeta Pământ de mii de ani şi, cu toate acestea, mai este nevoie de sute sau poate chair mii de ani până când civilizația umană va întelege, în totalitate, tainele planetei noastre. Dar asta nu ne împiedică să privim cutezători către stele.

Misterele universului au intrigat dintotdeauna oamenii de ştiinţă. Imensitatea spaţiului ascunde unele dintre cele mai mari enigme dar şi numeroase întrebări fără răspuns - cât de întins este Universul? Mai există ceva dincolo de granițele sale? Vom descoperi oare și alte forme de viață în Univers? 

De mii de ani oamenii de ştiinţă, cercetătorii, astronomii, matematicienii şi fizicienii încearcă să descifreze tainele stelelor însă pentru fiecare întrebare care îşi găseşte răspuns se nasc alte două întrebări fără rezolvare.

În final, o altă ramură importantă a științei moderne este reprezentată de studiul creierului, a minţii şi a conştiinţei. 

Astăzi, s-a ajuns în punctul în care toate marile probleme ale ştiinţei contemporane să se lege cu problemele conştiinţei: ale biologiei pentru explicarea vieţii; ale fizicii, pentru explicarea trecerii de la existenţa profundă la spaţiu, timp şi materie în univers; ale cosmologiei, pentru clarificarea dependenţei universului de o conştiinţă fundamentală, ale ştiinţei informaţiei, privind relaţia dintre roboţii inteligenţi şi conştiinţă, în general dintre inteligenţă şi conştiinţă; dar şi a naturii ultimului substrat al realităţii. 

Începe sã se dezvolte o ştiinţă a conştiinţei, iar cunoaşterea naturii conştiinţei ar putea avea mari implicaţii asupra societăţii. Viitorul omenirii va depinde tot mai mult de starea conştiinţei sociale.

Fără să părăseasca ipoteza atomilor, fizica modernă a ajuns să identifice ideea de materie cu ideea de forță, lucru care marchează un prim pas spre dinamismul spiritual. Pentru a explica lumina, magnetismul, electricitatea, savanții au fost obligați să admită că există o materie subtila și absolut imponderabilă care umple spațiul și pătrunde în corpuri. 

Ca exemplu îl avem pe Bruce H. Lipton, un renumit biolog în cercetarea funcționării celulei, care a demonstrat că genele și ADN-ul nu ne controlează corpul biologic, ci că ADN-ul este controlat de semnale din afara celulei, inclusiv de mesajele energetice ce emană din gândurile noastre pozitive și negative. De asemenea, nu îl putem uita pe doctorul chiropractician, Joe Dispenza, care demonstrează că neuronii se pot reface și că organismul are o putere fabuloasă prin care se poate autovindeca.