Vreme de 6 ani, Agnes Martin-Lugand, autoarea Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea, a practicat meseria de psiholog și este mamă a doi copii. Ea a renunțat la meseria de psiholog pentru a se dedica creșterii copiilor. Apoi s-a apucat de scris, însă editurile i-au refuzat romanul.
Așa că Agnes a decis, în anul 2012, să-și publice romanul în regim propriu, sub formă de carte electronică. A intrat pe platforma Kindle Amazon, a încărcat conținutul cărții, alegând o copertă relevantă și a hotărât prețul de vânzare la doar 0,49 euro.
Succesul cărții Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea avea să fie unul răsunător.
Detalii
Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café
Titlu în limba română: Oamenii Fericiți Citesc Și Beau Cafea
Autor: Agnes Martin-Lugand
Traducător: Carmen Otilia Spînu
Pagini: 171
Dimensiune: 20.0×13.0 cm
Editura: Trei
Data apariției: 2012 (în România, 2016 )
Categoria: Romane de dragoste, Cărți romantice, Ficțiune
Disponibilă pe: eMAG.ro, carturesti.ro
Recenzie carte - Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea
Vreme de 6 ani, Anges Martin-Lugand a practicat meseria de psiholog și este mamă a doi copii. Ea a renunțat la meseria de psiholog pentru a se dedica creșterii copiilor. Apoi s-a apucat de scris, însă editurile i-au refuzat romanul. Așa că scriitoarea a decis în anul 2012 să-și publice romanul în regim propriu, sub formă de carte electronică. A intrat pe platforma Kindle Amazon, a încărcat conținutul cărții alegând coperta și a hotărât prețul de vânzare la 49 de centime dintr-un euro.
Nu se aștepta deloc să vândă sute de mii de exemplare în doar trei săptămâni. Practic, în numai câteva săptămâni, cartea sa „Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea” a urcat pe primul loc în topul vânzărilor.
A fost curând observată de bloggerii atenți la mediul literar virtual și astfel a fost remarcată de Editura Michel Lafon, care i-a propus o colaborare.
Așa a văzut lumina tiparului romanul Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea, care a înregistrat un succes fulminant, fiind tradus în 25 de limbi.
Numai în Franța, romanul s-a vândut în peste 300.000 de exemplare și așa a fost asigurată și traducerea lui în mai multe limbi europene, printre care spaniola, italiana, poloneza și turca. Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea urmează sa fie ecranizată la Hollywood, drepturile de ecranizare fiind obținute de producătorul american Harvey Weinstein.
Iată și alte cărți scrise de Agnes Martin-Lugand, publicate și la noi:
- Încă aud muzica noastră în gând
- Fericirea îmi scapă printre degete
- Viața e ușoară, nu-ți face griji (continuarea romanului Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea)
- Îmi pare rău, sunt așteptată
Iată ce a declarat într-un interviu Agnes Martin-Lugand despre cartea sa Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea:
Romanul acesta a pornit de la o întrebare pe care mi-am pus-o adesea: ce m-aş face dacă, într-o zi, mi-aş pierde soţul şi fiul? M-am gândit atunci că aş pleca undeva departe, aşteptând să treacă timpul şi să mă vindec. Apoi am realizat că aş putea scrie această poveste şi că dacă nu o fac, înseamnă că nu voi fi în stare să scriu nimic, niciodată. Aşa că am plecat de la acest personaj, Diane, o femeie normală, o femeie ca mine sau ca tine sau ca cea mai bună prietenă, oricine.
Despre Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea este genul de poveste micuță, lejeră, relaxantă, pe care să o citești atunci când simţi nevoia să iei o pauză de la lecturile mai complexe. Poate fi o excelentă carte de vacanță, sau o lectură perfectă pentru weekend, de exemplu.
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea e numele cafenelei literare pe care o deținea Diane, eroina romanului. Deşi povestea nu se învârte în jurul cafenelei, aceasta este un element central al romanului, care leagă trecutul eroinei de noua viață pe care încearcă să şi-o clădească pentru a se vindeca.
Începutul cărții este destul de trist. Diane își pierde soțul și fiica, într-un cumplit accident de mașină. Durerea protagonistei e cu atat mai sfâșietoare din cauza personalității ei pasive care pare să aibă mereu nevoie de îndrumare și susținere.
Rămânând singură, Diane intră în depresie și se adâncește tot mai mult în amintirile ei chinuitoare:
Ritualul meu putea să înceapă. M-am dat cu parfumul lui Colin, primul strat de protecţie. Am încheiat nasturii cămăşii lui, al doilea strat. Am îmbrăcat hanoracul lui, al treilea strat. Mi-am strâns părul umed ca să-i păstrez aroma de căpșuni, al patrulea strat.
Se izolează vreme de aproape 2 ani în locuința sa din Paris. Părinții săi se distanțează de ea și singurul prieten căruia îi tolerează prezența este Felix, omul care avea un munte de răbdare cu ea, omul care îi făcea cumpărăturile și îi mai și curăța apartamentul.
Diane nu pare să fie în stare să își gestioneze problemele cotidiene pe care, în schimb, le preia Felix, partenerul ei de afaceri, un bărbat de o sexualitate și o vitalitate debordante ce pare să fie pregătit să și le asume la orice oră.
Felix îi mai ridică moralul Dianei și încearca să o facă să iasă din bucla temporală în care trăia, să se desprindă de Franța, de tot ce îi amintea de familia ei pierdută. La insistențele cicălitoare ale lui Felix, care se săturase de negarea ei, Diane, decide să spună stop deprimării, luându-și inima în dinți pentru o schimbare radicală: o călătorie în Irlanda, țara pe care soțul ei dorea mult să o viziteze în trecut:
În întuneric, am mers pe urmele lor, în încăperea în care ne reunim. Colin venea spre mine, eu îi desfăceam cravata, el mă săruta, Clara ne despărțea, cinam, Colin o culca pe fiica noastra, după care rămâneam amândoi, cu siguranța de a o ști pe Clara la căldură în patul ei, cu degetul mare în gură. Am realizat că apartamentul nostru nu mai exista, îmi dorisem să rămân acolo ca să păstrez totul neatins, dar greșisem. Nu mai erau dosare, zgomotul cheii în ușă, alergături pe parchet. Nu aveam să mai revin niciodată aici.
Astfel, ea decide să ia viața de la capăt în Mulranny, un sătuc irlandez situat pe malul mării.
Alege acest loc, punând la nimereală, cu ochii închiși, degetul pe harta Irlandei. Departe de aerul cochet al orașului și al cafenelei familiare, departe de bucătăria franceză și de vinurile rafinate, Diane încearcă să-și vindece rănile sufletești în mijlocul unui spațiu rural aspru, cu o băutură îndoielnică și vreme capricioasă.
Șederea ei în pitorescul sătuc nu e tocmai liniștită, deoarece Diane se confruntă și cu vecinul ei ciudat Edward, un tânăr fotograf aparent irascibil, înfumurat și arțăgos.
La început, între Diane și Edward apar certurile și antipatia.
Însă, cu vremea, ei se apropie sufletește, participând împreună la expediții fotografice. Prin prisma prieteniei lor, Diane începe să vadă din nou lumea cu încredere, recăpătându-și forțele. Pare că între cei doi se naşte o chimie, care curând ia din nou turnura unui conflict, din cauza apariției unei a treia persoane din trecutul misterios al lui Edward.
Povestea Dianei este impresionantă, dar și cu părți de umor delicat, cu descrieri fascinante ale Irlandei pitorești.
Concluzie
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea este o poveste despre împăcarea cu sine, despre regăsirea sinelui, despre cum iubirea te face vulnerabil în faţa unei pierderi colosale, despre cum tot iubirea este cea care te salvează când te crezi nevindecabil, despre voinţă, despre puterea noastră interioară cu resursele ei de care nu suntem conştienţi decât în momente de cumpănă.
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea este o poveste cu un conținut de dialoguri convingătoare, fiind scrisă într-un stil simplu, nepretențios.
Deşi este un roman ce are la bază un fundal trist, parcurgerea acestuia nu îţi lasă un gust amar şi neplăcut.
Finalul este unul neașteptat și te face curios să citești și continuarea: Viața e ușoară, nu-ți face griji.
