Articol documentat din surse relevante
Toate informațiile prezentate în acest articol sunt atent documentate din surse de încredere. Echipa Misterio face permanent eforturi pentru a îmbunătăți și actualiza conținutul oferit cititorilor noștri.

Legende cu vârcolaci – 11 cazuri incredibile de oameni-fiară

Misterio

Autor: Misterio

Actualizat: 18 Noiembrie 2022

Poveștile îngrozitoare despre femei care au născut vârcolaci sunt comune în miturile tribale nord-americane.

Această pagină poate conține linkuri spre produse/servicii. Este posibil ca Misterio să câștige un comision în urma vânzărilor efectuate prin aceste link-uri.

Legende cu vârcolaci – 11 cazuri incredibile de oameni-fiară

Unele legende cu vârcolaci sunt vechi de secole. De-a lungul timpului, multe crime și accidente bizare au fost atribuite vârcolacilor, oamenii crezând cu tărie în existența acestor creaturi. 

De fapt, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, în Europa, procesele vârcolacilor au însoțit celebrele procese ale vrăjitoarelor, sute de femei, bărbați și copii nevinovați fiind arși pe rug pe motiv ca ar fi fost oameni-fiare.

Ideea că o persoană s-ar putea transforma într-un animal vicios era foarte răspândită, în special în comunitățile sărace și needucate, iar numeroși indivizi au crezut că pot face o înțelegere cu Diavolul pentru a obține acea putere.

Există oare vreun sâmbure de adevăr în spatele legendei vârcolacului? Sau aceste creaturi au servit doar ca țapi ispășitori pentru a servi unor interese ascunse? 

Orice am crede, nimeni nu poate nega că legendele cu vârcolaci sunt fascinante și de-a dreptul înfricoșătoare.

Vârcolacul din Chalons își gătea victimele înainte de a le mânca

Prima legendă cu vârcolaci din lista noastră este cea a „vârcolacului din Chalons”. 

La începutul secolului al XVI-lea, un croitor francez a fost condamnat pentru că a ademenit, torturat și ucis zeci de tinere înainte de a le găti și a le mânca la cină. De asemenea, a fost acuzat că se transforma într-un vârcolac pentru a teroriza orașul noaptea. 

Potrivit înscrisurilor care s-au păstrat (pentru că majoritatea documentelor au fost arse), omul și-a recunoscut vina și nu a încercat în niciun fel să-și justifice faptele odioase.

Mai mult decât atât, acesta a jurat că se va întoarce din morți și îi va devora pe toți cei care vor sta martori la execuția sa publică. 

Procesul „vârcolacului din Chalons” a fost unul scurt, judecătorii luând, în unanimitate, decizia de a-l condamna pe croitor la ardere pe rug. Sentința a fost îndeplinită în ziua următoare.

A fost însă nevoie de mai mulți oameni vânjoși pentru a-l transporta pe ucigaș, care se zbătea cu o forță nemaivăzută și care arunca injurii și blesteme asupra celor din mulțime.

Nu știm exact ce s-a întâmplat în timpul execuției, dar un lucru este sigur: atât oamenii de rând cât și oficialitățile au fost îngroziți de ceea ce au văzut. Din acest motiv, toate documentele oficiale ale procesului (care includeau mărturiile criminalului și o prezentare generală a evenimentelor), au fost distruse.

Peter Stubbe, vârcolacul ucigaș în serie

O altă legendă cu vârcolaci este cea a lui Peter Stubbe, unul dintre cei care au recunoscut de-a lungul timpului, în mod deschis, că ar fi fost un vârcolac însetat de sânge.

În 1589, Peter Stubbe a susținut că centura sa din piele de lup îi permitea să se transforme în bestie. Astfel, fără a fi capabil să-și controleze impulsurile animalice, el ar fi ucis și consumat în jur de 12 victime. 

Stubbe credea cu tărie că însuși Satana îi oferise acea centură blestemată, transformându-l astfel într-un lup lacom, însetat de sânge, puternic, agil, cu ochi mari, care în noaptea scânteiau ca niște tăciuni, cu o gură mare și lată, cu dinții cei mai ascuțiți și cruzi, un corp imens și labe puternice.”

Peter Stubbe a fost închis, torturat și decapitat în ziua de Halloween a anului 1589. Trupul său a fost apoi ars pe rug iar cenușa împrăștiată. 

Legende cu vârcolaci - Lupul din Ansbach

Legende cu vârcolaci - Lupul din Ansbach

Legende cu vârcolaci – În 1685, mica localitate Ansbach, din landul Bavaria, Germania, a fost zguduită de o serie de evenimente terifiante. 

Sute de animale domestice (cai, oi, capre, vaci) au căzut pradă unei creaturi misterioase. Leșurile animalelor ucise erau găsite devorate parțial, unora lipsindu-le doar inimile.

Seria de întâmplări neobișnuite a culminat cu decesul neașteptat al primarului localității. Bărbat sănătos, voinic și viguros, primarul a fost găsit fără suflare pe un câmp din apropierea așezării. Trupul său nu prezenta nici o urmă de violență, însă era acoperit de sânge. 

Localnicii speriați au bănuit că primarul ar fi fost, în realitate, un vârcolac, acesta fiind răspunzător pentru animalele moarte.

Câțiva vânători locali au reușit să ucidă un lup, apoi au îmbrăcat cadavrul primarului în blana lupului. L-au purtat așa pe străzile localității timp de trei zile, după care au ars trupul și au îngropat cenușa. 

Coincidență sau nu, atacurile misterioase au încetat.

Vârcolacul Hans a susținut că a fost muşcat de un bărbat în negru

Legende cu vârcolaci – În secolul al XVII-lea, în Estonia au fost organizate mai multe procese ale vârcolacilor, inclusiv cel al lui Hans „Vârcolacul”. 

La acea vreme, oamenii erau acuzați ca ar încheia înțelegeri cu Diavolul în schimbul puterii necurate de a se transforma în fiare. Majoritatea celor acuzați își recunoșteau vinovăția după torturi groaznice, însă Hans, un tânăr în vârstă de 18 ani, a declarat că blestemul său se datorează mușcăturii unui „bărbat în negru”. 

Curios este că mărturia lui Hans este una dintre primele mărturii consemnate în istorie din care reiese că „blestemul vârcolacului” s-ar putea transmite prin mușcătură. 

În cele din urmă, Hans a recunoscut că a vânat și ucis oameni, ca vârcolac, timp de aproape doi ani de zile.

Tribunalul l-a condamnat pentru vrăjitorie, iar tânărul a fost executat. 

Legende cu vârcolaci - vârcolacul din Doler

Vârcolacul din Dole

Legende cu vârcolaci – Francezii par să fie obsedați de legendele cu vârcolaci, unul dintre cele mai faimoase cazuri ale lor fiind acela al „Vârcolacului din Dole”. 

Dole este o mică așezare din Franța, aproape de granița cu Elveția. Deși acum este o localitate liniștită, pitorească, des vizitată de turiști, în trecut Dole s-a confruntat cu un caz înfiorător.

În jurul anului 1400, aproape 20 de copii au dispărut în mod misterios, bucăți din trupurile fiind descoperite împrăștiate în jurul localității. Convinși că au de-a face cu o creatură fantastică, sătenii au pornit imediat la o vânătoare de vârcolaci.

Gilles Garnier, un pustnic care locuia într-o colibă dărăpănată de la marginea orașului a devenit rapid principalul suspect în cazul copiilor uciși. În casa acestuia, sătenii au descoperit mai multe ustensile cu care Garnier și-a ciopârțit victimele, dar și câteva rămășițe umane îngropate în apropiere.

Pustnicul a declarat că un demon i-ar fi oferit o loțiune magică care, atunci când se ungea pe tot corpul, îi permitea să se metamorfozeze într-o fiară – jumătate om, jumătate lup. 

Gilles a recunoscut doar patru dintre cele aproape 20 de crime, însă confesiunea lui a fost suficientă pentru sătenii revoltați care l-au ars pe rug.

Straniul caz al lui Jacques Roulet

O altă legendă cu vârcolaci, tot din Franța, este cea a vârcolacului Roulet.

Descoperirea trupului mutilat a unui băiat în pădurile de lângă Caude a generat o adevărată isterie printre localnici. 

Se pare că, aproape de locul în care a fost descoperit cadavrul, câțiva localnici l-au găsit pe Jacques Roulet, un tânăr din zonă care era deja suspectat de vrăjitorie. Rănit și dezbrăcat, Roulet a mărturisit imediat uciderea băiatului și a altora înaintea lui.

La fel ca în cazul vârcolacului din Dole, Roulet a susținut că are un unguent care îl transformă în lup. Spre deosebire de alte cazuri de licantropie, Roulet nu a fost executat, acesta fiind declarat nebun și internat într-un azil. 

Legende cu vârcolaci - doi prieteni vânează împreună

Printre cele mai tulburatoare legende cu vârcolaci este povestea celor doi buni prieteni (Pierre Burgot și Michel Verdun) care, în 1521, au ucis și mâncat mai multe femei și copii. 

Cei doi „vânau” împreună – așa după cum reiese din declarațiile oferite în timpul procesului – urmărindu-și și pândindu-și victimele, uneori timp de mai multe zile. 

În timpul procesului, ambii au recunoscut că sunt vârcolaci și că au dezvoltat o plăcere nebună din a vâna și ucide copile lipsite de apărare. 

Faptele lor au fost îngrozitoare: uciderea cu bestialitate a unei femei care aduna mazăre, răpirea unei copile de patru ani, ca mai apoi să rupă cu dinții bucăți de carne din trupul acesteia în timp ce fata era încă în viață, profanare de morminte și canibalism.

Pierre Burgot și Michel Verdun au fost acuzați și de vrăjitorie și pact cu Diavolul după ce au recunoscut că s-au scăldat dezbrăcați în sângele victimelor. 

Ambii au fost decapitați iar trupurile lor au fost arse pe rug.

Emily Isabella Burt, vârcolacul care și-a terorizat vecinii

O legendă înfricoșătoare cu vârcolaci vine din Georgia, Statele Unite. Potrivit acestei povești de groază, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, o văduvă pe nume Mildred Burt locuia într-o zonă rurală, relativ izolată. 

Una dintre fiicele ei, Emily Isabella Burt, care avea de tulburări grave de de somn, suferea și de o boală rară (licantropie) din cauza căreia corpul fetei era acoperit, aproape în întregime, cu păr des iar caninii ascuțiți crescuseră neobișnuit de mult. 

Când un vecin, William Gorman, s-a plâns văduvei Burt că o animal necunoscut i-a ucis câteva zeci de oi, doamna Burt s-a temut că Emily ar avea ceva de-a face cu atacurile. 

Temându-se pentru siguranța fetei, văduva Burt și-a luat inima în dinții, a pus mâna pe o pușcă și, într-una din nopți, a ieșit să cerceteze țarcurile unde avusesera loc atacurile. 

Pe când căuta urme de animal, o bestie misterioasă s-a aruncat asupra ei, mușcând-o de mâini și de picioare. Femeia a tras un foc de armă, iar animalul, vizibil rănit, s-a făcut nevăzut. 

Îngrozită, văduva s-a întors acasă. Nu mică i-a fost însă mirarea să observe urme de sânge și noroi care urcau la etaj, până în dreptul camerei lui Emily. Cu groază, văduva Burt a constatat că fiica ei zăcea pe podea, plină de sânge, cu brațul drept aproape desprins de corp în urma unei răni oribile de glonț. 

Emily Burt a fost trimisă imediat la Paris pentru a fi tratată pentru licantropie, iar atacurile nocturne au încetat. Fata a murit în 1911 într-un spital de psihiatrie. 

Legende cu vârcolaci - Vseslav de Poloțk

Legende cu vârcolaci -Vseslav de Poloțk (cca. 1039-1101) a fost cel mai renumit conducător al cnezatului Poloțk și pentru o scurtă perioadă – Mare Cneaz al Kievului (1068-1069). Catedrala Sfânta Sofia din Poloțk (terminată în 1066, în timpul domniei lui Vseslav) este unul dintre cele mai vechi monumente de pe teritoriul actual al Belarusului.

Însă domnia lui Vseslav nu a fost lipsită de controverse. Cunoscut sub numele de Vseslav „Vrăjitorul”, s-a zvonit că acesta se putea transforma în lup.

Se spune că, în nopțile de dinaintea unor bătălii importante, Vseslav se metamorfoza în fiară și teroriza armata inamică. Legenda conducatorului vârcolac s-a răspândit atât de rapid încât soldații invadatori dezertau și preferau sa fie judecați și executați decât să se confrunte cu „bestia din Poloțk”.

Vseslav a murit la 24 aprilie 1101, în miercurea de dinaintea Vinerii Mari și a fost înmormântat în catedrala Sfânta Sofia din Poloțk.

În 2005, guvernul belarus a lansat o monedă comemorativă care îl înfățișează pe Vseslav, iar în spatele portretului domnitorului se poate observa un lup.

Bestia din Gévaudan

Legenda Bestiei din Gévaudan este una dintre cele mai bine documentate evenimente în care se presupune că ar fi fost implicat un vârcolac. Legenda vârcolacului din Gévaudan este de-a dreptul terifiantă.

Astfel, între anii 1764 și 1767, localitatea Gévaudan din Franța, a fost terorizată de o creatură misterioasă care a făcut peste 100 de victime. 

Fiara, care potrivit martorilor avea dimensiuni impresionante, a sfâșiat femei, copii și bărbați în toată firea, nu mai puțin de 16 cadavre fiind descoperite complet decapitate. Însuși regele Ludovic al XV-lea a oferit o recompensă uriașă pentru prinderea sau uciderea bestiei și nu mai puțin de 20.000 de soldați și vânători experimentați au vânat monstrul.

În timp ce majoritatea localnicilor au presupus că fiara ar fi fost un lup neobișnuit de mare, au existat și voci care au negat această posibilitate.

Astăzi, numeroși savanți moderni sunt sceptici cu privire la teoria lupului, propunând alte ipoteze, printre care și teoria fantastică potrivit căreia Bestia din Gévaudan ar fi fost, în realitate, un vârcolac. 

În Grecia Antică canibalii erau considerați varcolaci

Problema licantropiei nu este una recentă, primele cazuri de „boală a vârcolacilor” fiind raportate încă din Grecia Antică, de altfel locul de origine a legendei vârcolacului.

Astfel, grecii credeau că o persoană se poate transforma în fiară dacă mănâncă un amestec de carne de om, carne de lup și anumite plante și extrase magice. 

Acesta credință a stat, cel mai probabil, la baza legendei regelui Lycaon care a încercat să-l păcălească pe Zeus să mănânce carne de om. Înfuriat, Zeus l-a pedepsit pe Lycaon, transformându-l în lup.

La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.

  • Werewolf Legends from Around the World. history.com. [Sursă]
  • Stevenson Davis - Walk-Through of 11 Werewolf Legends and Myths Around the World. Articol publicat la data de 10 iunie 2022. [Sursă]
  • Charlotte F. Otten - The Lycanthropy Reader: Werewolves in Western Culture. Editura Syracuse, 1986.
  • Werewolf Legends. history.com. [Sursă]
  • Sabine Baring-Gould - The Book of Werewolves: Being an Account of a Terrible Superstition. Editura Smith, Elder & Co, Londra, 1865.
  • Werewolf legends around the world: The legend of lycanthropy. vocal.media. [Sursă]
  • Adam Douglas - The Beast Within: A History of the Werewolf. Editura Chapmans, Londra, 1992.