Ce este licantropia, boala vârcolacului? Definiție, simptome și tratament

Fără îndoială, alimentată de superstiția străveche că licantropia sau boala vârcolacului este o condiție supranaturală în care oamenii își asumă de fapt forma fizică a vârcolacilor sau a altor animale, această condiție psihologică este mult mai probabil să apară în rândul populațiilor care cred în reîncarnare și transmigrarea sufletelor.

Conform mitologiei, licantropia sau boala vârcolacului poate determina o persoană să ia forma celui mai periculos animal de pradă din regiune: lupul sau ursul în Europa și nordul Asiei, hiena sau leopardul în Africa și tigrul în India, China sau Japonia.

Licantropia, boala vârcolacului

Licantropia sau boala vârcolacului (din limba greacă lykos, care înseamnă „lup” și anthropos, care înseamnă „om”) este o tulburare psihică în care pacientul se imaginează a fi devenit lup (monomanie, zoopatie); el se percepe ca atare și acționează în consecință.

Multe legende despre oameni care se transformă în animale sălbatice își au originile în Antichitate.  În unele părți ale Greciei antice, mitul vârcolacului a devenit parte integrantă a religiei olimpiene. 

În Arcadia, o regiune din Grecia unde lupii reprezentau peste 90% din animalele sălbatice de pradă, a apărut cultul lui Lykaon, o sectă religioasă care îl venera pe marele Lykaon, zeul lup. 

Aici, Muntele Lykaion a devenit scena unei adunări anuale a membrilor acestui cult. Timp de mai multe zile, preoții efectuau sacrificii umane, carnea de om fiind amestecată cu carne de animal și consumată de ceilalți membrii ai sectei. 

Sectanții credeau că cei care consumă carne de om se poat transforma în lup, căpătând astfel o parte din trăsăturile acestui animal sălbatic – agilitate, viclenie, forță fizică. 

Superstiții similare au existat și în Roma Antică. Romanii îi numeau pe cei transformați în lup versipellis („piele întoarsă”), aceștia fiind, de obicei, victimele vrăjitorilor sau a ierburilor magice ingerate fără știrea lor.

Apoi, în Europa, în timpul Evului Mediu, a avut loc o adevărată vânătoare de vârcolaci, zeci de mii de oameni fiind judecați și executați fiind bănuiți de licantropie. Doar în foarte puține cazuri starea lor a fost recunoscută ca o tulburare psihologică. 

Chiar și astăzi, deși credința în varcolaci nu mai este la fel de răspândită, există încă regiuni în care oamenii se tem de blestemul acestor creaturi ale nopții.

Însă, spre deosebire de secolele trecute, știința modernă a reușit sa identifice câțiva factori declanșatori pentru așa numita „boală a vârcolacului”, care ar putea explica unele dintre cele mai controversate cazuri cu vârcolaci de-a lungul istoriei:

1. Licantropia, o afecțiune rară, psihologică, care îi face pe oameni să creadă că se transformă în lup;
2. O formă severă de intoxicație alimentară care poate provoca convulsii, transpirație excesivă, stări de vomă și halucinații;
3. Hipertricoza, o tulburare genetică rară, care provoacă creșterea excesivă a părului corporal;
4. Rabia
5. Ierburi sau ciuperci halucinogene, care ar putea explica legătura dintre transformarea în lup și consumul unor „poțiuni magice” sau folosirea unor unguente din plante și grăsimi animale.

Aspecte transculturale

Potrivit unui studiu recent, cele mai multe cazuri de licantropie clinică sunt raportate în următoarele țări:

• Statele Unite
• Europa de Vest (Portugalia, Spania, Irlanda, Marea Britanie, Germania și Țările de Jos)
• Turcia
• Iran
• India

Pe seama acestor date, unii cercetători au speculat că licantropia sau boala vârcolacului este o afecțiune psihică care are legături cu anumite aspecte culturare. 

Din perspectivă antropologică, conceptul de transformare în animale sălbatice diferă în funcție de cultură. 

La popoarele occidentale, animalele și oamenii sunt ontologici (ontologia este o ramură a metafizicii, disciplină filozofică, al cărei obiect de studiu este Existența și Ființa, și categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietăți, procese, fapte). 

Însă nu același lucru se poate spune și despre culturile orientale. Aici există o mult mai strânsă legătură între om și animal, existând credințe și mituri vechi despre spiritele animalelor care joacă un rol important în viața oamenilor, fiind ghizi și parteneri de încredere.

De asemenea, în ceea ce privește simptomele psihotice, contextul cultural are un impact semnificativ asupra apariției halucinațiilor, acestea fiind „ghidate” de credințele celui care le experimentează.

Simbolismul lupului este și el diferit. 

În Europa de Vest, lupul este asociat cu aspecte negative, percepute ca periculoase sau chiar malefice. 

Pe de altă parte, tradițiile din Europa de Nord asociază lupul cu caracteristici pozitive. Războinicii scandinavi, ulfhednar, mâncau carne de lup și se îmbrăcau cu blanurile acestora înainte de luptă. 

În Orientul Mijlociu lupul are un dublu sens, paradoxal, de impuritate și loialitate.

Ca trăsătură generală a cazurilor raportate de licantropie, pacienții suferă o depresie psihotică, manifestând idei delirante de vinovăție și degradare, identificându-se astfel cu simbolismul negativ al lupului.

În India, în provincia Bangalore, a fost raportat un caz ciudat de licantropie. După investigații amănunțite s-a dovedit că persoana care manifesta simptomele specifice era practicată de magie neagră. 

Individul se credea lup iar ceilalți membri ai cercului magic au încercat să-l trateze folosindu-se de poțiuni magice menite să elimine efectele „ochiului rău”. Bineînțeles, tratamentele nu au dat roade.

Un raport întocmit de un grup de medici din Zimbabwe, în 1933, descrie un caz de licantropie în care pacientul se credea posedat de spiritul unui șacal. În fiecare seară, printr-un ritual magic, omul „se transforma” în șacal împrumutând din caracteristicile animalului.

Licantropia - semne și simptome

Licantropia este o tulburare psihică în care pacientul crede că este sau s-a transformat într-un animal. Simptomele licantropiei pot fi împărțite în trei categorii: fizice, psihologice și culturale. 

Simptomele fizice ale licantropiei includ manifestări precum: căderea părului de pe cap și corp, modificări ale coloritului pielii, insomnie.

Simptomele psihologice ale licantropiei includ: halucinații, impulsuri de prădător, credința falsă în propria abilitate de a se transforma în animal, anxietate, atacuri de panică.

Simptomele culturale sunt reprezentate de ideea conform căreia transformarea nu ar fi posibilă decât în anumite perioade (lună plină, Halloween, anul nou, etc.).

Pacienții care suferă de licantropie sau boala vârcolacului se găsesc, de obicei, în incapacitatea de a distinge între realitate și fantezie. 

Manifestări psihologice ale bolii vârcolacului:

• Nevoia de a consuma carne crudă
• Aversiune față de elemente pe care bolnavul le consideră periculoase – argint, fier, usturoi
• O presupusă îmbunătățire a vederii nocturne, ceea ce le-ar permite bolnavilor să vadă mai bine în condiții de lumină scăzută
• Simț olfactiv mai dezvoltat
• Pacientul este anxios și manifestă o frică constantă că ar fi urmărit de animale sălbatice
• Halucinații vizuale și auditive
• Sentimentul că acțiunile îi sunt controlate de o forță exterioară și nu de propria voință

3 cazuri dovedite de licantropie

Pe 15 august 2016, adjuncții biroului șerifului din comitatul Martin din Florida au fost martorii unui caz șocant. Răspunzând la un apel la numărul de urgență, oamenii legii au ajuns la fața locului, unde au observat un tânăr, în vârstă de 19 ani, aplecat peste cadavrul plin de sânge al unui bărbat de 59 de ani.

Când s-au apropiat, polițiștii au constatat cu stupoare că tânărul rupea cu dinții bucăți de carne din cadavru, apoi le mesteca cu poftă. Când i-a observat pe agenți, acesta a început să urle și să mârâie, precum un lup. 

A fost nevoie de trei polițiști pentru a-l imobiliza pe tânăr. 

În urma investigațiilor medicale care au urmat, medicii au stabilit că pacientul suferea de o tulburare psihică – licantropie sau boala vârcolacului. Tânărul a fost internat într-un spital de psihiatrie.

Un caz similar s-a petrecut în Palm Beach, Florida. 

Observand urme de sânge pe peretele exterior al unei locuințe de pe Southeast Komodo Lane, o patrulă de poliție a deci să investigheze împrejurimile. Agenții au cercetat fiecare cameră din casă, fără a descoperi însă nimic suspect. 

În cele din urmă, cei doi agenți au auzit un zgomot venind din garaj. Acolo, oamenii legii au găsit o femeie în vârstă de 53 de ani, plină de sânge și cu urme vizibile de violență pe corp. La câțiva metri de femeie se afla trupul fără suflare al unui bărbat de 59 de ani.

Ambii aveau urme adânci de mușcături, zgârieturi și vânătăi pe tot corpul. 

Femeia a fost transportată de urgență la spital însă a decedat, câteva zile mai târziu, din cauza rănilor infectate. 

Suspectul a fost rapid identificat – un tânăr care a fost observat de câțiva martori rătăcind prin parc cu hainele pline de sânge. 

În urma investigației, detectivii au aflat că în săptămânile de dinaintea crimelor, tânărul mărturisire familiei și psihologului (un anume Dr. Phillip Resnick) că se poate metamorfoza în lup. Acesta s-a plâns de pierderi de memorie, halucinații și o teamă constantă ca că ar fi urmărit de un demon. 

Ultimul caz șocant de licantropie este acela al unei femei de 30 de ani care a fost internată într-un sanatoriu din cauza comportamentului ei violent. 

În timpul evaluării inițiale, care este obligatorie la internarea unui pacient cu probleme psihice, medicii nu au descoperit nimic neobișnuit. În plus, pacienta nu prezenta antecedente psihiatrice. 

Cu toate acestea, psihiatrul care a efectuat evaluarea a recomandat ca pacienta să fie internată, pentru câteva zile, și ținută sub supraveghere medicală. Femeii i-au fost prescrise și câteva calmante ușoare.

Spre surprinderea tuturor, starea femeii s-a agrava rapid în zilele care au urmat. Aceasta a început să se manifeste din ce în ce mai violent, asemenea animalelor. Manifestările erau mai intense în timpul nopții iar pacienta se calma în timpul zilei. 

Psihoza a continuat timp de câteva zile, după care a dispărut brusc, pacienta revenind la starea ei normală.

Singura legătură pe care medicii au reușit să o facă a fost aceea cu luna plină care, conform fișei pacientei, îi influența acesteia comportamentul.

Licantropia sau boala vârcolacului - tratament

Cele mai eficiente tratamente pentru licantropie sau boala vârcolacului sunt încă studiate și analizate de experți, însă exemple de tratamente care s-au dovedit eficiente de-a lungul timpului includ medicația (pot fi prescrise medicamente pentru a ajuta la controlul simptomelor) și terapia electroconvulsivă.

Unele medicamente utilizate pentru tratarea bolilor mintale, cum ar fi schizofrenia, pot fi eficiente și în controlul simptomelor licantropiei. 

Terapia poate fi de asemenea utilă în gestionarea afecțiunii. Aceasta ar putea implica terapia electroconvulsivă (ECT) sau terapia cognitiv-comportamentală (CBT). 

ECT este o forma de terapie care implică trecerea unui curent electric, de slabă intensitate, prin creier. Acest tratament s-a dovedit a fi eficient în tratarea anumitor boli mintale, precum schizofrenia.