Clasificarea demonilor. Care sunt cei 72 de demoni conducători ai Iadului?

Clasificarea demonilor este o operațiune complicată, mai ales că există un număr impresionant de scrieri și texte vechi în care demonii sunt ierarhizați diferit. 

În unele biblii și manuscrise vechi se vorbește despre nu mai puțin de 72 de demoni conducatori ai Iadului, în altele despre cei Patru Prinți încorporați ai Iadului, iar în altele despre cei Șapte Prinți ai Infernului.

Biserica Catolică accepta însă doar câteva dintre aceste manuscrise, pe cele pe care le consideră de referință, precum Lemegeton Clavicula Salomonis (Cheia lui Solomon), The Lanterne of Light (Lanterna Luminii, scrisă în 1409-1410), De occulta philosophia (Filosofia ocultă, scrisă în 1509-1510) sau Treatise on Confessions by Evildoers and Witches (Un tratat al confesiunilor făcute de răufăcători și vrăjitoare, scrisă în 1589). 

În articolul nostru vom analiza cele mai importante texte pentru a determina o ierarhie cât mai exactă, ținând cont de toate aceste clasificări ale demonilor.

Clasificarea demonilor conform Lemegeton

Lemegeton Clavicula Salomonis (Cheia lui Solomon) este unul dintre cele mai cunoscute grimoire despre demonologie. Culegerea de texte a fost realizată la mijlocul secolului al XVII-lea, utilizându-se materiale (biblii, manuscrise, mărturii ale vrăjitoarelor, etc.) care datau începând cu secolul al X-lea.

Lemegeton conține cinci cărți:

• Ars Goetia
• Ars Theurgia Goetia
• Ars Paulina
• Ars Almadel
• Ars Notoria

Clasificarea demonilor este realizată în prima carte, Ars Goetia, spiritele infernale fiind împărțite în funcție de număr și de rang. Această ierarhie a demonilor a fost preluată din Pseudomonarchia Daemonum (Johann Weyer, 1577), dar ortografia unor nume de demoni a fost schimbată.

De asemenea, în Ars Goetia se regasesc și câțiva demoni noi, precum Vassago, Seere, Dantalion și Andromalius, care nu există și în Pseudomonarchia Daemonum.

Clasificarea demonilor conform Ars Goetia (cei 72 de demoni conducatori ai Iadului) este următoarea:

Cei Nouă Regi ai Iadului sunt:

• Bael
• Paimon
• Beleth
• Purson
• Asmodeus
• Viné
• Balaam
• Belial
• Zagan

Cei Șase Prinți ai Iadului sunt:

• Vassago
• Sitri
• Ipos
• Stolas
• Orobas
• Seere

Cei Șase Conți ai Iadului sunt:

• Furfur
• Halphas
• Räum
• Bifrons
• Murmur
• Andromalius

Cei 22 Duci ai Iadului sunt:

• Agares
• Valefor
• Barbatos
• Gusion
• Eligos
• Zepar
• Bathin
• Sallos
• Aim
• Buné
• Berith
• Astaroth
• Focalor
• Vepar
• Vual
• Crocell
• Alloces
• Gremory
• Vapula
• Flauros
• Amdusias
• Dantalion

Cei 15 Marchizi ai Iadului sunt:

• Samigina
• Amon
• Leraje
• Naberius
• Ronové
• Forneus
• Marchosias
• Phenex
• Sabnock
• Shax
• Orias
• Andras
• Andrealphus
• Kimaris
• Decarabia

Cei 13 Mari Președinți ai Iadului sunt:

• Marbas
• Buer
• Botis
• Morax
• Glasya-Labolas
• Foras
• Gäap
• Malphas
• Haagenti
• Caim
• Ose
• Amy
• Valac

Mare Cavaler al Iadului:

• Furcas

De operatione dæmonum

Michael Psellos este autorul lucrării De operatione dæmonum (Despre operațiunea demonilor), scrisă  în secolul al XI-lea. 

Potrivit ierarhiei propuse de Psellos, demonii iadului sunt împărțiți în șase tipuri:

• Leliurium (Igneous) – demoni ai focului
• Aërial, Marine (Apoous) – demoni ai apei
• Terestre (Earthly) – demoni ai pământului
• Subteranee – demoni subterani
• Lucifugus (Heliophobic) – demoni heliofobi

De operatione dæmonum va inspira multe alte clasificări demonice ulterioare, de la diverși autori oculți, până la Francesco Maria Guazzo, autorul unui cunoscut manual de vânătoare de vrăjitoare.

Clasificarea demonilor conform The Lanterne of Light

În 1409-1410 The Lanterne of Light (Lanterna Luminii), un tratat religios atribuit lui John Wycliffe, a furnizat un sistem de clasificare bazat pe cele șapte păcate capitale (cele șapte păcate biblice), fiecare demon ispitind oamenii prin intermediul unuia dintre aceste păcate.

The Lanterne of Light clasifica demonii astfel:

• Lucifer – mândria
• Belzebut – invidia
• Satana – mânia
• Abaddon – lenea
• Mammon – avariţia
• Belphegor – lăcomia
• Asmodeus – desfrânarea

Le Livre des Esperitz

Le Livre des Esperitz este un grimoar scris în secolul al XV-lea sau al XVI-lea și a fost, cel mai probabil, una dintre principalele surse de inspirație pentru ierarhia demonilor lui Johann Weyer, De praestigiis daemonum.

Dar, în timp ce textul lui Weyer menționează 69 de demoni ai Iadului, Le Livre des Esperitz are doar 46. Așadar, este posibil ca acest grimoar să fie incomplet, însă chiar și așa, a servit ca sursă credibilă pentru numeroase alte scrieri oculte.

Clasificarea demonilor după Alfonso de Spina

În 1467, Alfonso de Spina a realizat o clasificare a demonilor bazată pe câteva idei și concepte care erau diferite de cele din majoritatea cărților despre demonologie de la acea vreme. 

Ierarhia realizată de Spina este destul de complexă și cu greu pot fi identificate sursele folosite de autor în alcătuirea acestei ierarhii demonice. 

Clasificarea demonilor lui Spina:

• Demoni ai destinului
• Incubi și succubi
• Cambionii și alți demoni care se nasc din unirea unui demon cu o ființă umană
• Familiari
• Druzii (demonii coșmarurilor)
• Demoni care atacă sfinții
• Demoni ai minciunilor
• Demoni care încearcă să păcălească bătrânele să participe la Sabatul Vrăjitoarelor

Dacă este sa ținem cont de câteva dintre categoriile de demoni de mai sus, se pare că Spina s-a inspirat din legendele și poveștile europene. De exemplu, druzii sunt entități demonice care aparțin folclorului german, iar familarii sunt des întâlniți în miturile din Spania și Franța, fiind adesea asociați cu vrăjitoarele. 

Pe de altă parte, credința în incubi și succubi (și capacitatea lor de a procrea) pare să-și aibă originile în vechile legende talmudice despre demoni care întrețin relații sexuale cu femei și bărbați muritori.

Clasificarea demonilor după Agrippa

În De occulta philosophia (1509-1510), Heinrich Cornelius Agrippa a propus mai multe clasificări pentru demoni, bazate pe „scări” care separau demonii Iadului în funcție de puterea acestora. Acest sistem de clasificare a demonilor a fost adoptat și de Francis Bennett, în cartea sa The Magus (1801).

Clasificarea demonilor după Agrippa este următoarea:

• Scara Unității – Un singur prinț al răzvrătirii, al îngerilor și al întunericului (Lucifer)
• Scara Binarului – Cele două căpetenii ale diavolilor (Behemoth și Leviathan)
• Scara Terțiarului – Cele trei furii ale Infernului (Alecto, Megera și Ctesifon) și cei trei judecători infernali (Minos, Aeacus și Rhadamanthus)
• Scara Cuaternarului – Cei patru prinți elementari ai Infernului (Samael – Foc, Azazel – Aer, Azael – Apă și Mahazael – Pământ) și cele patru spirite demonice ale punctelor cardinale (Oriens – Est, Paymon – Vest, Egyn – Nord și Amaymon – Sud)
• Scara de Șase – Cei șase demoni ai calamităților (Acteus, Megalesios, Ormenus, Lycus, Nicon și Mimon)

Scara de Nouă – Cei nouă prinți ai Iadului care conduc peste cele nouă ordine de diavoli (Belzebut – legiunile de zei falși, Python – spiritele minciunii, Belial – demonii nelegiuirii și mâniei, Asmodeus – demonii ticăloșiei, Satana – amăgitorii și imitatorii de minuni, Merihem – demonii înaripați, Abaddon – furiile, Astaroth – inchizitorii și acuzatorii și Mammon – ispititorii).

Cartea lui Abramelin

Cartea lui Abramelin, o altă culegere de texte oculte, scrisă între secolele al XIV-lea și al XV-lea, enumeră patru prinți ai demonilor: Lucifer, Leviathan, Satan și Belial. 

Există, de asemenea, opt prinți secundari ai Iadului: Astaroth, Magoth, Asmodee (Asmodeus, Ashmedai), Beelzebub, Oriens, Paimon, Ariton (Egin) și Amaymon. 

Fiecare prinț al Infernului are sub comanda sa numeroase legiuni de demoni mai mici.

Clasificarea demonilor după Binsfeld

În Treatise on Confessions by Evildoers and Witches (Un tratat al confesiunilor făcute de răufăcători și vrăjitoare, 1589), Peter Binsfeld propune o clasificare a demonilor cunoscută drept „Cei Șapte Prinți ai Iadului”. 

La fel ca John Wycliffe, Binsfeld se folosește de cele șapte păcate capitale la întocmirea ierarhiei demonice, însă cele două lucrări diferă în unele aspecte. 

Clasificarea demonilor conform lui Binsfeld este următoarea:

• Lucifer – mândria
• Mammon – avariţia
• Asmodeus – desfrânarea
• Leviatan – invidia
• Beelzebub – lăcomia
• Satana – mânia
• Belphegor – lenea

Clasificarea demonilor conform regelui James al VI-lea

În 1597, regele James al VI-lea al Scoției (1566 – 1625) a scris Daemonologie, o lucrare filosofică compusă din trei cărți scurte, fiecare analizând diferite teme oculte precum magia, vrăjitoria și demonologia. 

Clasificarea demonilor, potrivit lui James al VI-lea al Scoției, se poate face în patru categorii care nu țin cont neapărat de rang, nume sau titlu, ci mai degrabă de metodele folosite de fiecare demon pentru a provoca rău sau suferință. 

Prin această abordare unică, James al VI-lea dorea sa transmită ideea conform căreia spiritele necurate sunt răspunzătoare pentru răspândirea bolilor iar magia este posibilă numai prin influență demonică. 

El citează câțiva autori anteriori lui, care credeau că fiecare diavol are capacitatea de a apărea în diverse forme sau înfățișări. 

James al VI-lea mai sublinia că toți demonii se află sub supravegherea directă a lui Dumnezeu și nu pot acționa fără permisiune, ilustrând astfel modul în care forțele demonice sunt folosite ca formă de pedeapsa atunci când oamenii se abat de la voia lui Dumnezeu. 

Daemonologie clasifică demonii astfel:

• Spectra (Spectre) – Spiritele demonice care bântuie casele sau locurile izolate, pustii
• Obsesie – Spiritele care urmăresc oamenii pentru a-i tulbura 
• Posesie – Acele spirite care pot poseda o persoană, forțând-o să acționeze împotriva voinței sale
• Zâne – Spirite care întruchipează falși profeți

Clasificarea demonilor după Michaelis

În 1613, Sebastien Michaelis propune în Admirable History (O istorie admirabila) o clasificare a demonilor făcută în funcție de informațiile oferite de demonul Berith în timpul unui ritual de exorcizare, după ce acesta posedase o călugăriță. 

Această clasificare a demonilor Iadului se bazează pe ierarhiile pseudo-dionisiene, în funcție de păcatele cu care diavolul îi ispitește pe oameni și include și adversarii cei mai de temut ai demonilor (aceia care au rezistat ispitei și păcatului fără să-și piardă credința în Dumnezeu).

Prima ierarhie – include îngeri, Serafimi, Heruvimi și Tronuri.

• Beelzebub – fost prinț al Serafimilor, al doilea Serafim ca importanță, după Lucifer. Beelzebub, împreună cu Lucifer și Leviathan, au fost primii trei îngeri care au căzut. El ispitește oamenii cu păcatul mândriei. Cel mai mare oponent al lui Beelzebub este Sfântul Francisc de Assisi.
• Leviathan – fost prinț al Serafimilor care îi ispitește pe oameni cu păcatul ereziei. Cel mai mare oponent al lui Leviathan este Sfântul Petru.
• Asmodeus – fost prinț al Serafimilor care îi ispitește pe credincioși cu păcatul desfrânării. Lui i se opune Sfântul Ioan Botezătorul.
• Berith – fost prinț al Heruvimilor. El îi ispitește pe credincioși cu păcatul omuciderii. Demonului Berith i se opune Sfântul Barnaba.
• Astaroth – fost prinț al Tronurilor, care ispitește oamenii cu păcatul lenei. Cel mai mare oponent al lui Astaroth este Sfântul Bartolomeu.
• Verrine – fost prinț al Tronurilor, al doilea ca importanță după Astaroth. Demonul îi ispitește pe muritori cu păcatul irascibilității. Lui i se opune Sfântul Dominic.
• Gressil – fost prinț al Tronurilor care ispitește credincioșii cu păcatul necurăției. Acestui demon i se opune Sfântul Bernard.
• Sonneillon – fost prinț al Tronurilor, care ispitește oamenii cu păcatul urii. Cel mai mare oponent al lui Sonneillon este Sfântul Ștefan.

A doua ierarhie – include Puterile, Stăpânirile și Virtuțile.

• Carreau – prinț al Puterilor care ispitește oamenii cu păcatul indiferenței. Lui i se opun Sfinții Vincent și Ferrer. 
• Carnivale – prinț al Puterilor care îi îndeamnă pe credincioși la obscenitate și nerușinare. Demonul îl are ca oponent pe Sfântul Evanghelist Ioan.
• Oeillet – prinț al Stăpânirilor care îi îndeamnă pe muritori să-și încalce jurământul de sărăcie. Demonului i se opune Sfântul Martin.
• Rosier – prinț al Stăpânirilor care ispitește bărbații și femeile cu păcatul plăcerilor carnale. Lui i se opune Sfântul Vasile.
• Belias – prințul Virtuților care ispitește bărbații cu aroganță și femeile cu vanitate, să crească copii desfrânați și să bârfească în timpul liturghiei. Lui i se opune Sfântul Francisc de Paul.

A treia ierarhie – include Principate, Arhangheli și Îngeri.

• Verrier – fost prinț al Principatelor care îi ispitește pe credincioși împotriva jurământului lor de ascultare a lui Dumnezeu. Acestui demon i se opune Sfântul Bernard.
• Olivier – fost prinț al Arhanghelilor care îi îndeamnă pe oameni să săvârșească acte de cruzime împotriva celor săraci. Opozantul său este Sfântul Lawrence

Luvart – fost prinț al Îngerilor. La momentul în care Sebastien Michaelis a scris Admirable History, se credea că demonul Luvart posedă trupul unei călugărițe pe nume Madeleine.

Dicționarul Infernal

The Dictionnaire Infernal (Dicționarul Infernal) este o carte despre demonologie, în care clasificarea demonilor se face în ierarhii infernale. Aceasta carte a fost scrisă de Jacques Auguste Simon Collin de Plancy și publicată, pentru prima dată în 1818. 

Dicționarul a suferit însă numeroase corecturi și adăugiri, acesta fiind republicat în mai multe ediții, dar poate cea mai faimoasă este ediția din 1863, în care au fost adăugate nu mai puțin de 69 de superbe ilustrații. 

Într-un final, în urma corecturilor și completărilor, The Dictionnaire Infernal a ajuns să fie cunoscut drept una dintre cele mai complete ierarhii demonice tiparite vreodată. 

Aici, clasificarea demonilor se face pe baza structurii curților regale europene moderne.

Prinți și demnitari ai Iadului:

• Beelzebub – conducătorul suprem al Infernului, fondatorul Ordinului Muștei 
• Satan – prinț detronat al Iadului, conducătorul legiunilor de opozanți ai lui Beelzebub
• Eurynome – prințul morții și Mare Cruce a ordinului Muștei
• Moloch – prinț conducător al Țării Lacrimilor și Mare Cruce a ordinului Muștei
• Pluton – Prințul Focului, guvernator al multor regiuni din Infern și Mare Cruce a ordinului Muștei
• Pan – prințul incubilor 
• Lilith – prințesa sucubilor
• Leonard – Marele Lord al Sabatului și Cavaler al Ordinului Muștei 
• Balberith – Mare Pontif al Iadului și Lord al Alianțelor Infernale 
• Proserpina – arhiducesa spiritelor rele

Miniștrii de Cabinet:

• Adramelech – Mare Cancelar al Iadului și Mare Cruce a Ordinului Muștei
• Astaroth – Trezorierul Iadului și Cavaler al Ordinului Muștei
• Nergal – șeful poliției secrete 
• Baal – comandantul șef al armatelor Iadului și Mare Cruce a Ordinului Muștei
• Leviathan – Amiral al Infernului și Cavaler al Ordinului Muștei

Ambasadori ai Infernului: 

• Belphegor – ambasador în Franța
• Mammon – ambasador în Anglia
• Belial – ambasador în Italia
• Rimmon – ambasador în Rusia 
• Tammuz – ambasador în Spania
• Hutgin – ambasador în Turcia
• Martinet – ambasador în Elveția

Mari Judecători Infernali: 

• Lucifer – Judecător Suprem și Cavaler al Ordinului Muștei
• Alastor – Mare Executor al Pedepselor

Casa Părinților Iadului: 

• Verdelet – maestru de ceremonii
• Succorbenoth – conducătorul eunucilor
• Chamos – Marele Chamberlain și Cavaler al Ordinului Muștei
• Nisroc – șeful bucătăriei, cel ce organizează ospețele din Iad
• Behemoth – paharnicul șef
• Mullin – primul valet

Vistieri: 

• Kobal – producătorul spectacolelor grotești
• Asmodeus – supraveghetorul caselor de jocuri de noroc
• Nybbas – marele bufon
• Antihrist – mare șarlatan și practicant al necromanției

Biblia Satanică

LaVey a folosit simbolismul celor Patru Prinți Moștenitori ai Iadului în Biblia Satanică, fiecare capitol al cărții fiind numit după unul dintre Prinți – Cartea lui Satan: Diatriba infernală, Cartea lui Lucifer: Iluminarea, Cartea Belial: Stăpânirea pământului și Cartea lui Leviathan: Marea furioasă. 

Clasificarea demonilor din Biblia Satanică a fost inspirată de ierarhia demonică din Cartea Magiei Sacre a Magului Abra-Melin:

• Satana (din limba ebraică) „Stăpânul Infernului” – Adversarul, reprezentând opoziția, elementul foc, direcția sud și Sigiliul lui Baphomet în timpul ritualului de invocare.
• Lucifer (din limba latină) „Steaua dimineții”: Aducătorul de lumină, reprezentând mândria și iluminarea, elementul aer, direcția est și lumânările în timpul ritualului invocare.
• Belial (din limba ebraică) „Cel fără stăpân”: Blestemul pământului, independența și autosuficiența, elementul pământ, direcția nord și sabia în timpul ritualului de invocare.
• Leviathan (din limba ebraică) „Șarpele abisului”: Marele dragon, reprezentând secretul primordial, elementul de apă, direcția vest și potirul în timpul ritualului de invocare.