Mari dezastre naturale – Cutremure devastatoare care au rămas în istorie

Nu se cunoaște încă un fenomen al naturii care să incite atât de mult imaginația, credința în superstiții și convingerile religioase în Apocalipsa, ca și cutremurul. 

Biblia spune că fiecare cutremur este expresia nemulțumirii lui Dumnezeu iar fiecare religie consideră că ele constituie semnul puterii divine.

Cutremure în antichitate

Teoria conform căreia solul terestru este alcătuit din mai multe segmente și plăci tectonice, explică de ce în unele zone au mult mai frecvent cutremure devastatoare.

Pe data de 21 iulie 365 d.H. a avut loc cel mai devastator cutremur al tuturor timpurilor în partea de est a Mării Mediterane. Acest cutremur a afectat Italia, Grecia, Palestina, Siria și Egiptul. Perla Imperiului Roman, Alexandria, a fost distrusă în întregime. 

Una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, farul de 180 de metri înălțime de pe insula Pharos, ce putea fi văzut de la 50 de kilometri depărtare, s-a prăbușit. Valurile ce s-au lovit de mal au avut o putere inimaginabilă, iar corăbiile au fost pur și simplu aruncate peste case.

În antichitate și orașul Antiohia din Siria a fost afectat de cutremure. În urma unui astfel de cutremur ce a avut loc în anul 526 d.H. și-au pierdut viața 250.000 de oameni. Chiar și împăratul Traian era să cadă victimă, dar din fericire el s-a salvat ieșind pe fereastra clădirii în care se afla, care apoi s-a prăbușit. 

În acea perioadă nu se cunoșteau încă metodele științifice de prognozare a cutremurelor, iar oamenii nu se bazau decât pe previziuni și pe astrologie.

În anul 1042, în Tebriz, Iran, un astrolog a prezis corect, după cum avea să se descopere ulterior, apropierea unui cutremur. Prezicerile lui nu au fost luate în serios și din aceasta cauză au pierit 40.000 de oameni.

Cutremure devastatoare din istorie

În secolul al XV-lea, trei mari ținuturi din Imperiul Chinez au fost afectate de un cutremur devastator, iar conform estimărilor și-au pierdut viața în acest seism peste 800.000 de persoane. 

Legendele antice spuneau despre strâmtoarea Messina, teritoriul cuprins între Sicilia și vârful Peninsulei Italice, că pe cele două maluri ale sale trăiesc doi monștri mitologici, Skylla si Kharybdis, care înghițeau toate corăbiile ce treceau pe acolo. 

De fapt teritoriul era o zonă des afectată de cutremure.

Reggio de Calabria a fost distrus de cutremur în anul 1509 și apoi în 1638, cel din urmă făcând peste 10.000 de victime. În anul 1693, cutremurul ce a afectat nordul și estul Siciliei a făcut 93.000 de victime.

Dacă ne apropiem de zilele noastre, în anul 1903, teritoriul strâmtorii Messina a fost iar victima unui cutremur. Pe data de 28 decembrie pământul a trepidat puțin, iar zece minute mai târziu au putut fi auzite niște zgomote ciudate ce parcă veneau din interiorul pământului. Intensitatea cutremurului creștea și se extindea spre Italia și Sicilia. 

Marea s-a retras, după care s-a ridicat un val imens ce a distrus tot ce a mai rămas după urma cutremurului. Urmările acestui seism au fost stupefiante: în unele orașe nici măcar o clădire nu a mai rămas în picioare și peste 160.000 de oameni și-au pierdut viața.

Cutremurul având loc dimineața, oamenii au fost surprinși în somn de acest necruțător fenomen al naturii.

Cutremurul din Mexico City

Epicentrul cutremurelor subacvatice se află de cele mai multe ori la câţiva kilometri sub nivelul oceanului, iar valurile provocate de seism se izbesc de mal cu o viteză de 400 de kilometri pe oră. Fenomenul tsunami poate duce şi la distrugerea completă a unui oraş întreg.

„Însuşi Satana a lovit Mexicul”, descria un martor imaginea provocată de cutremurul ce a avut o magnitudine de 8,1 grade pe scara Richter şi care a devastat Mexico City pe data de 19 septembrie 1985.

Hipocentrul cutremurului se afla de fapt la 400 de kilometri distanţă, în adâncul Oceanului Pacific. Fenomenul tsunami, cu valuri de 20 de metri, a asaltat ţărmul, distrugând clădirile uriaşe, blocuri, case. 

Oficialităţile au estimat numărul victimelor la 4.500, minimalizând numărul real al decedaţilor, din motive politice. După statisticile date de echipele de intervenţie, numărul victimilor s-a ridicat la cifra de 40.000.

Istoria plină de evenimente a ţinuturilor muntoase din sudul şi centrul Americii nu s-a încheiat. În anii ’70, în decursul unei perioade de şase ani, cutremurele au urmat unul după altul.

Cea mai îngrozitoare dintre catastrofe a fost provocată de cutremurul din Peru, la data de 31 mai 1970, cutremur ce a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter. 

Cutremurul a început tocmai când întreaga naţiune asculta la radio unul dintre meciurile de fotbal din cadrul campionatului mondial. 

În urma cutremurului, un baraj s-a rupt şi apa s-a năpustit asupra a două oraşe, Yungay şi Carast, având peste 80.000 de locuitori, şi distrugând mai multe sate. În urma cutremurului şi a inundatiei şi-au pierdut viaţa 60.800 de locuitori. Un milion de persoane au fost rănite sau au rămas fără adăpost.

În anul 1972, capitala Nicaraguei, Managua, a avut de suferit în urma a 200 de cutremure, care au ţinut sub tensiune locuitorii oraşului timp de două zile. 7.000 de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 300.000 au rămas fără adăpost.

Patru ani mai târziu, în februarie 1976, au avut de suferit Guatemala şi Honduras, în urma unui cutremur cu o magnitudine de 7,5 grade pe scara Richter ce a făcut 22.000 de victime.

Cutremurul din San Francisco

Într-o zi de miercuri, la data de 18 aprilie 1906, cu câteva minute după ora 5:00 – ora cea mai frecventă de manifestare a cutremurelor – locuitorii orașului San Francisco (aproximativ 340.000 de persoane) au fost treziți de o bubuitură prelungă, înspăimântătoare, asemenea unui tunet, cu sunetul ce poate fi auzit când se prăbușesc niște trunchiuri de copac.

După doar câteva secunde, simțeau deja cum se mișcă pământul.

Acest cutremur s-a desfășurat în șase etape. Cea mai înspăimântătoare a fost cea de-a treia, care a început în jurul orei 8:45. 

Pământul trepida atât de tare, încât cei care dormeau au căzut din pat, iar cei care au fost surprinși la ferestre, au fost aruncați în stradă.

Un bărbat a relatat mai târziu cum dulapul imens din dormitorul său s-a înclinat de mai multe ori într-un unghi de 90 de grade, iar în cele din urmă s-a răsturnat și s-a făcut țăndări.

În toate casele, mobila trepida și nici o farfurie sau o ceașcă nu a rămas intactă. Dar acesta a fost doar începutul.

Casele au început să se prăbușească. Un bărbat care locuia într-o pensiune a declarat ulterior că în clipa în care și-a deschis ochii, primul lucru pe care l-a zărit a fost piciorul unui copil prins într-o fisură a tavanului. 

Apoi fisura s-a închis, amputând piciorul copilului. Bărbatul a sărit pe fereastră pentru a scăpa din casa care se clătina.

În timpul celor mai puternice mișcări, pământul se asemăna cu marea în vreme de furtună. Nimic nu a rămas nemișcat. În locurile unde odinioară fuseseră hoteluri, case, restaurante, nu mai rămăsese nimic altceva decât un morman de cărămizi și pietre. 

Casele care mai rămăseseră în picioare, s-au înclinat într-un unghi de 15 grade. Palace Hotel, a cărui construcție a costat 7 milioane de dolari, s-a prăbușit.

Printre oaspeții hotelului se numără și faimosul cântăreț de operă Enrico Caruso. El a jurat atunci că nu va mai pune niciodată piciorul în San Francisco.

E aproape incredibil, dar numărul victimelor s-a ridicat doar până la 1.000.

Locuitorii orașului avuseseră suficient timp pentru a-și părăsi locuințele. La scurt timp după primele mișcări seismice, din cauza conductelor de gaz fisurate, a izbucnit un incendiu. Pagubele provocate de cutremur nici nu pot fi comparate cu cele provocate de incendiu.

Focul a distrus centrul comercial, după care s-a extins aproape în tot orașul. Pe un teritoriu de 21 km², mai multe sute de blocuri au fost complet distruse.

Aproape 250.000 de persoane au rămas fără casă. Pagubele au fost estimate la 250 de milioane de dolari. Orașul de odinioară se transformase într-un imens morman de pietre.

În următorii trei ani – în timp ce mii de oameni locuiau în corturi – o treime a orașului a fost reconstruită, de această dată fiind luate măsuri de protecție împotriva cutremurelor și a incendiilor.

În 1911, ca semn de recunoștință și admirație pentru această revenire spectaculoasă, San Francisco a fost ales pentru a găzdui o expoziție mondială. Târgul a fost construit pe un teritoriu de 260 de hectare, au fost amenajate grădini și s-au construit mici palate și pavilioane.

Expoziția și-a deschis porțile în 1915 și a avut peste 19 milioane de vizitatori. Aceasta a constituit cu adevărat renașterea orașului San Francisco.

Cutremurul din Tokyo

La data de 1 septembrie 1923, orașul Tokyo și portul Yokohama, ce se situează la 12 km depărtare sud-vest de Tokyo, au fost zguduite din temelii.

În această zonă s-au făcut simțite de foarte mult timp cutremure de mică intensitate, datorită faptului că Tokyo se situează în apropiere de Falia Tuscarora. Clădirile au fost deci construite în mod corespunzător.

Existau câteva clădiri de beton în stil american, dar majoritatea caselor erau foarte simple, construite din materiale ușoare, cum ar fi lemnul. În cazul în care se preconiza un cutremur, casele puteau fi demontate și reconstruite după ce pericolul trecea.

De aceasta dată, toate măsurile de precauție au fost inutile. Cutremurul s-a desfășurat în trei etape, toate fiind de aceeași magnitudine.

A izbucnit și un incendiu devastator și întregul oraș a fost distrus. În unele locuri, pământul s-a ridicat, înălțându-se cu peste 3 metri, în altele s-a despicat, înghițind case, mașini și oameni. Centrul comercial a fost distrus, la fel și majoritatea clădirilor guvernamentale.

Explozia fabricii de armament din localitate a contribuit la întreținerea focului, agravând pagubele provocate de defectarea rețelei de gaz și curent electric.

Cel mai lung tunel din Japonia, tunelul din Sascha, s-a prăbușit peste trenul care tocmai trecea. Prim-ministrul și membrii guvernului se aflau într-o ședință, când podeaua s-a crăpat și 20 de membri ai cabinetului au fost uciși.

Golful Sagami a fost asaltat de valuri de 12 metri. Tokyo era un important centru religios și cultural de mai bine de 4.000 de ani. Cutremurul a distrus 17 biblioteci, 640 de temple budiste și 150 de temple sioniste.

În portul Yokohama s-au prăbușit două mari hoteluri, câteva diguri, numeroase alte clădiri, printre care și Spitalul American. Rezervoarele de petrol de la țărm au explodat cu miile și oamenii care se îndreptau spre port, în speranța că oceanul îi va salva, au fost întâmpinați de un val de flăcări imens, care se apropia dinspre ocean. 

În Yokohama, cutremurul și incendiul au izbucnit aproape concomitent.

În Tokyo, în incendiul din parcul industrial Tokyo, au murit 40.000 de oameni. Focul i-a ridicat pe unii la cer, aruncând apoi cadavrele la câteva sute de metri depărtare. Cei care au încercat să se salveze scufundându-se până la gât în apa din canal, au fost găsiți plutind pe apă cu capetele aproape carbonizate. Flăcările nu i-au cruțat nici pe ei…

Conform estimarilor, au existat în jur de 150.000 de victime și peste 700.000 de apartamente au fost distruse. 

Acum, la aproape 100 de ani de la catastrofă, Tokyo și împrejurimile sale sunt cele mai populate zone din Japonia.

Chiar și acum se pot simți mici cutremure și probabil, în viitor, Tokyo va avea parte de un nou cutremur de proporții mari.

Marele cutremur din China

Conform documentelor, cel mai mare cutremur, care a făcut cele mai multe victime, a avut loc în anul 1556. Acesta s-a repetat 420 de ani mai târziu, în 1976. Cutremurul s-a desfășurat în două etape, al doilea val manifestându-se 15 ore mai târziu.

Numărul victimelor se situează undeva între 700.000 și 1.400.000 de persoane. Numărul exact al morților nu a fost făcut public de către oficialități. 

Cutremurul s-a produs la data de 28 iulie, dimineață, la ora 3:48, surprinzând oamenii în somn. Magnitudinea cutremurului a ajuns la 8,2, respectiv 7,9 grade pe scara Richter, energia devastatoare eliberată în urma cutremurului fiind echivalentă cu energia eliberată de 400 de milioane de tone de explozibil puternic, sau de 20.000 de ori energia eliberată de bomba atomică din cel de-al Doilea Război Mondial. 

Epicentrul cutremurului a fost în orașul Tangshan, un oraș cu un milion de locuitori.

Peking și Tiencsin au fost de asemenea afectate, însă Tangshan a fost devastat. Două treimi din oraș au fost făcute una cu pământul, numărul victimelor ridicându-se, după unele estimări, la 650.000. Cei care au vizitat împrejurimile, în locul orașului n-au găsit decât cărămizi, lemne, pietre și alte rămășițe care acopereau un teritoriu de 30 de km lungime.

Efectele cataclismului petrecut în China au fost resimțite chiar și la 5.600 de km depărtare, în Alaska. Însă, datorită faptului ca acest loc este atât de îndepărtat și de puțin populat, aici nu s-au înregistrat decât 31 de victime. 

Cu toate acestea, în 1964, în Vinerea Mare, Alaska a fost zguduită de un cutremur de o magnitudine 9.2 pe scara Richer, unul dintre cele mai mari cutremure înregistrate vreodată. În urmă acestui cutremur, 20.015.000 hectare de pământ au fost practic aruncate în aer, la o înălțime de cel puțin un metru, zguduind întreaga zonă.