Legenda contesei Elisabeta Báthory, cea mai prolifică ucigașă în serie din istorie

Puține crime înfăptuite de femei au reverberat în istorie la fel de mult ca cele ale contesei Elisabeta Báthory de Ecsed (în maghiară: Báthori Erzsébet, 7 august 1560 – 21 august 1614). 

Având în vedere popularitatea contesei, chiar și cei care nu sunt familiarizați cu numele au auzit probabil povești despre sadismul ei legendar. De altfel, Elisabeta Báthory este deținătoarea unui record deloc de invidiat, pentru cea mai prolifică ucigașă din istorie. 

De asemenea, se spune că povestea contesei sângeroase a fost cea care l-a inspirat, în realitate, pe celebrul autor irlandez Bram Stoker să scrie romanul Dracula. 

Despre Elisabeta Báthory s-a spus ca ar fi fost un vampir aparținând unei linii de sânge străvechi care a bântuit multe secole pe meleagurile unde astăzi se întind Ungaria și Slovacia. 

Vampir, torționar, creatură diabolică care se scaldă în sângele inocenților pentru a-și menține aspectul mereu tânăr, miturile și legendele din jurul numelui „Elisabeta Báthory” sunt care mai decare mai stranii și înspăimântătoare. 

Însă așa cum este de obicei cazul, adevărul din spatele poveștii este mult mai interesant decât miturile ticluite de țăranii terorizați de sadismul contesei.

Viața contesei Elisabeta Báthory de Ecsed

Elisabeta Báthory s-a născut la data de 7 august 1560 pe o proprietate a familiei din Nyírbátor, Ungaria. 

Tatăl ei a fost baronul George al VI-lea Báthory din ramura Ecsed a familiei, fratele lui Andrew Bonaventura Báthory, care fusese voievod al Transilvaniei. 

Mama ei a fost baronesa Anna Báthory (1539–1570), fiica lui Stefan Báthory din Somlyó, de asemenea fost voievod al Transilvaniei. Prin intermediul mamei ei, Elisabeta a fost nepoata nobilului maghiar Stephen Báthory (1533–1586), regele Poloniei, marele duce al Lituaniei, al Comunității Polono-Lituaniene și prinț al Transilvaniei. 

Fratele ei mai mare, Stephen Báthory (1555–1605), a servit ca judecător regal al Ungariei.

Despre Elisabeta se știe că a fost rezultatul endogamiei (o practică socială care constă în contractarea căsătoriilor în cadrul aceleiași comunități având drept consecință segregarea acesteia față de comunitățile învecinate). 

În cazul de față a fost vorba despre căsătoria între rude de sânge apropiate (o practică de altfel normală în acea perioadă). 

Aceasta practică poate conduce la consangvinitate, care la rândul ei are ca efect reducerea vitalității membrilor comunității respective și creșterea riscurilor de apariție a maladiilor genetice degenerative, a dimorfismelor și a cazurilor de sterilitate.

Satanism și practici vrăjitorești

Se crede că consangvinitatea ar fi fost sursa problemelor de sănătate cu care Elisabeta Báthory s-a confruntat încă din copilărie. 

Copila a suferit de crize epileptice severe care i-au determinat pe părinți să încerce diverse remedii pseudo științifice care au inspirat multe dintre cele mai insidioase legende despre vampirii Báthory.

Numeroși vraci, vrăjitori și vrăjitoare au fost chemați la castelul Ecsed în încercarea de a o vindeca pe Elisabeta. Aceasta a fost supusă la numeroase „experimente”, care mai decare mai stranii și lipsite de logică.

Mai mult decât atât, legendele spun că Elisabeta Báthory ar fi asistat, încă din copilărie, la pedepsele și torturile brutale aplicate de soldații familiei sale celor care nu se supuneau clanului Báthory. Unele relatări vorbesc chiar despre practici de vrăjitorie și satanism la care tânăra Elisabeta a fost forțată să asiste, ba chiar să participe.

Probabil în urma unor astfel de practici, la vârsta de doar 13 ani, înainte de prima căsătorie, Elisabeta Báthory a rămas însărcinată și a dat naștere, în mare secret, departe de ochii iscoditori ai nobilimii maghiare, unui băiat. 

Copilul a fost dat în grija unei femei dintr-un sat din apropiere în care familia Báthory avea încredere. Aceasta a fost plătită pentru a păstra secretul, iar copilul a fost dus în Țara Românească. 

Dovezile acestei presupuse sarcini au apărut mult după moartea Elisabetei Báthory, din zvonurile răspândite de țărani.

Prin urmare, validitatea acestor informații este adesea contestată.

Căsătoria cu Ferenc Nádasdy

În 1573, Báthory s-a logodit cu contele Ferenc Nádasdy, un membru al familiei Nadasdy, în ceea ce a fost probabil un aranjament politic în cercurile aristocrației. Ferenc era fiul baronului Tamás Nádasdy de Nádasd et Fogarasföld și al Orsolya Kanizsai. 

Báthory și Nádasdy s-au căsătorit la palatul din Vranov nad Topľou (în maghiară, Varannó) la 8 mai 1575.

Cel mai valoros cadou de nuntă oferit de contele Nádasdy a fost Castelul Csejte situat în Carpații Mici, lângă Vág-Ujhely și Trencsén (azi Nové Mesto nad Váhom și Trenčín, în Slovacia).

Castelul fusese cumpărat de mama sa în 1569 și dat lui Nádasdy, care l-a transferat Elisabetei înainte de nuntă, împreună cu conacul Csejte și 17 sate adiacente.

În 1578, Nádasdy a fost însărcinat cu comanda trupelor maghiare în războiul împotriva otomanilor. Cu soțul ei plecat la război, Elisabeta Báthory a preluat sarcina de a gestiona toate afacerile și moșiile familiei. 

Astfel, contesa a devenit direct răspunzătoare pentru siguranța și bunăstarea maghiarilor și slovacilor care locuiau și munceau pe proprietățile sale. 

Amenințarea unui atac era semnificativă, pentru că satul Csejte fusese anterior jefuit de otomani, în timp ce Sárvár, situat în apropierea graniței care despărțea Regatul Ungariei de Ungaria ocupată de otomani, era în pericol și mai mare.

Însă tânăra contesă s-a descurcat în mod admirabil. Nu de puține ori trupele conduse de ea au respins atacuri ale jefuitorilor otomani. În plus, Báthory s-a implicat activ în reconstrucția caselor distruse și în ajutorarea celor năpăstuiți de soartă.

Moartea tragică a lui Ferenc Nádasdy

Primul copil al lui Ferenc Nádasdy și al Elisabetei Báthory a venit pe lume în anul 1585, o fată pe nume Anna Nádasdy, care mai târziu urma să devină soția lui Nikola al VI-lea Zrinski. 

Cuplul a avut în total 8 copii. Printre ceilalți copii cunoscuți ai cuplului se numără Orsolya (Orsika) Nádasdy (1590 – necunoscut), care mai târziu avea să devină soția lui István al II-lea Benyó; Katalin (Kata sau Katherina) Nádasdy (1594 – necunoscut); András Nádasdy (1596–1603); și Pál (Paul) Nádasdy (1598–1650), tatăl lui Franz al III-lea Nádasdy, care a fost unul dintre liderii conspirației Magnate împotriva Sfântului Împărat Roman Leopold I.

Unele cronici indică, de asemenea, existența unui alt fiu, pe nume Miklós Nádasdy, dar acest lucru nu poate fi confirmat deoarece nu este numit în testamentul pe care Elisabeta Báthory l-a scris în 1610. 

Tragedia a lovit familia la data de 4 ianuarie 1604, când Ferenc Nádasdy s-a stins după o lungă suferință. Avea doar 48 de ani.

Deși nu se cunoaște natura exactă a bolii care a dus la moartea sa, se pare că maladia s-a pornit în 1601 și i-a provocat, în primă fază, dureri cumplite la picioare. 

Deși a avut parte de cele mai bune tratamente medicale de la acea vreme, Ferenc nu și-a mai revenit niciodată pe deplin iar, în 1603, a rămas țintuit la pat, suferind îngrozitor. 

Înainte de moarte, Nádasdy l-a chemat pe bunul său prieteni György Thurzó, pe care l-a pus să jure că va avea grijă de Elisabeta și de moștenitorii săi. 

O ironie crudă a sorții va face ca Thurzó să fie cel care va conduce, în 1610, ancheta asupra crimelor comise de Elisabeta Báthory.

Zvonuri ale unor atrocități de nedescris

La momentul morții lui Ferenc, zvonurile atrocităților comise de soția sa deveniseră obișnuite în tot regatul, oamenii speriați vorbind deja despre zecile de femei dispărute în mod misterios din satele din împrejurimile proprietăților familiei Báthory.

Povești despre practici oculte și ceremonii de invocare de demoni, la care contesa lua parte, s-au răspândit cu rapiditate. Țăranii povesteau despre călăreți misterioși, îmbrăcați în negru, care în fiecare noapte erau văzuți îndreptându-se spre Castelul Csejte.

Elisabeta Báthory a fost rapid marginalizată de restul nobilimii maghiare. Deși nu existau încă dovezi concrete care să o lege pe Báthory de dispariția tinerelor fete, nobilii se fereau să mai fie văzuți în compania contesei.

Aceasta izolare socială a contribuit, cel mai probabil, la declinul mental rapid al văduvei, care s-a dedat și mai mult practicilor sale criminale. 

Între 1602 și 1604, zvonurile despre crimele săvârșite de Elisabeta Báthory deveniseră imposibil de ignorat de către autorități. Dacă la început era vorba despre una, poate două, dispariții misterioase pe lună, acum numărul fetelor dispărute fără urmă crescuse la câteva zeci în fiecare lună.

Țăranii de pe moșiile administrate de contesă refuzau să mai iasă la munca câmpului și riscul unei revolte era deosebit de crescut.

Se ajunsese până acolo încât unii nobili mai mici au raportat dispariția inexplicabilă a fetelor trimise la Castelul Csejte pentru a învăța eticheta nobiliară. 

Scandalul a culminat cu ieșirea ministrului luteran István Magyari, care i-a adus contesei o serie de acuzații directe, atât în ​​public, cât și la curtea din Viena. A durat însă până în 1610 pentru ca regele Matthias al II-lea să desemneze doi notari, András Keresztúry și Mózes Cziráky, pentru a colecta dovezi pentru numeroasele acuzații aduse împotriva ei. 

Până în octombrie 1610, Keresztúry și Cziráky au strâns 52 de declarații de martori. Până în 1611, acest număr crescuse la peste 300 de mărturii șocante. 

Aceștia au aflat cum tinere fete, cu vârste cuprinse între 10 și 15 de ani au fost răpite și închise în temnițele castelelor pe care contesa Báthory le deținea. 

Fiecare castel dispunea de o astfel de temniță, o cameră de tortură și o cameră specială unde contesa își săvârșea „ritualurile de înfrumusețare”. 

Majoritatea copilele erau bătute cu brutalitate, mutilate, lăsate sa înghețe de frig sau să sufere de foame și de sete, arse cu clești fierbinți și mușcate de sâni, gât sau de față. Altora li se tăiau mâinile, nasul și organele genitale.

Unele fete erau scurse de sânge, ca mai apoi contesa să se scalde în sângele victimelor ca o modalitate de a-și păstra frumusețea și tinerețea legendare. De aici, probabil, și miturile despre vampirii Báthory.

Acele acte oribile de violență – și legendele uneori supranaturale care înconjoară crimele – ajută la definirea moștenirii terifiante a contesei Elizabeth Bathory.

Au fost dezgropate numeroase cadavre pe care s-au găsit urme de tortură. De asemenea, ancheta a dezvăluit existența unor gropi comune și morminte nemarcate în imediata apropiere a Castelului Csejte.

Doi martori cheie, Benedek Deseő și Jakab Szilvássy, au susținut că au asistat personal la tortura și uciderea tinerelor servitoare ale contesei.

Arestarea și procesul

La 12 decembrie 1610, Nikola al VI-lea Zrinski i-a dat mână liberă lui Thurzó să continue cu arestarea și întemnițarea contesei. 

La 30 decembrie, Thurzó a mers la Castelul Csejte unde a arestat-o pe Báthory, împreună cu patru dintre slujitorii ei, care au fost acuzați că i-ar fi fost complici: Dorotya Semtész, Ilona Jó, Katarína Benická și János Újváry. 

Însă aici lucrurile devin ciudate, multe dintre însemnările care s-au păstrat până în ziua de azi fiind contradictorii. 

De exemplu, într-o scrisoare pe care Thurzó i-a adresat-o soției sale, acesta povestește cum a surprins-o pe Elisabeta Báthory în flagrant în momentul în care contesa tortura o victimă nevinovată. De asemenea, Thurzó vorbește despre descoperirea cadavrelor a două fete tinere, aruncate într-una din camerele de la subsolul castelului.

În realitate, în momentul în care anchetatorii au ajuns la Castelul Csejte, contesa Báthory lua cina împreună cu câțiva apropiați. 

Cu toate acestea, ea a fost arestată și reținută.

A urmat apoi o serie de „înțelegeri” cu membrii familiei Báthory. În acele vremuri, în situația în care un nobil cădea în dizgrație și era acuzat și încarcerat sau executat, întreaga sa avere era confiscată. 

Fiul Elisabetei Báthory, Paul, împreuna cu doi dintre ginerii ei, Nikola VI Zrinski și György Drugeth, au negociat cu Thurzó o soluție prin care să se evite pierderea proprietăților, care riscau să fie confiscate de coroană în cazul unui scandal public.

Aceștia au plănuit inițial ca Báthory să fie trimisă la o mănăstire de maici, dar pe măsură ce relatările despre acțiunile ei s-au răspândit, au decis să o țină în arest strict la domiciliu.

Însă majoritatea martorilor aduși la proces au mărturisit că au auzit acuzațiile de la alții, dar nu le-au văzut ei înșiși. 

Singurii ai căror mărturie ar fi putut fi considerată credibilă erau cei patru servitori arestați împreună cu contesa. Însă mărturiile acestora au fost smulse sub tortură, o practică larg răspândită în acea perioadă, dar care, sub nicio formă, nu oferea confesiuni credibile. 

Ilona Jó și Dorottya Szentes au fost bătute cu bestialitate, li s-au rupt degetele cu clești înroșiți, apoi au fost arse de vii. 

János Újváry, despre care se credea că nu ar fi avut nici o contribuție la faptele abominabile care s-au petrecut la Castelul Csejte, a fost condamnat la moarte prin decapitare. 

Katarína Benická a primit închisoare pe viață, după ce dovezile au arătat că a fost abuzată de celelalte femei.

Acuzațiile de crimă s-au bazat pe declarații care nu au putut fi dovedite în întregime. 

Deși circulau numeroase zvonuri, nu a existat niciun document care să ateste că cineva din zonă s-ar fi plâns de contesă. Să nu uităm că, în acea perioadă, până și cea mai banală neînțelegere dintre doi supuși era imediat raportată, sub forma unei plângeri oficiale, către lord. 

În timpul procesului, Elisabeta Báthory a fost acuzată de nu mai puțin de 650 de crime, însă acest număr nu a fost dovedit și provine exclusiv din afirmația unei servitoare pe nume Susannah, conform căreia Jakab Szilvássy, un înalt oficial care a contribuit la strângerea de dovezi, ar fi descoperit numărul de 650 într-unul dintre jurnalele contesei.

Jurnalul cu pricina nu a fost însă prezentat în instanță, iar Szilvássy nu l-a menționat niciodată în mărturia sa.

Moartea contesei Elisabeta Báthory

Spre deosebire de alte procese în care au judecați nobili (un bun exemplu constituindu-l celebrul proces al nobilului francez Gilles de Rays, unul dintre cei mai sadici criminali în serie din istorie), judecata contesei Báthory a fost rapidă și discretă. 

Întregul proces a durat doar câteva zile. La 25 ianuarie 1611, Thurzó a scris o scrisoare regelui Matthias al II-lea al Ungariei prin care îl informa pe acesta că procesul contesei se încheiase, iar Báthory fusese închisă la Castelul Csejte.

Potrivit jurnalului lăsat de György Thurzó, Elisabeta Báthory a fost închisă într-o cameră cu ușa și ferestrele zidite, care nu comunica cu exteriorul decât printr-o mică deschidere prin care contesa primea apă și mâncare.

Conform altor surse (însemnări scrise din timpul vizitei unor preoți la Castelul Csejte în iulie 1614), contesa se putea deplasa liberă și nestingherită prin castel. 

În septembrie 1610, Elisabeta Báthory a scris un testament prin care a lăsat întreaga avere copiilor ei. Mai apoi, în decembrie 1610, a semnat documentele prin care moșiile, pământurile și posesiunile erau împărțite, în mod egal, între moștenitori.

În seara zilei de 20 august 1614, Báthory s-a plâns gărzii de corp că „mâinile îi erau reci”, la care acesta a răspuns: „Nu-i nimic, stăpână. Doar du-te întinde-te”. 

Contesa s-a culcat și a fost găsită moartă în dimineața următoare. Ea a fost înmormântată, în primă fază, în biserica din Csejte la 25 noiembrie 1614. Însă acest lucru a agitat spiritele în rândul sătenilor care credeau cu tărie că Báthory era vampir și că aceasta se va ridica din mormânt și-și va continua seria de crime abominabile.

Trupul contesei va fi mutat la Ecsed și depus în cripta familiei Báthory. Locația exactă este necunoscută, dar se crede ca Elisabeta Báthory este înmormântată într-o criptă nemarcată din cimitirul din jurul bisericii din Ecsed.

„Contesa sângeroasă”, între mit și realitate

Cazul Elisabetei Báthory continuă să inspire dezbateri aprinse intre istorici. Unii cred că a fost victima unei conspirații motivate politic pentru a obține controlul asupra proprietăților contesei, în timp ce alții sunt de părere că Báthory a fost vizată de Biserica Luterană din cauza credinței ei protestante. 

Însă majoritatea cercetătorilor de astăzi cred că acuzațiile împotriva contesei Elisabeta Bathory au fost exagerate.

Se pare că regele maghiar Matthias al II-lea îi datora sume importante de bani lui Ferenc Nádasdy, datorie care a fost moștenită de Elisabeta după moartea acestuia. 

Matthias nu a dorit să plătească sumele datorate, așa că a inițiat un complot pentru a o incrimina pe contesă de multe crime odioase, refuzându-i în același timp posibilitatea de a se apăra în instanță.

Istorici sunt de acord că martorii din proces au furnizat mărturiile incriminatoare – dar contradictorii – 

aceștia fiind constrânși și amenințați de apropiații regelui maghiar. 

Datoria lui Matthias al II-lea față de Báthory a fost anulată după ce contesa a fost arestată.

Este de asemenea posibil ca moșiile familiei Báthory, multe dintre ele aflate în regiuni strategice, dar și averea vastă a contesei, să fi reprezentat adevărata miză a procesului. 

Elisabeta Báthory, o femeie deosebit de puternică, influentă și inteligentă; membră a unei familii cu tradiție care nu întotdeauna a fost de partea regelui; o contesă care a domnit fără un bărbat alături de ea; dispunea de o avere considerabilă, suficient de mare pentru a reprezenta un pericol pentru monarh.  

Teoria este în concordanță cu istoria maghiară din acea perioadă, care includea conflicte religioase și politice, în special legate de războaiele cu Imperiul Otoman, răspândirea protestantismului și extinderea puterii habsburgice asupra Ungariei.

Există însă și contraargumente formulate împotriva acestor teorii. 

Ancheta asupra crimelor săvârșite de contesa Báthory a fost declanșată în urma plângerilor unui ministru luteran, István Magyari. Acest lucru nu contribuie la ideea unui complot catolic/habsburgic împotriva luteranei Báthory, deși tensiunea religioasă este încă o posibilă sursă de conflict. 

În același timp, în situația în care acuzațiile aduse Elisabetei Báthory au fost nefondate, atunci toate dovezile fizice colectate de anchetatori, inclusiv mărturia a aproximativ 300 de martori, trebuie contestate. Ori, aceste dovezi includ inclusiv zeci de cadavre de tinere torturate și ucise, descoperite în morminte nemarcate în preajma castelelor Thurzó și Csejte.

Astăzi, Elisabeta Báthory este cunoscută ca „Contesa sângeroasă” care a torturat și ucis până la 650 de fete tinere. 

Misterul care încă dăinuie în jurul contesei Báthory, dar și numeroasele legende despre practicile sadice la care aceasta s-a dedat, toate acestea au contribuit, cel mai probabil, la acuzațiile de vampirism și vrăjitorie care au apărut la câteva secole după moartea contesei.

Fără doar și poate, contesa sângeroasă Báthory a inspirat romanul Dracula al scriitorului irlandez Bram Stoker, asta deși mulți încă mai cred că fiorosul conte Dracula a fost inspirat de domnitorul român Vlad Țepeș.

Dacă legendele despre Elisabeta Báthory sunt adevărate, atunci ea a fost, posibil, cea mai prolifică – și vicioasă – ucigașă în serie din toate timpurile. 

Dar nu toată lumea este convinsă de vinovăția ei.