Povestea terifiantă și adevărată a misterioasei case Winchester

Casa Winchester este un conac neobişnuit din secolul al XIX-lea. Strania construcţie poate fi găsită în San Jose, California şi conţine numeroase ciudăţenii precum uşi care duc nicăieri, scări înalte de câţiva centimetri, camere despărţite doar de ferestre şi o ciudată obsesie pentru numărul 13.

Casa Winchester a fost construită fără niciun plan, fără o schiță, fără o viziune arhitecturală. Conacul este o înșiruire ilogică de camere și holuri labirintice. În interior, scările urcă prin mai multe niveluri înainte de a se termina brusc, ușile se deschid spre încăperi care nu există, iar majoritatea coridoarelor duc către nicăieri.

Casa a fost „gândită” de Sarah Winchester, moștenitoarea prin căsătorie a uriașei averi a familiei Winchester. Construcția conacului a început în 1884, dar nu a fost finalizată niciodată.

Numeroși constructori au murit aici în condiții suspecte sau în urma unor accidente bizare, iar despre casa Winchester a circulat zvonul că ar fi fost blestemată și bântuită.

Blestemul familiei Winchester

Povestea stranie a familiei Winchester începe în luna septembrie a anului 1839, în frumosul orășel New Haven, Connecticut, când Sarah Pardee, soția lui Leonard Pardee, aduce pe lume o fetiţă pe nume Sarah. 

În timp, Sarah a demonstrat impresionante calităţi artistice, o incredibilă predispoziție spre studiu şi desăvârşite abilități oratorice.

Deşi era mică de statură, Sarah era caracterizată de apropiați ca fiind extrem de frumoasă şi inteligentă. 

Sarah era însă o persoană specială. Deși apărea drept sociabilă și plăcută atunci când se afla în prezența cunoscuților, ea era, în realitate, o fire solitară și retrasă. Adesea se retrăgea în camera ei de unde apoi părinții copilei o auzeau purtând conversații cu persoane imaginare.

La 30 septembrie 1862, Sarah s-a căsătorit cu William Wirt Winchester, unicul fiu și moștenitor al lui Oliver Winchester, deținătorul legendarei Winchester Repeating Arms Company.

William lucra alături de tatăl său, Oliver Winchester, ambii contribuind pe deplin la succesul companiei. 

În 1860, Benjamin Tyler Henry, unul dintre rivalii lui Oliver Winchester, lansează prima armă semiautomată, „Henry Rifle”, capabilă să tragă un glonţ la fiecare trei secunde. Aceasta s-a dovedit mult superioară modelelor precedente și a intrat în dotarea armatei Unioniste, fiind folosită atât în timpul Războiului Civil (1861-1865), cât și confruntările dintre Statele Unite și amerindieni. 

Inspirați de modelul conceput de Benjamin Tyler Henry, William și Oliver produc, în 1866, Modelul 1866, prima pușcă semiautomată marca Winchester. Modelul 1866 era net superior puștilor produse de Benjamin Tyler Henry, bucurându-se de un uriaș succes în rândul soldaților.

Însă adevărul succes a venit odată cu Modelul 1873, armă cunoscută sub numele de „The Gun That Won the West” (trad. „Pușca Care A Câștigat Vestul”). 

Modelul 1873 a fost produs în peste 700.000 de exemplare și a fost în serviciul armatei Statelor United între anii 1873 și 1945.

Sarah şi William s-au căsătorit în plin Război Civil. Ceremonia a fost una fastuoasă, pe măsura impresionantei averi pe care familia Winchester o obţinuse din urmă vânzărilor de arme de foc.

Patru ani mai târziu, pe 15 iunie 1866, Sarah a dat naştere unei fetiţe pe nume Annie Pardee Winchester. Din păcate, imediat după naştere, Annie a fost diagnosticată cu maramus, o formă severă de subnutriție. Marasmusul se caracterizează prin întârzierea creșterii (în greutate mai mult decât în ​​înălțime) și arderea progresivă a grăsimii și a mușchilor subcutanați.  

Annie Pardee Winchester a murit o lună mai târziu, la data de 25 iulie 1866.

Au urmat ani foarte dificili pentru Sarah Winchester care s-a zbătut la limita nebuniei, aceasta devenind nerecunoscut.

Sarah se izolase și mai mult, refuza să mai participe la baluri și dineuri alături de soțul ei, iar „conversațiile” pe care le avea cu persoane nevăzute erau tot mai frecvente. 

În 1880, William Winchester a fost diagnosticat cu tuberculoză. Moştenitorul imperiului Winchester a murit pe data de 7 martie, 1881.

După moartea soțului, Sarah Winchester a moștenit mai mult de 20,5 milioane de dolari (echivalentul a aproximativ 600 de milioane de dolari în 2022). Ea a moștenit, de asemenea, 50% din Winchester Repeating Arms Company, oferindu-i un venit de aproximativ 1.000 dolari pe zi, echivalentul a aproape 30.000 de dolari pe zi în 2022.

Casa Winchester

Rămasă văduvă, Sarah și-a căutat refugiul în ședințe de spiritism. 

Se spune că în timpul unei astfel de ședințe, mediumul ar fi intrat în contact cu spiritele lui William și Annie care i-au cerut văduvei să abandoneze locuința din New Haven și să călătorească în vest, unde trebuia să ridice un conac impunător, suficient de mare pentru a găzduit toate spiritele celor uciși cu arme produse de Winchester Repeating Arms Company.

Sarah Winchester a părăsit Connecticut și s-a îndreptat spre California.

În 1884, ea a cumpărat o fermă neterminată în Santa Clara Valley și a început să-și construiască conacul. 

Văduva a angajat o adevărată „armată” de constructori şi muncitori însă a refuzat ajutorul arhitecţilor. Toate planurile de extindere şi modificare a conacului au fost întocmite de ea, unele logic, dar majoritatea în mod haotic şi grăbit, de parcă „ceva” o împingea de la spate să termine cât mai repede grandiosul proiect.

În același timp, Sarah a continuat să participe la numeroase ședințe de spiritism. Conform speculaţiilor, mediumul este parţial responsabil pentru ceea ce casa Winchester reprezintă astăzi. 

În timpul şedinţelor de spiritism, acesta a convins-o pe văduvă că responsabile pentru nenorocirile din ultimii ani sunt chiar spiritele celor ucişi cu arme de foc produse de Winchester Repeating Arms Company. 

Tot mediumul a convins-o că singura modalitate de a calma aceste spirite neliniștite este prin intermediul grandiosului proiect arhitectural. Practic, atâta timp cât casa Winchester este neterminată, spiritele vor rămâne calme.

Împinsă de la spate de această idee, Sarah Winchester a decis ca lucrările la conac să nu fie oprite niciodată. 

Echipe întregi de muncitori lucrau zi şi noapte, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Cu fiecare oră care trecea, tot mai multe elemente erau adăugate la casă. 

Balcoanele erau rând pe rând transformate în camere, ferestrele în uşi, noi nivele erau înălţate, camerele erau transformate în întregi aripi, iar în cele din urmă casa Winchester a ajuns să se înalţe pe nu mai puţin de 7 etaje.

În 1908, conacul număra 161 de camere, inclusiv 40 de dormitoare și 2 săli de bal, 47 de şeminee, 2 subsoluri care comunică între ele printr-un labirint de coridoare înguste, 3 lifturi şi peste 10.000 de ferestre. O adevărată cale ferată fusese construită pentru a căra materialele de construcţii în interiorul conacului.

Însă nu mărimea impresionantă este cea care atrage la casa Winchester. Conacul a devenit faimos datorită numeroaselor sale „imperfecţiuni.” 

Coloane construite cu susul în jos, uşi care se deschid către nicăieri, scări care se termină în tavan, trepte de doar câţiva centimetri, camere complet mobilate însă închise între patru pereţi fără uşi şi geamuri şi o evidentă obsesie pentru numărul 13.

Teribilul cutremur din 1908 a distrus o mare parte din casă. Ultimele trei etaje s-au prăbuşit însă structura de rezistenţă a rămas neafectată. Faptul că întreaga casă fusese construită pe o fundaţie „flexibilă” a salvat probabil clădirea de la o distrugere totală.

Spirite chinuite

În timp ce pentru unii casa Winchester este simbolul nebuniei totale, pentru Sarah era un mod de a scăpa de „spiritele care o bântuiau”. Această idee pare să justifice numeroasele ciudăţenii arhitecturale. 

De exemplu, există camere complet mobilate dar care au fost închise între patru pereţi, fără geamuri sau uşi de acces. Sarah credea că poate „închide” spiritele agresive în astfel de încăperi.

Labirintul interior se pare că a fost special proiectat pentru a deruta „spiritele casei.” Uşile care duc nicăieri, scările cu susul în jos, coridoare încâlcite care se termină brusc, ferestre interioare, toate par a fi proiectate cu un singur scop: acela de a genera cât mai multă confuzie.

Perioada 1918-1922 a fost una deosebit de dificilă pentru Sarah Winchester. 

Căzută într-o depresie puternică și suferind groaznic de artrită, văduva Winchester a rămas practic „blocată” în imensul conac. Aceasta mai era vizitată, ocazional, de câțiva cunoscuți, însă contactul cu lumea exterioară i-a fost întrerupt aproape complet.

În seara zilei de 4 septembrie 1922, după o şedinţă de spiritism, văduva s-a retras în dormitor. 

Trupul femeii a fost găsit, fără viaţă, a doua zi de dimineaţă. Sarah avea 83 de ani. Se spune că, în timpul ultimei şedinţe cu mediumul, spiritele i-ar fi comunicat că „munca ei s-a terminat”.

Sarah Winchester i-a lăsat nepoatei sale, Frances Marriot, ce mai rămăsese din averea familiei Winchester. Conturile erau însă aproape goale.

În cei aproape 40 de ani în care lucrările nu s-au oprit la casa Winchester, Sarah cheltuise echivalentul de astăzi a aproximativ 500 de milioane de dolari.

Au existat însă zvonuri conform cărora văduva ascunsese într-un seif din casă o considerabilă sumă de bani, bijuterii şi tacâmurile din aur pe care le folosea atunci când „invitaţii fantomatici” veneau la cină.

După moartea ei, rudele au încercat să găsească misterioasa comoară. N-au găsit decât un compartiment secret în dormitorul văduvei în care se aflau câteva pagini de ziar îngălbenite de vreme, câteva jucării și o șuviță de păr. 

Este foarte posibil ca misteriosul seif să fie şi astăzi ascuns undeva în labirintul pe care îl reprezintă casa Winchester.

Casa Winchester astăzi

În 1922 domeniul se întindea se întindea pe aproximativ 66 de hectare, cuprinzând casa Winchester, clădirile anexe, grădini și terenuri. Astăzi proprietatea mai cuprinde doar clădirea principală și câteva anexe, adică „doar” 1,8 hectare. 

În 2016, casa Winchester a fost declarată “„monument istoric”, devenind unul dintre cele mai importante atracţii turistice din California.

Să fie casa Winchester bântuită cu adevărat? La această întrebare nu avem răspuns însă evenimente stranii au tot fost raportate în ultimii ani. 

Fie că este vorba despre o inteligentă strategie de marketing, fie că domeniul Winchester este într-adevăr un punct fierbinte pe harta paranormalului, un lucru este cert: casa Winchester este o construcţie unică în lume; nu prin mărimea impresionantă ci prin stilul ei arhitectural haotic, inexplicabil şi straniu.