Au fost străbunii noștri vizitați de extratereștrii? 27 de întrebări la care paleoastronautica poate oferi răspunsuri

Paleoastronautica desemnează încă o știință, după cum ar fi înclinat să creadă cei neavizați, pentru simplul motiv că, Olimpul științei actuale manifestându-se frecvent ca un „club exclusivist”, cei care doresc să-i devină membri au de îndeplinit mai mult de 12 munci, înainte de a-i trece pragul.

Paleoastronautica

Totuși, în pofida consecventei ignorări cu care este tratată, susținătorii acestei tinere „intruse” se agită din ce în ce mai mult, adunând probe materiale, dovezi incontestabile sau numai argumente logice, care au început treptat să tulbure liniștea Academiilor, producând schimbări simptomatice în poziția oficială.

Astfel, valul de ironie și sarcasm cu care a fost întâmpinată, în 1969, cartea lui Erich von Daniken (Amintiri despre viitor) s-a transformat în prudenta observație din 1977 a unui savant american:

Chiar dacă nu există dovezi pentru a demonstra integral ipoteza paleoastronautică, nu este mai puțin adevărat că nu sunt suficiente dovezi nici pentru a o infirma.

Treptat, disputa din jurul ipotezei paleoastronauticii (în stransă interdependență cu problema OZN) riscă să devină similară, pentru secolul XIX, cu ceea ce a constituit problema originii animale a omului în secolele trecute, numai că astăzi știința este care care se arată intransigentă.

Se pare că este de actualitate superba butadă a lui Einstein, care, întrebat într-un interviu cum se produc marile descoperiri în știință, a răspuns:

Foarte simplu. Toată lumea știe că este imposibil să demonstrezi unele fenomene. Din când în când, însă, se ivește câte un ignorant care nu a aflat acest lucru!

În mod evident, în tratarea ipotezelor paleoastronauticii s-a produs fenomenul numit sugestiv de dr. Hynek „ruptură de explicație” și caracterizat astfel în cartea sa Experiența OZN:

Când mintea este confruntată pe neașteptate cu fapte care sunt într-adevăr incomode și refuză să se integreze în imaginea lumii înconjurătoare admise în mod obișnuit, asistăm la un efort disperat de a depăși acea ruptură, efort mai degrabă emoțional decât intelectual, căci această din urmă atitudine ar cere o recunoaștere cinstită a insuficienței cunoștințelor noastre.

Într-adevăr, se pare că în spatele acestor fenomene și dovezi materiale stranii este ceva de care unii nu vor sau nu pot să țină seamă, astfel că ele sunt evitate sau discreditate, oamenii căutând un refugiu în lumea explicațiilor satisfăcătoare.

Paleoastronautica a ajuns să fie văzută ca o „știință de frontieră” însă aceasta oferă răspunsuri pertinente la câteva dintre cele mai arzătoare întrebări pentru care „știința modernă” nu are rezolvare.

Întrebări fundamentale la care paleoastronautica poate oferi răspuns

Există întrebări ce rezistă cu tenacitate oricăror „noi” explicații „satisfăcătoare”. Iată câteva întrebări la care paleoastronautica încearcă să ofere răspunsuri:

1) Multitudinea de fosile umanoide și vestigii arheologice descoperite sunt oare toate de origine terestră?

2) Am fost oare vizitați de ființe raționale venite din Univers care au intervenit (voit sau nu, pozitiv sau negativ) în dezvoltarea speciei umane?

3) Care este originea adevărată a omului?

4) Dacă nu au fost contacte cu civilizații avansate, de unde posedau popoarele antice extraordinarele lor cunostinte tehnico-științifice?

5) De unde și de ce au învățat oamenii erei preistorice să lase urme care uimesc astăzi?

6) Prin ce metode au fost tăiate, extrase, ridicate și, mai ales, transportate la mari distanțe (peste dealuri, deșerturi, jungle, fluvii sau chiar munți), iar apoi îmbinate perfect (fără mortar) în gigantice construcții, mase imense de piatră dură?

7) De ce au fost construite acele uriașe edificii respectându-se niște reguli precise bazate pe avansate cunoștințe de matematică, arhitectură, fizică, chimie și astronomie?

8) Cum poate fi acceptată teoria după care toate aceste sculpturi, piramide, temple, sanctuare, cetăți, orașe sau, în unele cazuri, chiar modificări ale mediului înconjurător ar fi fost manifestarea ambiției unor conducatori orgolioși sau erau dedicate unor divinități sacramentale?

9) Cine a inspirat picturile și sculpturile rupestre, legendele, epopeile și poemele ce conțin descriera cu neputință de confundat a unor obiecte moderne, elemente tehnice avansate sau fenomene fizice și astronomice descoperite sau realizate de-abia în epoca noastră?

10) Ce tehnologie siderurgică a realizat în neolitic sau în epoca bronzului prelucrarea unor metale sau producerea unor aliaje cu aluminiul, platina, oțelul, fierul inexodabil, complicatul lor proces de producție fiind complet asimilat abia în secolul al XX-lea?

11) Ce tehnică a produs discuri de piatră cu înalt conținut de cobalt și încărcate electromagnetic, generatoare electrice, pile voltaice, lentile de cristal șlefuit, sau țesături mai fine decât cele actuale?

12) Ce tehnică incredibilă a permis tăierea pietrei la milimetru și a metalului la micron, a lăsat urme radioactive și a indicat folosirea mercurului sau a titanului pentru aparate de zbor în antichitate?

13) De unde aveau vechile popoare cunoștințe astronomice precise privind nu numai sistemul nostru solar, dar și stele și galaxii îndepărtate (unele descoperite doar în ultimele decenii)?

14) De unde cunoștințele de matematică ce le permiteau calcule cu 15 zecimale și rezolvarea unor probleme de geometrie în spațiu accesibile doar calculatoarelor electronice din ziua de astăzi?

15) De unde noțiunile de fizică ce au făcut posibile descrierea zborurilor spațiale cu elementele lor caracteristice: imponderabilitatea, efectul accelerării asupra corpului uman sau chiar „dilatarea timpului”?

16) Cum pot fi justificate unele vechi descrieri, denumiri sau chiar hărți geografice denotând o imagine precisă asupra unor regiuni terestre sau chiar continente întregi, datorată în mod evident unor observații de cartografie aeriană (unele de la mare altitudine)?

17) De unde aveau îndepărtații noștri strămoși uimitoarele cunoștințe anatomice și medicale care le permiteau operații de cataractă, trepanații sau chiar operații estetice, amputări și suturi perfecte ale oaselor, tratarea unor complicate boli infecțioase, interne, circulatorii, cardiace, respiratorii sau chiar psihice?

18) Ce îi determina oare pe strămoșii noștri să-și mumifice morții?

19) De ce afirmă vechile legende atât de categoric intervențiile unor ființe venite din spațiul cosmic în cursul evoluției omenirii? 

20) Cum poate fi explicată descrierea folosirii și efectul unor mașini sau arme moderne (unele chiar atomice, biologice sau radioactive)?

21) Cum poate fi justificată construcția unor adevărate piste de aterizare lungi de 60 km, a unor indicatoare de 250 m înălțime săpate în stâncă, a caselor în formă de cazemată-cupolă sau a caselor turn cu intrare prin acoperiș?

22) De unde provine similitudinea stranie a costumelor de pe unele picturi rupestre sau basoreliefuri, cu îmbrăcămintea modernă (mănuși, cizme, pantaloni bufanți sau strâmți, pulovere și canadiene)?

23) Ce modele au inspirat ciudatele costume de scafandru sau aviator având căști prevăzute cu antene, măști și filtre respiratorii și antiluminoase, vizoare, ochelari, capse metalice și garnituri etanșeizate, rezervoare de aer, toate redate cu fidelitate de oameni din neolitic?

24) De ce unii zei „se înfățișau” oamenilor în obiecte și masini stranii propulsate de jeturi de foc, toate fiind prevăzute cu roți, șenile, aripi și proiectoare, aparate care făceau un zgomot ca de tunet și ridicau praful în timpul decolarii sau deplasării?

25) De ce se foloseau „zeii” de amplificatoare de sunet, generatoare electrice și arme radioactive, când ar fi putut foarte bine să prezinte imaginea clasică a unor zei încălțați cu sandale și mănuind toiege, având capul înconjurat cu raze și doborând un popor la pământ prin simpla ridicare a mâinii?

26) Cine sunt „zeii” care puteau să apară și să dispară fulgerător după cum doreau?

27) Oare oamenii primitivi din America de Sud, Asia Centrală, Oceania, Africa de Nord și de Sud, Orientul Mijlociu și Extremul Orient, Europa de Nord și de Sud, Sahara și Extremul Nord își făceau vizite reciproce sau în preistorie arta era mai unitară decât astăzi?

Misterele paleoastronauticii

Îi condamnăm aspru pe regii antici sau din evul mediu, profeții, episcopii, inchizitorii, conquistadorii, preoții, vrăjitorii, soldații sau mulțimile fanatizate care au distrus realizări de o importanță inestimabilă a omenirii.

În același timp uităm noi, oamenii secolului XIX, că n-au trecut decât puține decenii de când Mussolini, Franco, Hitler, McCarthy și mulți alții ordonau distrugerea unor opere de artă și literatură celebre, bunuri ale întregii umanități?!

Știința, care a blamat atât de aspru intoleranța bisericii încă din secolul trecut, își poate oare scuza sau justifica propria sa intransigență atunci când vine vorba de paleoastronautică?

Căci rând pe rând, locomotiva, telegraful, lumina electrică, motorul cu abur, telefonul, radioul, avionul, televiziunea, motoarele cu explozie și cu reacție, automobilul, submarinul, rachetele, sateliții, transplanturile de organe, laserul, energia atomică, ingineria genetică, într-un cuvânt toate marile descoperiri ale geniului uman au căzut invariabil la primul examen în fața savanților „serioși”, ceea ce din fericire nu le-a împiedicat să devină realitate.

Știința modernă se află într-o situație curioasă. 

Datorită faptului că multitudinea de teorii științifice se completează, se continuă și se întrepătrund reciproc, ele pot fi comparate cu bețele unui joc de marocco din care nu se poate scoate unul fără a fi deranjate celelalte, ceea ce a avut ca urmare proclamarea intangibilității schemelor clasice, de frica unei revizuiri prea ample sau „radicale”.

Conform modului nostru orgolios de gândire, este inadmisibil ca o civilizație puternică ce descoperă una aflată în copilărie să nu lase urme de neșters, care să conține relatări detaliate ale evenimentului pentru urmașii celei din urmă.

În plus, pare ciudat faptul că în ultimele două milenii vizitatorii probabil au evitat orice contact „oficial”, spre deosebire de cei anteriori.

Dar nu este oare posibil ca noii veniți să aparțină altor civilizații sau să fi fost neplăcut impresionați de belicoasa noastră istorie din ultimele secole?

Un fapt este în orice caz evident. Uimitoarele cunoștințe menționate nu puteau să aparțină primitivilor noștri strămoși, căci atunci nimic nu le-ar putea justifica dispariția ireversibilă din memoria umanității.

Cea mai teribilă catastrofă naturală sau cel mai nimicitor război nu au putut distruge toate arhivele ce conțin relatări , amănunțite despre vopsitul pânzei, stocurile de cereale, vânătoarea unui rege sa o campanie de jaf și cucerire.

Este ușor de intuit deci cât de amănunțit ar fi descris anticii „minuni” ca realizarea unui aparat de zbor, un proces metalurgic complex sau modul de a controla câmpul gravitațional.

Or, astfel de descrieri sau imagini precise lipsesc, fiind înlocuite de informații datorate unei observări exclusiv exterioare și unor interpretări simpliste, aparținând unor popoare impresionate mai mult de aspectul exterior (ciudat sau pur decorativ) al obiectelor respective, decât de complexitatea fenomenelor ce le puneau în mișcare sau pe care le produceau.

Aceste fenomene le depășeau complet capacitatea de înțelegere, astfel că au rămas nu numai neanalizate, dar, în multe cazuri, nici nu au fost sesizate.

Desigur, nu orice legendă fantastică, piatră neobișnuită sau descoperire arheologică mai ciudată trebuie considerată a priori dovezi în sprijinul ipotezelor paleoastronauticii.

Poate fi însă justificata afirmația că ele „nu trebuie private de mister”? Poate fi acceptat îndemnul la renuntarea de a înțelege?

Să ne amintim afirmația unui „savant” de acum 500 de ani:

Nu stă nicăieri scris în Biblie că Pământul se învârte în jurul Soarelui. În consecință, orice afirmație de felul acesta este opera diavolului!