Puterea cristalelor vindecătoare. Cum se curăță aura cu ajutorul cristalelor și cum ne influențează acestea chakrele

Toată lumea este atrasă de pietrele prețioase. Diamantele, rubinele, smaraldele şi safirele sunt apreciate unanim. 

Majoritatea oamenilor se gândesc în primul rând la strălucirea lor, atunci când aud cuvântul „cristal”. La fel de apreciate sunt pietrele semipreţioase precum comalina, granatul, cristalul de rocă şi lapislazuli.

Puterea cristalelor naturale

Pietrele preţioase au fost folosite ca podoabe şi simboluri ale puterii de-a lungul a mii de ani. Cristalele posedă aceleași caracteristici, fără a fi întotdeauna la fel de strălucitoare precum pietrele preţioase.

Există cristale mai puţin flamboaiante, mai puţin frumoase, dar totuşi extrem de puternice. În stare naturală, înainte de a fi tăiate, aspectul pietrelor preţioase nu este spectaculos, în ciuda calităţilor avute.

Majoritatea oamenilor au auzit vorbindu-se despre cele mai răspândite cristale, precum ametistul, malachitul şi obsidianul. 

În prezent, cristale noi precum larimarul, petalitul şi fenacitul îşi fac apariţia pe piaţă. Există așa-numitele „pietre ale Noii Ere” care facilitează evoluţia planetei şi a locuitorilor săi. 

Aceste cristale vibrează la o frecvenţă extrem de ridicată, care înalţă conştiinţa şi deschide chakrele superioare, înlesnind comunicarea cu alte dimensiuni.

Dacă vreţi să vă bucuraţi de darurile pe care vi le oferă cristalele, este necesar să ştiţi să le folosiți. Cu cât veţi înţelege mai multe despre cristale, cu atât ele vor fi mai eficiente. 

Este extrem de important să știți despre alegerea şi îngrijirea lor, cum să le folosiţi pentru vindecare şi decorare şi despre felul în care să le „programaţi”.

Programarea cristalelor le ajută să lucreze mai eficient. Este o parte a ritualului implicat în folosirea lor. Deoarece cristalele posedă o putere intrinsecă, trebuie să vă apropiaţi de ele cu respect. 

Dacă veţi face asta, ele vor fi încântate să coopereze cu dumneavoastră. Foarte multe persoane au o „zi a cristalelor”, zi în care le curăţă şi în care meditează împreună cu ele pentru a primi mai multă energie. 

Respectarea acestei zile cu regularitate va face cristalele să vorbească cu dumneavoastră sau să vă arate cum să le folosiţi pentru a vă îmbunătăţi viaţa şi a avea o stare de bine.

A vă rezerva un timp pentru curăţarea cristalelor este foarte important. Cristalele absorb şi transmit energie. Una dintre funcţiile lor este aceea de a curăţa şi a transforma energiile negative. 

Dacă nu curăţaţi regulat cristalele, multe vor intra într-o stare de saturaţie, nemaiputând acţiona eficient. Câteva dintre ele, însă, se autopurifică.

Ce sunt cristalele?

Un cristal este un corp solid cu formă geometrică regulată format de-a lungul evoluţiei Pământului. Cristalele au continuat să se metamorfozeze odată cu evoluţia planetei. Ele sunt ADN-ul Terrei, amprenta chimică a evoluţiei. 

Cristalele sunt depozite miniaturale, conţinând arhivele transformărilor planetei de-a lungul milioanelor de ani şi deci memoria forţelor puternice care au modelat-o. 

Anumite cristale au fost supuse la presiuni enorme, altele au apărut în cavităţi subterane de mare adâncime, unele s-au dezvoltat în straturi, iar altele s-au format picătură cu picătură. 

Indiferent de forma lor, structura lor cristalină poate absorbi, conserva, concentra şi emite energie, mai ales în spectrul frecvenţelor electromagnetice.

Datorită impurităţilor chimice, a radiaţiilor, a emisiilor terestre şi solare, a formării lor specifice, fiecare tip de cristal este dotat cu o amprentă caracteristică. Format dintr-un număr impresionant de minerale, un cristal este definit de structura sa internă – o reţea atomică ordonată şi recurentă, specifică.

Fie că e mare sau mic, un cristal va avea exact aceeaşi structură internă, vizibilă la microscop. Această reţea geometrică particulară permite identificarea cristalelor. 

De exemplu, anumite cristale, precum aragonitul, prezintă culori şi forme foarte diferite care, la prima vedere, nu par a avea nimic în comun. Având aceeaşi structură internă, ele aparţin unei singure categorii. 

Această structură este crucială în clasificarea cristalelor, şi nu mineralul sau mineralele care intră în compoziţia lor. În anumite cazuri, conţinutul de minerale diferă foarte puţin, determinând culorile proprii unui anumit tip de cristal. 

Ce cristal mi se potrivește în funcție de zodie?

În timp ce mai multe cristale sunt formate din acelaşi mineral sau combinaţie de minerale, fiecare tip are un sistem de cristalizare propriu. Cristalul este simetric de-a lungul unei axe. Planurile exterioare regulate sunt expresia ordinii sale interioare. 

Fiecare pereche de faţete prezintă exact aceleaşi unghiuri. Această structură internă cristalină este imuabilă.

Cristalele se formează plecând de la una din cele șapte forme geometrice fundamentale: triunghi, pătrat, dreptunghi, hexagon, romb, paralelogram sau trapez. Aceste forme se ordonează într-un anumit număr de tipuri cristaline, având nume generice ce evocă geometria lor internă. 

Așa cum sugerează numele, un cristal hexagonal este constituit din hexagoane ce formează o structură tridimensională. 

Un ansamblu de pătrate alcătuieşte un cristal cubic, triunghiurile formează un cristal romboedric, dreptunghiurile un cristal tetragonal, romburile un cristal ortorombic, trapezele un cristal tridonic, iar paralelogramele un cristal monotonic. Forma exterioară a cristalului nu reflectă neapărat structura sa internă.

Atomii, elementele constitutive ale unui cristal, sunt formate din particule care se învârt în jurul unui nucleu printr-o mişcare continuă. În ciuda aparenţei sale calme, cristalul este de fapt o masă moleculară în efervescenţă, vibrând la o anumită frecvenţă.

Cristalele din inima Pământului

Pământul era la origine un vârtej gazos, din care s-a format apoi un nucleu solid, care s-a contractat într-o minge incandescentă. 

Progresiv, de-a lungul erelor, un strat subţire din această magmă în fuziune s-a răcit până la formarea unei scoarţe – învelişul terestru. 

Sub acest strat subţire, magma fierbinte, bogată în minerale, continuă să fiarbă şi să dea naştere la noi cristale. Anumite cristale, precum cuarţul, se formează plecând de la gaze fierbinţi şi minerale lichide din centrul Pământului. 

Supraîncălzite, ele urcă la suprafaţă, fiind propulsate de forţele generate de mişcarea plăcilor terestre. Pe măsură ce gazele penetrează scoarţa terestră şi întâlnesc roci solide, ele se răcesc şi se solidifică, proces care poate fi îndelungat sau foarte rapid şi violent. 

Dacă procesul este relativ lent sau dacă se derulează într-o bulă gazoasă, vor apărea cristale mari. Dacă procesul este rapid, cristalele sunt mici. Dacă procesul se opreşte şi apoi reîncepe, este posibil să se formeze cristale „fantomă” sau autovindecătoare. Dacă procesul este extrem de rapid, nu apar cristale, ci o substanţă asemănătoare sticlei, obsidianul. 

Cristale precum aventurinul sau peridotul iau naştere la temperaturi ridicate din magma lichidă. Altele, precum topazul şi turmalina, se formează când gazele penetrează rocile pe care le întâlnesc. Unele cristale se formează când magma se răceşte suficient pentru a permite condensarea vaporilor de apă. 

Soluţia rezultată, bogată în minerale, produce cristale precum aragonitul şi kunzitul. Când penetrează prin fisurile rocilor cu care intră în contact, această soluţie se răceşte foarte lent formând cristale mari şi geode precum calcedonia şi ametistul. 

Cristale precum granatul se formează la adâncime, când mineralele se topesc şi apoi se recristalizează sub o presiune imensă şi o căldură extremă. Este cazul cristalelor metamorfice, la care o transformare chimică a modificat matricea iniţială. 

Calcitul şi alte cristale sedimentare sunt rezultatul unui proces de eroziune. Rocile de la suprafaţă se sparg, mineralizând apa. Astfel se formează noi cristale sau are loc o fuziune a mineralelor. Acest gen de cristale cresc în straturi într-o matrice. 

Textura lor este în general mai fină. Aceste cristale rămân adesea ataşate pe baza pe care au luat naştere sau sunt topite într-un conglomerat.

Beneficiile cristalelor pentru aura personală

Purtaţi şi plasaţi cristalele următoare pe corpul dumneavoastră le o distanţă de aproximativ o palmă între ele pentru a îndeplini funcţiile de mai jos.

Efectul cristalelor asupra aurei personale

Scurt exercițiu de meditație cu cristale

Iată un scurt exercițiu de meditație cu cristale pe care oricine îl poate face acasă, urmând câțiva pași simpli:

Pasul 1

Asigură-te că nu ești deranjat(ă), mai ales de telefon și instalează-te confortabil în compania cristalului. Pentru a vă ancora, folosiţi un cuarţ fumuriu sau un Boji.

Pasul 2

Ţine cristalul în palme sau așează-l pe masă, în faţa ta. Respiră uşor, ritmic, fiecare expiraţie trebuie să fie puțin mai lungă decât inspiraţia. Expirația eliberează stresul și tensiunea. Inspirația calmează întreg organismul pe măsură ce aerul traversează corpul. 

Pasul 3

Lăsa respiraţia să prindă un ritm regulat. Privind cristalul, observă-i culoarea, forma, greutatea (dacă îl ai în palmă). Simte cum vibraţiile sale îți traversează mâinile. Concentrează-te pe cristal, explorând planurile sale interne.

Pasul 4

Când ești pregătit(ă), închide ochii. Contemplează energiile cristalului şi permite-i să te ajute să te descoperi. Prin cristal sunt canalizate toate energiile tale. Acesta este momentul în care poți înțelege, cu adevărat, cine ești și care este scopul tău în viață. 

Pasul 5

După ce ai terminat meditaţia, deschideţi ochii şi așează cristalul deoparte. Așează-ți picioarele ferm pe podea.

Cum influențează cristalele chakrele

Pentru a vindeca şi echilibra chakrele, se plasează timp de cincisprezece minute un cristal potrivit pe chakra în cauză, pe partea anterioară sau posterioară a corpului, unde vă convine mai bine. 

Pentru a efectua anumite sarcini, cristalele sunt plasate pe toate chakrele, deasupra capului până la tălpi.

Legătura dintre cristale și chakre

Câteva curiozități despre cristale

Cristalele au fost prețuite în multe culturi antice și au rămas la fel de apreciate până astăzi, pentru calitățile lor mistice și științifice. 

Cristalele au utilizări practice la fabricarea tranzistoarelor, laserelor și computerelor, în vreme ce vracii nativi americani și adepții New Age cred că ar avea și miraculoase puteri curative.

Vechii greci prețuiau cristalele de cuarț pentru frumusețea lor și considerau că au puteri supranaturale. 

Ei credeau că mineralul de cuarț, cu structura lui cristalină, era de fapt o apă atât de înghețată, încât n-avea să devină niciodată lichidă și de aceea i-au spus krystallos, de la cuvantul kryos, care înseamnă „rece ca gheața”. 

Termenul krystallos a devenit „cristal”, în Evul Mediu, când desemna pietrele cu structuri similare cuarțului. Atomii și moleculele din cristale sunt întotdeauna dispuse în șiruri ordonate. Aceste modele repetate conferă cristalelor strălucirea specifică și formele deosebite.

Unele cristale produc, atunci când sunt comprimate, la extremități, sarcini electrice (piezoelectricitate), iar altele produc sarcini similare când sunt încălzite (piroelectricitate). 

Ambele proprietăți sunt evidente la cuarț și fac mineralul util la fabricarea sonarului și în radio, la amplificarea curentului electric. De asemenea, fac posibilă convertirea, în bateriile solare, a luminii Soarelui în energie electrică. 

Cristalele de litiu sunt o sursă de energie în popularul serial Star Trek, unde alimentează nava spațială Enterprise. Pe Pământ, litiul este cel mai ușor metal și ca atare e folosit la realizarea bateriilor de acumulatori.

Calitățile verificabile ale cristalelor sunt relevate în numeroase aplicații ale tehnologiei moderne, dar calitățile lor mistice sunt mai dificil de explicat și depind mai mult de credință. Încă din Egiptul antic cristalelor li s-au atribuit proprietăți vindecătoare și abilitatea de a elimina energiile negative din corp. 

Se credea că ele au capacitatea de a memora imagini și gânduri, servind ca păstrătoare ale cunoștințelor din trecut. 

Printre alte atribute ale lor se numără proprietatea de a înmagazina și elibera lumina, de a percepe impresii de la oamenii care sunt capabili să programeze cristale pentru anumite funcții, de a emite frecvențe și de a se reenergiza de la razele de Soare și de Lună. 

Despre cuarț se spunea că ar atrage energia pozitivă și se presupunea  că mici baghete având la capete montate cristale ar fi putut localiza în corp durerea și boala.

Unii mistici pretind că locuitorii legendarului continent Atlantida foloseau cristale pentru a produce energie psihică și a stabili comunicații interstelare. 

Unii cred chiar că o sursă de energie foarte puternică, declanșată de un cristal, ar fi dus la distrugerea Atlantidei. 

Popularul mistic din secolul al XX-lea, Edgar Cayce (1877-1945), le spunea adepților despre viziunile sale privitoare la marile cristale care alimentau Atlantida și se referea la capacitățile lor tămăduitoare.

Cristalele ar poseda o energie interioară susținea Cayce, ce putea fi transmisă oamenilor, fiind de mare ajutor în meditație, vindecare și dobândire a unui nivel mare de conștiință.

În anul 1976, mediumul energetic Frank Alper a întemeiat Arizona Metaphysical Center în Phoenix și a început să transmită mesaje de la spirite, care evidențiau metodele terapiei cu cristale. 

În lucrarea în trei volume Exploring Atlantis (1982), conținând indicații de la spirite pentru folosirea puterii cristalelor, Alper sublinia tehnicile care ar trebui urmate cu deosebită grijă de entuziaștii New Age din întreaga lume. 

În scurt timp cristaloterapeuții au început să aplice străvechile exerciții de vindecare pe care mesajele spiritiste ale lui Alper le descriau ca fiind originare din Atlantida.

O serie de mediumuri și canale energetice au relevat adepților New Age care cred în puterea cristalelor că toți oamenii posedă un sine superior, expresia supremă a personalității lor. 

Sinele superior poate deveni o punte de comunicare între ei și o sursă divina care are puterea de a activa cristalele, în scopul vindecării. 

Celor ce doreau să concentreze abilitățile tămăduitoare inerente în cristale li se sugera să-și activeze cristalele prin insuflarea în cristal a „intenției” de a-i ajuta pe alții. Procesul de activare implică ținerea cristalului în mâna stângă. 

Potrivit adepților din New Age a canalizării energetice, acest act este menit să stimuleze procesele intuitive și creative din emisfera cerebrală dreaptă. 

Procesele odată declanșate, presupusul vortex de energie din cristale începe să interacționeze cu câmpul electromagnetic al individului și să amplifice câmpul energetic din jurul acestuia.

Când câmpul energetic a fost activat, individul trebuie să înceapă să sufle în cristal cu intenția de a fi capabil să vindece trupurile fizice ale celor ce apelează la el. Vindecătorul trebuie să-și amintească întotdeauna că intențiile sale vor fi amplificate de cristal, care va servi ca un puternic instrument tămăduitor.

Pe lângă utilizările medicale, cristalele au fost mereu populare ca dispozitive folosite în divinația în globul de cristal, străvechea tehnică de vizualizare a evenimentelor viitoare într-o suprafață clară. 

Cristalele pure de cuarț, polizate sub forma unor sfere, au devenit populare în scopuri divinatorii în Evul Mediu și astfel de globuri de cristal sunt încă folosite de diverși clarvăzători contemporani, pentru a reuși să pătrundă tainele viitorului.