Ce sărbătorim de Rusalii? Semnificație, superstiții și obiceiuri de Rusalii

De Rusalii, creștinii din întreaga lume comemorează Pogorârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Hristos. Potrivit textelor din Noul Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) această întâmplare a avut loc în ziua de Șavuot (rusaliile evreiești), după 50 de zile de la învierea Mântuitorului. De acest motiv, sărbătoarea creștină mai poartă și denumirea de Cincizecime.

În acelaşi timp, în tradiția populară românească, Rusaliile desemnează creaturi mitologice, duhuri feminine rele și capricioase, asemănătoare sau identice cu Ielele, care produc necazuri și nenorociri tot timpul anului, însă devin deosebit de active în perioada din preajma sărbătorii.

Istoricii și etnologii recunosc, aproape în unanimitate, influențele păgâne al acestei sărbători, consacrate cultului strămoşilor, de unde şi numele ei popular de Moşii de vară sau Moşii de Rusalii.

Semnificația Rusaliilor

Semnificația Rusaliilor, în special în religia creștină, este una deosebită, dovadă fiind și importanța pe care Apostolul Pavel a acordat-o acestei sărbători. 

În primul rând, Rusaliile reprezintă ziua în care a luat naștere Biserica Creștină. De altfel, pentru comunitățile de creștini din întreaga lume, care păstrează vii în minte roadele și mărturiile acestei zile sfinte, prin minunile înfăptuite de Duhul Sfânt, transformarea acelor evenimente într-o sărbătoare anuală a venit ca un pas firesc. 

Potrivit textelor din Peregrinatio Etheriae (o culegere de texte creștine scrise între anii 363 și 540), la finalul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea era însoțită de un ritual bine stabilit. 

Astfel, slujba de dimineață se ținea pe Golgota. Aceasta era urmată de o altă slujbă, de prânz, care se ținea pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor avea loc o a treia slujbă, în amintirea Înălțării Mântuitorului.

Ceremoniile erau urmate de o celebrare nocturnă care ținea până a două zi de dimineață. 

La Roma, sărbătoarea de Rusalii a fost, de asemenea, acceptată ca una dintre cele mai importante sărbători creștine, devenind una dintre principalele zile rezervate botezurilor (romanii obișnuiau să organizeze, în zile bine stabilite din an, botezuri la care participau mii de creștini). 

Papa Leon cel Mare (440-461) a decis ca Rusaliile să fie urmate de trei zile de post din ciclul Quattuor tempora.

La începutul secolului al XI-lea, Biserica Romei a introdus Octava Rusaliilor, care a fost însă înlăturată în anul 1969 când, prin revizuirea ciclului liturgic s-a stabilit ca sărbătoarea de Rusalii să încheie ciclul sărbătorilor pascale.

Marea minune de Rusalii

În credința creștină, duminica de Rusalii mai este numită și Duminica Cincizecimii, deoarece evenimentul coborârii Sfântului Duh peste apostoli, în Ierusalim, s-a petrecut în cea de-a cincizecea zi de la Înviere.

În Faptele Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca descrie momentul în care Sfântul Duh, asemenea unor limbi de foc, a coborât asupra apostolilor, oferindu-le acestora abilitatea de a vorbi în toate limbile pământului. 

Spre mirarea miilor de martori care erau strânși în jurul apostolilor, aceștia au început să raspandeasca învățătura lui Hristos către toate neamurile lumii, în diferite limbi, deși apostolii erau cunoscuți ca fiind simpli evrei, în nici un caz mari învățați care sa cunoască atâtea limbi străine. 

De altfel, potrivit textelor biblice, aceasta minune fusese prevestita de Hristos, cu mult timp înainte ca ea să se întâmple:

Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu. 

În momentul în care Duhul Sfânt a coborât peste apostoli, aceștia au devenit „preaîntelepți”, fiind scăldați de „lumina lui Dumnezeu”, așa cum însuși Patriarhul Justinian a scris într-una dintre cărțile sale. 

Acest moment a reprezentat minunea care le-a permis ucenicilor lui Hristos să călătorească în toată lumea, propovăduind învățăturile creștine în cele mai îndepărtate colțuri ale Pământului, să săvârșească minuni și să convertească oameni simpli și împărați la dreapta credință. 

Deși inițial Rusaliile au reprezentat o sărbătoarea agricolă (cunoscută sub denumirea de Șavuot sau Sărbătoarea săptămânilor) în timpul căreia evreii petreceau și se bucurau pentru roadele câmpurilor, în timp, semnificația ei s-a schimbat, devenind mai degrabă o aniversare a Legământului încheiat la 50 de zile de la exodul evreilor din Egipt. 

Această simbolistică a fost păstrată și în credința creștină, Rusaliile fiind o sarbatoare al harului, a iubirii și a încheierii Noului Legământ dintre credincioși și divinitate. 

Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:

• deschiderea Bisericii Creștine către toate popoarele lumii;
• coborarea Duhului Sfânt;
• apariția primei comunități mesianice care a răspândit învățăturile lui Hristos;
• încununarea Paștelui lui Hristos, prin revărsarea Duhului asupra apostolilor;
• începutul misiunii apostolilor.

Rusaliile, zâne rele din folclorul românesc

Potrivit unor experți, termenul românesc „rusalii” derivă, posibil, din latinescul rosalia (care înseamnă rosă, trandafir). Alți experți sunt însă de părere că termenul slav „rusalka” (rusalcele fiind duhuri rele ale apelor, asemănătoare cu nimfele, demonii de apă, sau zânele de apă) stă la baza cuvântului românesc. 

Această tradiție păgână, precreștină s-a transmis și românilor, care au denumit rusalka „drăgaică” (drăcoaică, demon). 

În timp, sărbătoarea s-a transformat într-o zi închinată pomenirii morților. Conform obiceiului, la mormintele celor trecuți în neființă erau aduse flori și se organizau ospețe de pomenire. 

La români, ca și la popoarele vecine, există credința că începând din Joia Mare și până la Rusalii, „cerul se deschide” iar granițele dintre lumea celor morți și lumea celor vii dispare. În această perioadă, sufletele morților se pot întoarce în locurile de care au fost legate în timpul vieții. 

Duminica Rusaliilor este ultima zi în care sufletele strămoşilor mai pot umbla printre cei vii. De aceea, majoritatea tradițiilor şi ritualurilor din săptămâna Rusaliilor au ca scop conducerea spiritelor (adesea reprezentate de Iele, Zâne, Şoimane, Măiestre etc.) în lumea de dincolo. 

Petrecerea sufletelor înapoi pe lumea cealaltă se poate face prin două mijloace: prin pomeni, dansuri, jocuri, petreceri și descântece, sau prin mijloace „de forțare”, prin utilizarea unui arsenal bogat de obiecte ritualice și acțiuni apotropaice în care un loc de seamă îl ocupă Jocul Călușarilor.

Pentru a se feri de Rusalii, zânele rele din folclorul românesc, care în toată această perioadă, dar mai cu seamă în noaptea dinspre sâmbătă spre Duminica Pogorârii Sfântului Duh, sunt deosebit de active și de periculoase, provocând tot felul de vătămări fizice și psihice, oamenii obișnuiau să agațe la uși și ferestre plante apotropaice (pelin, dumbravnic, usturoi, verbină), astfel încât locuințele să fie protejate de zânele rele.

Tot ca masura de precautie, oamenii evitau să scoată afară lucruri din casă (de teamă să nu fie posedate de duhurile necurate), nu plecau la drum lung, evitau crângurile și pădurile, ocoleau răscrucile de drumuri, nu se îmbăiau și evitau să se urce în copaci sau în podurile caselor. 

După cum constată și Ion Ghinoiu în cartea sa Vârstele timpului:

Rusaliile formează de fapt un întreg ciclu, compus din şase zile în care Duminica Mare (Duminica Rusaliilor) se situează în centrul lui, fiind sărbătoarea de vară (ea cade mereu în iunie) cu cele mai evidente practici dedicate spiritelor morţilor.

Însă sărbătoarea cultului morților coincide și se combină mereu cu anumite elemente ritualice destinate renovării timpului, specifice ciclului solstițial, în cazul Rusaliilor.

Superstiții și obiceiuri de Rusalii

În credința populară românească s-au întipărit numeroase superstiții și obiceiuri de Rusalii. 

În afara leușteanului, pelinului sau bozului, care erau agatate la uși și ferestre sau erau purtate la cingătoare, Rusaliile sunt legate și de floarea de tei, motiv pentru care Duminica Rusaliilor mai este cunoscută și ca Duminica Teiului. 

Pentru această zi există tradiția ca oamenii să-și împodobească porțile și intrările în locuințe cu ramuri de tei.

Iată câteva dintre cele mai ciudate superstiții și obiceiuri de Rusalii:

1) De Rusalii nu este bine să te cerți, deoarece acela care se ceartă este luat de Iele. Ca măsura de protecție, este bine să se poarte câteva fire de usturoi în sân sau la brâu.

2) Pâna în ziua de Rusalii ciobanii trebuie să tundă oile altfel lâna se încâlcește și nu mai este bună. 

3) În noaptea de Rusalii nu trebuie să dormi în aer liber, că vin zânele rele și „îți iau mâna, vreun picior, ori vocea”. Cei prinși dormind afară riscă să fie blestemați sau sluțiți de duhurile necurate. 

4) Nu este bine să se umble pe câmpuri sau prin păduri, deoarece în această perioadă Ielele sunt foarte active. Ele îi pocesc pe cei care le calcă teritoriul. 

5) Crengile de tei binecuvântate la biserică în Duminica Mare se țin în casă, pentru piatră. Când începe să cadă grindina, se ia o crenguță din acel tei și se aruncă afară. Grindina se va opri imediat. 

6) În noaptea dinainte de Rusalii, se pune pelin sub pernă, pentru a fi protejat de duhurile rele. Tot atunci se pun în lăzi și dulapuri frunze de nuc binecuvântate la biserică, pentru a feri hainele de molii. 

7) Cei ce suferă de dureri de cap pot sa afume pelin de Rusalii și se vor vindeca. 

8) Când se sfințește apa la Rusalii, fetele beau apa sfințită ca să rămână frumoase și sănătoase.