Secretele din astrologia chinezească – Simbolistică, principii, zodii și elemente primordiale în zodiacul chinezesc si cel european

China…o ţară care ni se pare nouă europenilor ciudată, uluitoare. O altă civilizaţie? Bineînţeles. O altă lume? Poate…

China şi astrologia, reunite, ne fac să ne cufundăm şi mai mult în abstract, în mulţimea de întrebări ce rămân fără răspuns. Însă ceva mai bine informaţi, ciclul celor douăsprezece animale orientale devine pentru noi mai familiar. 

Cu toate acestea, o fărâmă de mister stăruie în continuare şi astrologia chineză devine la fel de palpabilă ca rotocolul parfumat al fumului de tămâie…

Indicat ar fi să prezentăm mai întâi baza filozofiei chineze în ceea ce priveşte Lumea, deoarece aceasta, văzută cu ochii chinezilor, este total diferită de cea percepută de ochii occidentalilor.

Principiul Yin şi Yang

La baza tuturor lucrurilor se află Dao. Termenul ar putea fi tradus prin „cale” şi reprezintă Universul în permanenta lui mişcare. Din Dao emană taiyi, sau „Marele Unu”, primul principiu, care se exprimă prin taiji, „Culmea Supremă”. În „Culmea Supremă” găsim prima manifestare a lui Yin şi a lui Yang.

Yin este simbolul Lunii, a tot ceea ce este feminin, întunecat, rece, ascuns, pe când Yang reprezintă Soarele, tot ceea ce este masculin, luminos, cald. Yin şi Yang se completează reciproc. Pe aceste două principii, mitologia chineză explică formarea Universului.

La acest principiu dualist, se adaugă un alt sistem de clasificare: cele cinci elemente primordiale, ce pot fi traduse şi prin „Cinci Agenţi” (termen mai puţin folosit dar care indică mai bine vocaţia lor dinamică). Este vorba de Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă.

În felul acesta, părţile ce formează Universul şi Natura se pot clasifica în grupuri de câte cinci: cinci elemente cardinale, cinci anotimpuri, cinci planete, cinci culori, cinci note muzicale, cinci mirosuri, cinci gusturi, etc. 

Astfel, în acest cadru, fiinţa omenească face parte din armonia universală: este un microcosmos în macrocosmos.Cel mai bine ilustrează acest spirit, principiul daoist wu wei, „non-acţiunea”: nu că trebuie să rămâi pasiv, ci, să ştii să fii activ fără să te opui ordinii universale. 

Un bun exemplu şi o imagine frumoasă, ce ilustrează acest principiu ni se pare a fi cea a filozofului daoist care, căzut din întâmplare într-un torent, a reuşit să supravieţuiască doar lăsându-se purtat de valuri, fără a încerca să se zbată.

Principiile din astrologia chinezească

Se înţelege astfel de ce astrologia chineză este aşa de diferită de a noastră. Nu numai că este vorba de alte metode, dar şi de o altă stare de spirit. Pentru a putea merge mai departe, ar trebui să ne înţelegem asupra termenului „astrologie”. 

Se poate vorbi de „astrologie”, ştiinţă astrelor, doar când poţi să-ţi cunoşti destinul consultând, un calendar lunar zilnic, care cuprinde foarte puţine consideraţii despre astre şi mai degrabă un sistem de caractere ciclice? 

Soarele şi Luna sunt prezente sub forma lui Yang şi Yin, planetele (Jupiter, Mercur, Marte, etc.), sunt puţin folosite în zilele noastre, pe când utilizarea lor în Antichitate era primordială.

Mai mult, termenul „astrologie” este impropriu când e vorba să denumească observaţii sau calcule de ordin astronomic, deoarece în China Antică, ca de altfel peste tot, marja dintre aceste două ştiinţe este uneori subţire, chiar inexistentă. Şi atunci începi să foloseşti alternativ cei doi termeni.

Ar trebui să se inventeze un neologism: folosirea cuvântului „astronologie”, deşi cu o conotaţie sonoră poate respingătoare, ar aduce totuşi mari servicii. 

Nu putem să uităm că, în Occident, astronomi eminenţi, precum Newton şi Kepler, au practicat fără nici o ezitare şi cu cea mai mare seriozitate, tehnicile astrologice.

Pe scurt: dacă punem astrologia chineză în paralel cu a noastră, este mult mai greu să vorbeşti de „astrologie”, mai potrivit ar fi cuvântul „horoscop”.

Divinaţia cu ajutorul planetelor

Toate ştiinţele divinatorii chineze arată legăturile pe care le întreţine divinatia cu reprezentările cosmologice.

Atunci când carapacea de broască ţestoasă se fisură din cauza căldurii tăciunelui, ea nu dezvăluia doar hazardul sau viitorul unui augur, ci permitea acestuia să spună ce era mai bine sau ce era mai rău să facă într-un anumit moment sau într-un anumit loc, un anumit subiect, acesta fiind în această împrejurare regele, mediator între cer, pământ şi oameni.

Când ghicitorul mânuia cu măiestrie tijele de coada-şoricelului, făcea apel la hexagramele formate din cele opt trigrame reprezentând universul întreg. 

Divinatia era atât de importantă şi atât de bine integrată activităţilor zilnice umane, încât nici un rit al ceremoniilor religioase nu se făcea fără ea.

După cele menţionate, ce loc să acordăm astrologiei? Ar fi foarte hazardant să vrem să determinăm data de la care astrele au fost folosite că mijloc de prezicere a viitorului.

Prima panoramă completă a astrologiei şi astronomiei chineze a fost realizată de Sima Qian, savant care aparţinea curţii imperiale a dinastiei Han Timpurie (206-8 î.e.n.), ce a trăit între 146-86 î.e.n. Sima Qian, considerat primul istoric al Chinei, era şi astrolog. 

În lucrarea sa Shiji (trad. „Memorii Istorice”), el a scris istoria ţării sale de la origini, ocupându-se de calendar dar şi de planete. Fie că este vorba de Steaua Polară, de cele douăzeci şi opt de Case (sau constelaţii), de Lună, Soare sau de cele Cinci Planete, toate au un rol important în astrologie. 

Poziţia, deplasarea lor (fie în linie dreaptă sau în zig-zag, retrogradă), răsăritul şi apusul, culoarea, toate sunt atent observate şi repertoriate. De asemenea găsim multe pronosticuri legate de viața cotidiană, treburile statului şi muncile agricole.

Pe lângă Soare şi Lună, al căror rol principal este acela de simbol (principiul masculin şi principiul feminin), Sima Qian mai pune accent pe cele Cinci Planete: Jupiter, Mercur, Marte, Saturn şi Venus.

Sima Qian nu a fost singurul istoric din epocă ce s-a interesat de ştiinţele astrale. Liu An, prinţ de Huainan (mort în 122 i.e.n.), ne-a lăsat o lucrare de inspiraţie daoistă, Huainanzi, în care se ocupă de unele aspecte legate de astronomie şi astrologie. Se pare că Sima Qian, s-a folosit de această scriere.

La aceste scrieri se mai adaugă şi un text descoperit recent la Mawangdui – sit arheologic situat la patru kilometri de oraşul Changsha, actuala capitală a provinciei Hunan. 

În interiorul unui mormânt din timpul dinastiei Han Timpurie, s-a descoperit un manuscris pe mătase: Divinaţia cu ajutorul celor Cinci Planete. După toate cercetările se pare că este dezvoltarea unei lucrări mai vechi, Manualul Stelei, scris de doi astronomi chinezi, Shishen şi Gande (perioada Regatelor Combatante: 453-222 i.e.n., spre sfârşitul dinastiei Zhou). 

El este actualmente cel mai vechi text cunoscut care se referă la cele Cinci Planete, scrierea sa având loc în jurul anului 170 i.e.n. Cu toate că se pot observa divergente astronomice şi matematice (datorate lipsei de cunoştinţe ştiinţifice din acea perioadă), aceste lucrări sunt foarte apropiate.

Deşi multe dintre tratatele de astrologie s-au pierdut, cele care au ajuns până la noi, sunt îndestulătoare ca să înţelegem spiritul astrologiei chineze, spirit ce a rezistat secolelor şi este încă foarte viu şi astăzi.

Originile zodiacului chinezesc

Zodiacul chinezesc are la bază calendarul chinezesc însă cele douăsprezece semne zodiacale ale astrologiei chineze nu pot fi comparate cu cele ale astrologiei noastre.

În primul rând, cele douăsprezece zodii ale zodiacului chinezesc nu sunt identice cu cele douăsprezece zodii ale zodiacului european şi deci simbolistica lor este diferită. 

Spre deosebire de zodiacul european care este împărţit în douăsprezece luni, zodiacul chinezesc este împărţit în doisprezece ani. Se spune că horoscopul chinezesc a fost adoptat în Japonia, în anul 604, în timpul domniei împărătesei Suiko.

Din punct de vedere al originii, zodiacul chinezesc este destul de dificil de situat. Să fie oare originea pur chineză? A venit din India sau poate din Extremul Orient?

Fără a dori să intrăm în probleme astronomice foarte complicate, trebuie să se ştie că, în antichitatea chineză, fiecare an chinezesc era numit după un animal; Șobolan, Bivol, Tigru, Iepure, Dragon, Șarpe, Cal, Capră, Maimuţă, Cocoş, Câine şi Mistreț. 

Cele douăsprezece zodii ale zodiacului chinezesc se rotesc la fiecare douăsprezece ani.

Conform legendelor chinezeşti, în ziua de Anul Nou, Buddha ar fi chemat la el toate animalele, însă doar doisprezece dintre ele ar fi venit, arătându-şi astfel devotamentul faţă de el. Drept recunoştinţă, Buddha le-a onorat denumind anii cu numele lor, în ordinea în care ele au sosit.

Expertul în cultura și istoria chineză antică, Gustaaf Schlegel (1840 – 1903), nota:

În primele epoci, a fost determinat şi numit un asterism pentru fiecare eveniment al anului; mai târziu, când au fost inventate metode mai sigure decât răsăriturile şi apusurile astrelor pentru calcularea perioadelor anului, eliptică a fost împărţită în douăsprezece părţi egale, cărora li s-a dat numele celor douăsprezece animale, dintre care şase (bou, cocoş, câine, oaie, cal, porc) erau hărăzite sacrificiilor, celelalte şase raportându-se la evenimentele naturale pe care le anunţau.

Simbolistica lunilor din zodiacul chinezesc

Această prezentare a celor douăsprezece animale permite să se înţeleagă mai bine cum a fost elaborat simbolismul lor: stelele fiind imaginea ritmului agricol terestru. În zilele noastre, zodiacul chinezesc nu mai este folosit lunar, ci anual. Astfel, anul nostru de naştere determină semnul sub care ne-am născut.

În felul acesta, în China fiecare persoană ştie în ce an al zodiacului chinezesc s-a născut, aşa cum şi noi europenii ne cunoaştem zodia europeană. 

Chinezii dacă vor să afle vârsta unei persoane, au tendinţa de a întreba în ce semn zodiacal s-a născut, în loc de a întreba de vârstă. Cunoscând anul chinezesc în care s-a născut cineva, ei pot deduce cu uşurinţă vârsta acesteia, fără a o întreba în mod direct.

La fel ca europenii, care cred în zodiacul european şi chinezii consideră că şi oamenii ce sunt născuţi sub acelaşi semn zodiacal împrumută din personalitatea animalului ce guvernează zodia, manifestând trăsături de caracter similare.

Februarie

Dacă urmărim deplasarea Soarelui în constelaţii, primei luni îi corespunde Şarpele, care anunţă începutul primăverii (conform zodiacului chinezesc, luna februarie este prima lună de primăvară); pe pământ, şerpii ieşeau din ascunzători şi anunţau ţăranilor sosirea noului anotimp.

Martie

A doua lună era anunţată de Dragon şi corespundea echinocţiului de primăvară (martie). Ca şi Balanța, Dragonul simbolizează egalitatea zilelor şi nopţilor.

Aprilie

A treia luna (aprilie) a fost anunţată de Iepure. În acel moment în care femelele năşteau puii, ţăranii se temeau pentru recoltele lor.

Mai

În luna mai, Soarele intră în Tigru. Aceste animale apar, într-adevăr, căci femelele fată în această perioada. Să reamintim că tigrul este un animal solar, prinţul munţilor; poziţia sa aici, în prima lună de vară, corespunde perfect simbolului său.

Iunie

În luna a cincea (solstiţiului de vară, iunie), când căldura este cea mai ridicată, se sacrifică un bivol negru. Acest sacrificiu, orientat spre nord, era dedicat Pământului, deoarece în acel moment principiul Yin renăştea încetişor.

Iulie

În iulie, în luna a şasea, cerealele, orezul ajungeau la maturitate; culminaţia constelaţiei Şobolanului pe cer amintea ţăranilor sosirea rozătoarelor pe ogoare.

August

Lunii a şaptea îi corespunde Mistrețului. În august, ţăranii dădeau drumul la porci pe ogoare: căutând rădăcini de mâncat, aceştia pregăteau pământul pentru arat. În plus, sacrificarea unui porc avea loc în ziua când ţăranii îi aduceau împăratului recoltă.

Septembrie

În luna a opta, era toamnă: perioada execuţiilor capitale şi a pedepselor. În Templul Strămoşilor, împăratul sacrifica un câine, ca să cheme suflul toamnei şi ca Pământul să nu fie devastat nici de vânturi, nici de secetă, nici de umiditate sau de animale dăunătoare.

Octombrie

În luna a noua (octombrie) aveau loc pregătirile de război. Cocoşul are reputaţia de a fi războinic; el este şi simbolul masculinului; se potriveşte deci cu această perioada.

Noiembrie

Ţăranii din China spun că maimuţele se căţărau în copaci ca să anunţe sosirea frigului. Astfel, constelaţia care culminează în luna a zecea (noiembrie), corespunde cu Maimuţa.

Decembrie

La solstiţiul de iarnă (în luna a unsprezecea), începea anul astronomic propriu-zis. Atunci era punctul culminant al lui Yin, dar şi începutul creşterii lui Yang. Împăratul oferea drept sacrificiu o oaie în Templul Strămoşilor. El însuşi primea prăjituri frământate cu grăsime de oaie. 

Precizăm faptul că din familia oii făcea parte şi berbecul, şeful turmei, aşa cum împăratul era şeful statului.

Ianuarie

Anul se termină cu Calul (luna a douăsprezecea); aceasta anunţă venirea primăverii. În această perioadă erau curăţate grajdurile şi caii erau duşi la păscut. 
După o gestaţie de douăsprezece luni (şase luni Yin şi şase luni Yang), iapa năştea, de aceea se spune că esenţa lui Yin erau caii; în plus, ardoarea şi impetuozitatea lor i-au făcut să simbolizeze şi Soarele (Yang). Se aducea atunci sacrificiul un cal, ca să protejeze hergheliile de spiritele rele.

Zodiacul chinezesc vs. zodiacul european

În Occident, astrologia constă cel mai adesea într-un sistem de horoscopuri care pretinde să explice aspecte ale personalității unei persoane și să prezică evenimente viitoare din viața ei, pe baza pozițiilor soarelui, a lunii și a altor obiecte cerești în momentul nașterii ei.

Semnele astrale (zodiile) sunt parte din viaţa noastră. Până şi cei mai sceptici dintre noi sunt, câte o dată, tentaţi să verifice horoscopul, din curiozitate sau poate din superstiţie. 

Fie că avem de luat o decizie dificilă în viaţa personală, fie că trebuie să luăm o decizie importantă din punct de vedere financiar, horoscopul rămâne un „ajutor” pentru foarte mulţi dintre noi.

Poate că alinierea planetelor în momentul naşterii nu ne influenţează în nici un fel viaţa de zi cu zi sau personalitatea şi poate că toate aceste analize nu sunt altceva decât simple găselniţe, însă şi în cea mai fantastică legendă există un sâmbure de adevăr. 

Să nu uităm că horoscopul nu a fost inventat ieri, el există de mii şi mii de ani şi este parte integrantă în cultura multor popoare.

Simbolistica zodiilor este fascinantă, veche şi plină de elemente incredibile. Astrologia merită studiată şi înţeleasă, dacă nu pentru veridicitate, atunci măcar pentru ceea ce aceasta a reprezentat pentru popoarele antice.

Berbec (21 martie-20 aprilie)

Berbecul este primul semn zodiacal. Având în vedere că această zodie este „străbătută” de soare în fiecare an între 21 martie şi 20 aprilie, Berbecul este considerată o zodie intimă, strâns legată de natura focului originar. 

Semnul Berbecului simbolizează, în primul rând, zvâcnetul, virilitatea, curajul, independenţa şi nu în ultimul rând, energia debordantă. Cei născuţi în această zodie au ca principale caracteristici vitalitatea arzătoare, trăirea intensă şi tumultul emoţional.

Taur (21 aprilie-20 mai)

Taurul, al doilea semn zodiacal, se situează între echinocţiul de primăvară şi solstiţiul de vară. Fiind guvernat de planeta Venus, Taurul este în deplină armonie cu aceasta şi este de cele mai multe ori asociat cu simbolistica materiei prime ca element, cu pământul, cu glia mamă. 

Atunci când vorbim de Taur, vorbim de putere (atât fizică cât şi psihică) şi de o pornire irezistibilă. Taurii se lasă în voia poftelor pământeşti iar setea lor de viaţă este strâns legată de temperamentul generos şi robust. 

Taurului îi place se deţină şi din această cauză mulţi nativi ai acestei zodii îşi petrec mare parte din viaţă muncind.

Gemeni (21 mai-21 iunie)

Înaintea solstiţiului de vară avem cel de-al treilea semn al zodiacului: Gemeni. Guvernaţi de planeta Mercur, Gemenii sunt dublul simbol al contactelor umane, al comunicaţiilor, al polarităţii. 

Această zodie a dualităţii ne introduce în lumea contrariilor polare: masculin – feminin, subiect – obiect, interior – exterior, întuneric – lumină. Cei născuţi în această zodie sunt caracterizaţi, de cele mai multe ori, prin unitatea unei dualității echilibrate. 

Ei au o puternică dorinţă de comunicare, o mare agilitate mentală dar pot avea şi o exprimare neglijentă prin care pot jigni, bârfi, sau se pot folosi de mesaje pentru a dezinforma sau induce în eroare.

Rac (22 iunie-22 iulie)

Racul, al patrulea semn zodiacal, începe imediat după solstiţiul de vară atunci când zilele încep să scadă şi nopţile să devină mai lungi. 

Simbolul Racului este reprezentat de două spirale, sugerând schimbarea de sens a mişcării solare ce devine descendentă. Racul este asociat cu Luna şi înseamnă retragerea spre sine, sensibilitate, tenacitate, timiditate. 

El se înfăţişează ca simbolul apei originare, apei liniştite şi adânci cu izvor şopotitor. Fiinţele marcate de acest semn se bucură de o mare putere secretă, potrivită pentru a favoriza renaşterile viitoare. Cea mai mare dorinţă a lor o reprezintă viață de familie armonioasă.

Leu (23 iulie-22 august)

Leul este “inima zodiacului.” Plasat în mijlocul verii, cel de-al cincilea semn zodiacal se caracterizează printr-o înflorire a naturii sub razele calde ale Soarelui care este stăpânul său planetar. Leul este simbolul ambiţiei, a bucuriei de a trăi, a orgoliului şi a elocvenţei. 

Semnul este reprezentat prin maiestoasa fiinţă a regelui animalelor, emblemă a puterii suverane, a puterii nobile şi este cuplat cu Soarele, ce simbolizează viaţa, sub aspectele ei de căldură , strălucire, lumină şi putere. 

Cei născuţi în zodia Leu sunt orgolioşi, mândri, puternici şi autoritari. Le place să se afle în centrul atenţiei, sunt sensibili la laude şi le place să impresioneze prin personalitate.

Fecioară (23 august-22 septembrie)

Fecioara este cel de-al şaselea semn zodiacal, situat chiar înaintea echinocţiului de toamnă. Fecioara simbolizează secerişul şi îndemânarea manuală. 

Semn al lui Mercur, spre deosebire de Gemeni (ce corespunde cu aspectul aerian al vestitorilor zeilor), Fecioara este asociată cu pământul, cu planul terestru. 

Cei născuţi sub această zodie pot fi caracterizaţi printr-o excelentă capacitate de a reţine, de a memora, de a stăpâni, de a controla şi de a se disciplina. 

Nativii în Fecioară sunt foarte ordonaţi, conştiincioşi, rezervaţi, metodici, dar şi foarte sceptici.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie)

Balanţa este simbolul ponderabilităţii, al comportamentului moderat, fără excese. Cei născuţi în zodia Balanţei sunt caracterizaţi de un puternic simț al dreptăţii, se îmbracă elegant şi au maniere alese, mult apreciate de cei din jur. 

Fiind cel de-al şaptelea semn al zodiacului, Balanţa stă sub puterea Soarelui ca punct median al anului astronomic. 

Trecerea astrului din emisfera nordică în cea sudică marchează echilibrul dintre edificiul construit şi forţele ce îi pregătesc ruina, ca şi pe cel dintre noapte şi zi.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie)

Scorpionii s-au născut sub oblăduirea planetei Marte şi sunt caracterizaţi prin dinamism şi tenacitate. Semnul Scorpionului face parte din a doua jumătate a trimestrului de toamnă, acea perioadă în care vântul smulge ultimele frunze îngălbenite iar natura şi animalele se pregătesc pentru o nouă existenţă. 

Asociat cu Marte, zeul războiului în vechea mitologie romană, Scorpionul este şi simbol al rezistenţei, al fermentaţiei, al asprimii luptelor şi al morţii. 

Nativii acestei zodii au de multe ori impresia că se luptă singuri împotriva tuturor. 

Când aceştia au un ţel, ei vor căuta să-l atingă cu orice preţ, dispunând de o mare energie şi forţă de muncă. De obicei nu suportă discuţiile lungi preferând să acţioneze. 

Însă, pe cât sunt de tenaci, nativii Scorpion pot să treacă şi prin perioade de mari crize interioare. În astfel de momente este bine să îşi stabilească un scop şi să îşi revizuiască filosofia de viaţă.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie)

Este cel de-al nouălea semn al Zodiacului, fiind plasat înaintea solstiţiului de iarnă, când fiind terminate muncile câmpului, oamenii se îndeletnicesc cu vânătoarea. Vânătorii au reflexe iuţi, sunt independenţi, sunt tenaci. 

Zodia Săgetător se găseşte sub influenţa lui Jupiter, cu toate că ar fi trebuit, mai degrabă, pusă sub puterea lui Pluto. 

Simbolul absolut al acestei zodii, săgeata, simbolizează drumul dinamic al omului care se transformă, prin cunoaştere, din animal în fiinţă spirituală. 

Cei născuţi sub această zodie sunt amabili, loiali, generoşi şi iubesc libertatea. Aceştia au un ideal pe care îl urmăresc toată viaţa. Săgetătorii sunt îndrăzneţi şi dezinvolţi.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie)

Capricornul reprezintă „poartă zeilor”, momentul la care începe solstiţiul de iarnă, sfârşitul unui ciclu şi începutul zodiacului din Extremul-Orient. 

Capricornul este reprezentat de perseverenţă, prudenţă, răbdare, simţul datoriei, pricepere şi realizare. Aflat sub influenţa lui Saturn, semnul Capricornului este asociat oricărei situaţii dificile, întunecate şi sumbre. 

Cei ce aparţin acestei zodii sunt marcaţi de universul rece, tăcut, nemişcat al perioadei respective. Nativii Capricorn sunt persoane de încredere pe care te poţi baza în orice situaţie. Însă nu sunt foarte sociabili, ci mai degrabă retraşi şi timizi. 

Lor le plac lucrurile bine făcute şi urăsc superficialitatea şi lipsa de seriozitate.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie)

Vărsătorul este semnul zodiacal situat în mijlocul iernii şi simbolizează solidaritatea colectivă, fraternitatea, cooperarea şi detaşarea de lucrurile materiale. 

În mod tradiţional, Vărsătorul a fost asociat cu planeta Saturn însă acestuia i-a mai fost adăugată şi asocierea cu Uranus, după ce planeta a fost descoperită. 

De cele mai multe ori, Vărsătorul este reprezentat ca o fiinţă umană împlinită, cu trăsăturile unui bătrân înţelept care ţine pe braţ sau pe umăr una sau două amfore din care curge un şuvoi de apă. 

Cei născuţi în această zodie au o personalitate boemă, sunt aerieni, originali, neconvenţionali. Ei iubesc libertatea fizică şi psihică, independenţa şi pot fi atraşi de lucrurile misterioase, de astrologie, sau de tot ce înseamnă tehnologie şi inovaţie.

Peşti (19 februarie-20 martie)

Peştii, cel de-al doisprezecelea şi ultimul semn zodiacal, ce se situează chiar înaintea echinocţiului de primăvară. 

Zodia Peşti simbolizează lumea întunecată, lăuntrică prin care omul încearcă să comunice fie cu divinitatea, fie cu diavolul. În termeni astrologici, cei născuţi în zodia Peşti sunt foarte impresionabili şi receptivi. 

Dominanta tradiţională este Jupiter, căruia i s-a adăugat şi Neptun după descoperire. Nativii zodiei sunt generoşi, plini de contraste, inimoşi şi plini de compasiune. Fiind un semn dual, nativii au adesea două vieţi: una publică şi una care este secretă sau o împart doar cu cei foarte apropiaţi. 

Cei din jurul lor au uneori tendinţa să profite de nativii din Peşti deoarece ei sunt miloşi şi plini de compasiune faţă de cei suferinzi.