Au animalele suflet? 14 cazuri incredibile de animale de companie fantomă

Poveștile despre fantome par să implice mai întotdeauna oamenii. Există însă o întrebare care continuă să frământe experții în paranormal: Au animalele suflet? 

Ce se poate spune, oare, despre prietenii noștri necuvântători care au decedat? Este posibil ca animalele de companie să se întoarcă drept fantome pentru a-și ajuta sau a-și bântui proprietarii? 

Oare ai fi mai puțin speriat dacă ai vedea fantoma unei pisici decât cea a unui om? Sau a unui șarpe de companie? Da, animalele fantomatice sunt o idee bizară. 

Deși, poate, nu atât de bizară ca păstrarea unei fantome drept animal de companie.

Poveștile despre bântuirea animalelor de companie sunt răspândite, deși nu știm cât adevăr șade în ele. Poate că fenomenul ar putea avea loc cu adevărat, prin prisma legăturii unice dintre animal și stăpânul său.

Evident că scepticii neagă existenţa fantomelor, pe baza lipsei unor dovezi palpabile. Şi chiar printre cei care cred în existenţa fantomelor, mulţi neagă ideea de animale de companie fantomă. Totuşi, un sondaj realizat în 2001 arată că 47% dintre cei care aveau un animal erau convinşi că şi acestea au o viaţă de apoi.

Sunt numeroase mărturiile posesorilor de animale care experimentează lucruri stranii după moartea micilor necuvântători. 

Unii povestesc că au văzut animalul, însă cei mai mulţi simt doar senzaţii tactile (precum câinele gudurându-se pe la picioarele lor), auditive (precum torsul pisicii) sau mişcări inexplicabile ale jucăriilor animalului. 

Să fie doar iluzii?

1. Preston, câinele fantomă ce protejează colindătorii de Halloween

Câinele care bântuie cartierul Nashville Belmont Hillsboro, este unul dintre cei mai renumiți câini fantomă din zonă. Se spune că această fantomă aparține unui Boxer bun pe nume Preston, care îi urmărește cu vigilență pe tinerii colindători în fiecare Halloween.

Unii martori au auzit lătrături în noaptea de Halloween. 

Alții spun că, dacă vă plimbați prea încet sau vă opriți în mijlocul străzii, un câine invizibil vă va lovi din nou și din nou, pentru ca să nu fiți accidentat de vreo mașină. 

O bătrână care a trăit în cartier obișnuia să lase biscuiți de câine pe verandă, special pentru Preston, în fiecare noapte de Halloween de mai mulți ani, începând cu 1962.

2. Pisica Demon a Capitoliului SUA

Clădirea Capitoliului Statelor Unite se spune că este bântuită de fantoma unei pisici cunoscute de unii ca „Demon Cat” (Pisica Demon). Despre pisicile demonice se spune că au ochi roșii strălucitori și apar de nicăieri ca să îngrozească oamenii.

Legenda Pisicii Demon datează încă din zilele în care pisicile au fost aduse în tunelurile de subsol ale Capitoliului pentru a ucide șobolanii. 

Unii spun că Pisica Demon apare înaintea evenimentelor importante sau a dezastrelor naturale. A fost văzută înainte de prăbușirea bursei din 1929, precum și înaintea asasinării președintelui Kennedy în 1963.

3. Câinele negru din Connecticut

Legenda câinelui negru se învârte în jurul Castelului Craig din Connecticut, unde a terorizat excursioniștii și vizitatorii castelului de zeci de ani. 

Descris ca fiind un câine de talie mică, cu păr scurt, cainele negru nu face nici un sunet, chiar dacă pare că latră. 

În jurul acestui câine fantomă s-a format o superstiție: 

Dacă un om va întâlni odată câinele negru, va fi spre bucuria sa, dacă îl va întâlni de două ori va fi spre necazul său, însă de îl va întâlni a treia oară, omul va muri.

Numeroși oameni dau vina pe animal pentru moartea celor care au văzut câinele de trei ori, iar poveștile unor astfel de morți datează încă din anii 1800.

4. Wiggie, pisica fantomă care și-a salvat stăpâna

Această întâmplare ciudată a avut loc după ce, Wiggie, pisica unei profesoare vârstnice, Debra Tadman, a murit. Debra a solicitat serviciile unei anume Sharon Callaghan, care avea darul să comunice cu spiritul animalelor, pentru a contacta spiritul pisicii sale. 

Iată ce povestește Debra: 

Wiggie și cu mine aveam o relație foarte strânsă și m-am simțit ca și cum aș fi pierdut un copil. Am avut-o în cele mai importante momente, când m-am căsătorit, apoi când am trecut prin divorț și alte relații, a fost cu mine când am schimbat trei rânduri de locuințe, plus atâtea alte experiențe de viață în care a fost lângă mine.

Sharon a reușit să ia legătura cu Wiggie, iar pisica i-a transmis cumva că era îngrijorată de apartamentul în care locuiește Debra, pentru că era un „loc toxic”. 

Aproximativ un an mai târziu, Debra a decis să-și picteze apartamentul și a descoperit azbest și mucegai foarte toxic în pereți și tavan și cablurile din aluminiu care puteau oricând provoca un incendiu.

Debra a rămas pentru totdeauna recunoscătoare lui Wiggie: 

Până în ziua de azi nu pot să cred cât de precisă și adevărată a fost lectura lui Sharon Callaghan.

Nu există nicio posibilitate ca Sharon, mediumul, să fi știut că azbestul și mucegaiul erau sub pereți.

5. Doi câini fantomă și o stafie

Actorul Christopher Knight povestește această poveste ciudată în timp ce filma un episod cu fantome din The Brady Bunch. Actorii stătuseră până târziu spunând povești cu fantome.

Conform lui Knight, care l-a interpretat pe Peter Brady, s-a trezit în mijlocul nopții, găsind doi câini de vânătoare ce stăteau la marginea patului și îl priveau. Apoi, a văzut o fetiță care privea de la ușă. Nici câinii, nici fetița nu au scos vreun sunet.

A doua zi, când Knight le-a relatat tuturor bizara întâlnire, proprietarul B&B l-a dus să-i arate ceva la un șemineu. Knight a putut vedea gravați doi câini de vânătoare pe grila metalică a vechiului șemineu. Erau aceiași câini pe care îi văzuse noaptea.

Nimeni nu știe dacă ornamentele erau inspirate de doi câini adevărați care trăiau odată în casă, dar experiența misterioasă l-a cutremurat pe tânărul actor.

6. Câinele Fantoma Albastra, un Spirit Răzbunător

Legenda câinilor Fantomă Albastră este una dintre cele mai vechi povestiri fantomă din Statele Unite, datând din anii 1770. Conform legendei, Charles Howard Sims a fost atacat de o bandă de hoți după o chermeză, rămânând fără aurul pe care îl avea la el. 

Sims a luptat până și-a dat suflarea, fiind ajutat de câinele său credincios, un câine albastru, un Bluetick Coonhound.

În cele din urmă, hoții fiind numeroși și vânjoși, i-au învins, aruncându-i pe cei doi de pe o stâncă care se afla de-a lungul drumului. Hoții au îngropat aurul, iar când s-au întors au fost atacați de un câine albastru mare. 

Căpetenia hoților a scăpat, dar în curând s-a îmbolnăvit și a murit. 

Până în ziua de azi, oamenii spun că acest câine fantomă păzește aurul stăpânului său. Un restaurant și un bar își iau numele de la câinele albastru.

7. Terrierul fantomă din hotelul Holly

Vechiul hotel Holly este unul dintre cele mai cunoscute locuri bântuite din Michigan. Un renumit vânător de fantome, Norman Gauthier, profesor de parapsihologie, a vizitat hotelul în 1989 și a declarat hotelul ca fiind bântuit. 

De atunci, numeroase grupuri de amatori de paranormal au investigat hotelul, numeroși vizitatori au raportat miros de fum de țigară și parfum de flori, precum și voci care apăreau noaptea pe holuri.

Cele mai înfiorătoare relatări sunt, totuși, raportările continue ale oaspeților care aud și văd spiritul lui Leona, câinele fostului proprietar al hotelului, dl. Hirst. 

Oaspeții descriu câinele fantomă ca fiind asemănător unui Terrier. Leona poate fi auzită alergând pe holuri, perindându-se printre picioarelor oamenilor. 

Apariția acestui câine fantomă este adesea observată în special de către bucătarii care se apucă de treabă dimineața devreme.

8. Near Death Experience

La 30 decembrie 1993, Jan Price a suferit un atac de cord aproape fatal și a avut o așa numită „Experiență Aproape de Moarte” (din englezescul „Near Death Experience”, abreviat ca: NDE). În timpul acestui NDE, Jan se găsea într-un loc ciudat și încețoșat. 

Dintr-o dată, câinele ei iubit, Maggi, un Spaniol Englez, a apărut lângă ea. Maggi murise cu mai puțin de o lună înainte. 

Jan povestește: 

Am simțit prezența ei, dragostea ei și ea mi s-a arătat așa cum o aveam când era în plina formă fizică – doar că mai tânără și mai energică.

Potrivit lui Jan, Maggi putea comunica cu ea într-un mod telepatic și i-a spus stăpânei sale:  

Știi că tata nu ar putea suporta să-l părăsim și eu și tu. 

Atunci, Jan îi spuse câinelui că se întoarce în țara celor vii și Maggi a promis că atunci când va veni timpul să se întoarcă la cer, o va întâmpina și vor explora împreună lucruri minunate.

9. Câinele fantomă jucăuș

Povestea lui Yabba este o mărturie tipică cu animale de companie. La data de 30 august 2011, Yabba a murit cu 11 zile înainte să împlinească vârsta de 17 ani. Ea și stăpâna sa, Maureen, erau inseparabile; Yabba a fost „dragostea vieții ei” (în afară de fiul ei).

Într-o seară, Maureen s-a trezit și a văzut că iubitul câine murise. Era zdrobită și disperată și în culmea durerii, Maureen a început să o strige pe Yabba și să facă poze, în speranța că ar fi putut să capteze cumva spiritul câinelui într-una din fotografiile ei. 

A doua captură foto a surprins o imagine ce semăna cu un câine.

După ce a făcut fotografia, Maureen a făcut un memorial câinelui cu jucăriile sale, un rozariu și o lumânare a lui Isus. Ea a vorbit cu ea în fiecare zi, ca și cum ar fi fost încă acolo.

Într-o zi, Maureen a scos o minge și a spus: „Yabba, iată mingea, haide să jucăm”. Mingea s-a mișcat. Stătea pe podea și s-a rostogolit pur și simplu. Apoi fenomenul s-a repetat. 

Maureen simțea că mai este acolo o prezență, deși era cât se poate de singură în casă. Maureen crede că a fost fantoma lui Yabba care voia ca stăpâna ei să știe că totul este bine și că încă poate fi cu ea, chiar dacă sub formă de spirit.

10. Animale de companie fantomă – Caii Fantomă

Pisicile și câinii sunt de departe animalele care apar cel mai des în cazurile de bântuire non-umană, dar și animalele domestice mari sunt de asemenea vestite că se întorc din mormânt.

În suburbiile din Chicago există grajduri și cai de echitație în pădure, în apropierea intersecției cu Strada 95 și Kean. Unul dintre trasee traversează această joncțiune periculoasă. 

Până de curând, nu există un dispozitiv de control al traficului care să permită voiajorilor să călătorească în siguranță și cel puțin șapte persoane și câțiva cai au fost uciși.

Au fost numeroase povestiri în care apăreau relatări cu cai fantome, mai ales pe timp de noapte sau aproape de amurg. 

Zeci de șoferi au văzut ceea ce pare a fi un cal și un călăreț în siluetă care încearcă să treacă Strada 95. Când șoferii încetinesc ca să privească perechea, aceasta se dizolvă în aer pur și simplu. Aceste figuri nu dispar neapărat de-o parte sau alta a străzii, ci de multe ori chiar în mijlocul drumului.

11. Fantoma pestisorului auriu

O profesoară de 36 de ani, din Manchester (Marea Britanie), Elise Wilson, a avut vreme de 6 ani un peştişor auriu, numit Bubble. La un moment dat peștișorul a murit. Cu toate acestea însă, Bubble a continuat să apară în casă, pentru ca stăpâna să nu se simtă singură.

Iată ce relatează profesoara:

Am văzut de câteva ori cum înota deasupra mesei mele de toaletă din dormitor, unde se afla acvariul său, care acum nu mai există. Bubble, judecând după toate acestea, nu ştia despre asta.

12. Fantoma unei pisici miaună în fiecare seară

Într-o tavernă, nu foarte departe de oraşul francez Nantes, există fantoma unei pisici, care începe să miorlăie neîncetat seară de seară, când vechile orologii bat miezul nopţii. 

Jean Pierre Dervant, proprietarul tavernei, povesteşte că fantoma apare aici de trei secole, ceea ce constituie în felul său un fel de record.

Există o legendă care spune ca la începutul secolului al XVII-lea, unul dintre cei care au vizitat taverna, un muschetar al regelui, beat fiind, a ieşit în stradă şi s-a împiedicat de o pisică.

Enervându-se, a străpuns bietul animal cu spadă. Acest lucru s-a petrecut fix la miezul nopţii, iar de atunci fantoma pisicii se întoarce în fiecare noapte la locul tragicului său sfârşit, mieunând trist, ca şi cum şi-ar plânge moartea. 

Imediat ce limbile ceasurilor ajung la ora 00:00, acest lucru se repetă iară şi iară.

13. Un armăsar negru care galopează în lumina Lunii

Locuitorii Arabiei Saudite au văzut un armăsar negru care galopa la lumina Lunii pe un câmp de curse. Arabii sunt mari iubitori de cai. 

Fantoma armăsarului i-a impresionat profund: „I-am cronometrat viteza. Timpul în care el parcurge un tur de pistă este destul de slab”, povesteşte un proprietar de cai din partea locului.

14. Spiritul unui câine iubit

Unul dintre cei mai îndrăgiți autori de povești cu câini, Albert Payson Terhune (1872-1942), a fost un mare iubitor de animale, pe care le adăpostea cu zecile la Sunnybank, domeniul său, lângă Pompiom Lakes, în New Jersey. 

Deși câinii favoriți ai lui Terhune erau din rasa Collie, el ținea și o corcitură numită Rex, foarte credincioasă scriitorului. 

Rex era un câine de talie mare, având pe cap o cicatrice prelungă, care-i dădea o înfățișare fioroasă. Și, în vreme ce lătra la fiecare oaspete care trecea pragul casei, Rex se încolăcea, docil, la picioarele lui Terhune, pe când acesta lucra la mașina de scris, oferind noi aventuri canine dedicate fanilor săi.

Rex a murit în martie 1916, iar Terhune, plin de tristețe, a scris în memoria animalului îndrăgit povestirea Lad: A Dog. La ceva timp după moartea animalului, scriitorul a primit vizita unui bogat om de afaceri, Henry A. Healy, care știa despre dragostea purtată câinelui de gazda sa, dar nu aflase despre dispariția patrupedului. 

Chiar înainte de a pleca, în acea seară, Healy a oftat, melancolic și a spus: 

Bert, aș vrea să fie cineva pe planeta asta care să mă iubească la fel cum te iubește Rex pe tine. L-am urmărit toată seara. A stat la picioarele tale și te-a privit cu venerația cu care un credincios și-ar privi zeul.

Terhune a fost șocat de cuvintele musafirului său. “Doamne Dumnezeule! Rex este mort de mai bine de un an jumate!”, a exclamat el.

Healy a pălit, dar și-a menținut afirmațiile: 

Sunt în stare să jur că Rex a stat la picioarele tale toată seara, la fel cum l-am văzut făcând încă de când era un cățeluș.

Câteva săptămâni mai târziu, un bun prieten al lui Terhune, reverendul Appleton Grannis, a făcut o vizită la Sunnybank și, după o plimbare în jurul domeniului și un dejun copios, a remarcat că el crezuse că scriitorul are o pasiune pentru Collie. 

Terhune i-a spus că este adevărat. De fapt, toți câinii pe care îi avea la momentul respectiv erau din rasa Collie. Dar reverendul a clătinat din cap neîncrezător:

Atunci ce fel de câine era acela care a stat toată după-amiaza în verandă, privind prin fereastră la tine? Este un câine mare, cu o cicatrice urâtă pe frunte.

Deși a știut de îndată că Rex, vechiul său prieten, se întorsese din lumea spiritelor, spre a-i mai face o vizită, scriitorul n-a încercat să-i explice situația preotului, un om cu convingeri conservatoare.

Terhune afirma că și alți câini erau capabili să simtă prezența bătrânului Rex. Unul dintre exemplarele Collie, care fusese întotdeauna atent să păstreze distanța față de corcitura cu cicatrice, a continuat să evite pătura pe care stătea Rex, așteptându-și stăpânul să se așeze la masa de scris.