Cripta MacKenzie – Povești înfiorătoare din cimitirul bântuit de o entiate misterioasă

În ultimii ani, un mausoleu din piatră erodată de timp, situat în spatele zidurilor înalte și a porților ferecate din cimitirul Greyfriars din Edinburgh, a devenit cunoscut datorită entității paranormale care și-a găsit refugiul acolo.

Cunoscută sub numele de Cripta MacKenzie sau Mausoleul Negru, aceasta zona din Greyfriars este renumită datorită activităților de tip poltergeist de o violență nemaiîntâlnită nicăieri în lume.

Entitatea de aici a fost numită The Mackenzie Poltergeist.

Cine a fost Sir George Mackenzie?

Sir George Mackenzie din Rosehaugh s-a născut în anul 1636 (unele documente sugerează anul 1638) în Dundee. 

Mackenzie a avut norocul să se nască într-o familie nobiliară, foarte înstărită, așa că a avut parte de o educație aleasă, urmând cursurile de drept ale Universității din Aberdeen, apoi ale Universității din St. Andrews, iar studiile și le-a finalizat la Universitatea din Bourges, din Franța.

Mackenzie și-a început cariera juridică în 1659 iar primul său caz important a apărut doi ani mai târziu, în 1661, când l-a apărat pe Archibald Campbell, marchizul de Argyll. Campbell era o personalitate marcantă a Bisericii Prezbiteriene din Scoția, care se făcuse remarcat pentru fanatismul său religios.

Marchizul a fost găsit vinovat și executat, capul său fiind mai apoi afișat la intrarea în St. Giles Kirk din Edinburgh.

Mai târziu, Mackenzie a devenit judecător delegat între 1661 și 1663, rol care l-a implicat în procesele vrăjitoarelor. În mod semnificativ, el a respins procesele vrăjitoarelor, descriind acuzatele ca fiind „bătrâne inofensive”. 

Mackenzie a fost, de asemenea, membru al Parlamentului Scoțian, reprezentând districtul Ross între anii 1669 și 1674.

Mackenzie cel Sângeros

În 1677, George Mackenzie a primit titulatura de Lord Avocat al Scoției (cel mai înalt rang juridic și reprezentantul guvernului scoțian și al Coroanei din Scoția, atât pentru chestiuni civile, cât și penale care intră în competențele delegate ale Parlamentului scoțian).

Din motive necunoscute, personalitatea lui Mackenzie – care până la acel moment fusese un susținător al valorilor scoțiene și a legii mai presus de toate, s-a schimbat brusc. Acesta s-a izolat de prieteni, a devenit mai posomorât și mai depresiv.

Unii atribuie schimbarea radicală de mentalitate ce avea să se întâmple cu problemele cu care familia Mackenzie se confrunta. Au existat și voci care credeau că întreagă familie era blestemată.

În 1662, Mackenzie sa căsătorit cu Elizabeth Dickson, fiica lui John Dickson, lord de Hartree, senator al Colegiului de Justiție din Scoția. Din această căsătorie au rezultat patru copii:

• John – a murit la doar câteva zile de la naștere din cauze necunoscute
• Simon – a murit la vârsta de 4 ani
• George – a murit înainte să împlinească vârsta de 1 an
• Agnes – s-a căsătorit cu James Stuart, care mai târziu a devenit primul conte de Bute

Elizabeth, care sa căsătorit mai întâi cu Sir Archibald Cockburn din Langton și, în al doilea rând, cu onorabilul Sir James Mackenzie din Royston, Bt.

Elizabeth Dickson a murit în 1668. George Mackenzie s-a recăsătorit în 1670 cu Margaret, fiica lui Haliburton din Pictur. Împreună au avut un fiu și două fiice:

• George – care s-a căsătorit, dar a murit, fără descendență masculină, înaintea tatălui său
• Anne – care s-a căsătorit cu Sir William Dick din Prestonfield
• Elizabeth – care s-a căsătorit cu Sir John Stuart din Grandtully

Din cele două căsătorii, George Mackenzie nu a avut nici un descendent de gen masculin. 

În 1678, Scoția era deja frământată de lupte interne generate de refuzul prezbiterilor de a se supune voinței regelui Carol al II-lea și Biserici Protestante. 

Prezbiterii reprezentau un număr de biserici creștine care au aderat la tradiția teologică calvinistă din cadrul schismei protestante. Teologia prezbiterană subliniază suveranitatea lui Dumnezeu, autoritatea Bibliei și necesitatea grației divine prin credința în Iisus Hristos.

În 1679, după bătălia de la Podul Bothwell, Mackenzie avea să primească porecla de „Bluidy” sau „Bloody” Mackenzie (trad. Mackenzie cel Sângeros). 

După înfrângerea prezbiterilor de la Bothwell, la comanda lui Mackenzie, câteva sute de prezbiteri au fost luați prizonieri și închiși într-o secțiune din Greyfriars Kirkyard, în mod ironic, locul unde Mișcarea de Reformă Europeană luase naștere în 1638, odată cu semnarea Pactului Național.

Primul lagăr de concentrare din istorie

Prezbiterienii închiși în 1679 au fost încarcerați în ceea ce este considerat primul lagăr de concentrare din istorie.

Aceștia au fost torturați, înfometați și lăsați pradă bolilor și frigului. Evadarea era imposibilă și doar cei care semnau un document prin care renunțau la religia lor erau „eliberați”. Aceștia era îmbarcați pe corăbii și transportați peste ocean unde erau vânduți ca sclavi.  

Cei mai mulți au refuzat însă să semneze și și-au găsit sfârșitul în „închisoarea” gândită de Mackenzie. Trupurile celor decedați au ajuns să fie aruncate în gropi comune și se estimează că aproape 18.000 de prezbiterani au murit între 1679 și 1681 în Greyfriars Kirkyard. 

În 1688, regele James al VII-lea (James al II-lea în Anglia) a fost destituit. Mackenzie s-a opus înlăturării regelui și revoluției cunoscute sub numele de The Glorious Revolution (trad. Revoluția Glorioasă). 

Cu toate acestea, dinastia Stuart (acum Stewart) s-a prăbușit iar pe tron a ajuns William de Orange, ginerele lui James al VII-lea.

Mackenzie a reușit să scape complet nevătămat din schimbarea de regim care a urmat, s-a pensionat, iar mai apoi s-a retras la reședința sa din Oxford, Anglia.

A murit la data de 8 mai 1691 la Westminster și fost înmormântat în Greyfriars Kirkyard, într-un mausoleu construit de arhitectul scoțian James Smith, în mod ironic, la doar câțiva metri de lagărul de concentrare unde atât de mulți prezbiterani au suferit la ordinele lui.

Mausoleul Negru

Timp de aproape trei secole, Greyfriars a fost centrul unor manifestări paranormale ieșite din comun.

Mii de localnici și turiști au resimtit forța entității paranormale care bântuie Cripta Mackenzie. Aceștia au raportat halucinații vizuale și auditive, anxietate, o teamă greu de explicat sau sentimentul cum că ar fi urmăriți de o făptură invizibilă, toate astea din clipa în care călcau în interiorul criptei. 

Prima documentare a unor presupuse evenimente paranormale de tip poltergeist în interiorul și împrejurimile Criptei Mackenzie datează din jurul anului 1800, când un criminal pe nume John Hayes și-a găsit refugiu în mausoleu. 

Acesta a stat ascuns aproape șase luni în interiorul Mausoleul Negru, părăsind cimitirul doar la adăpostul întunericului, în căutare de hrană. 

Când poliția l-a prins, în cele din urmă, Hayes era deja pe jumătate nebun. Acesta a insistat că sicriele din mausoleu se mutau singure, în fiecare noapte, și că din interiorul coșciugului lui George Mackenzie se puteau auzi șoapte și zgârieturi, ca și cum ceva încerca să iasă afară.

Iar manifestările paranormale din jurul Mausoleului Negru au continuat, acesta devenind rapid un punct important pe harta manifestărilor de tip poltergeist.

Însă abia în 1998, Cripta Mackenzie avea să devină cu adevărat cunoscută în întreaga lume, după ce un om fără adăpost s-a strecurat în interiorul mausoleului. Se pare că acesta a petrecut câteva nopți în interiorul criptei, perioadă în care a distrus mai multe ornamente din marmură și a spart câteva coșciuge. 

Potrivit rapoartelor care s-au păstrat din acea perioadă, bărbatul ar fi încercat să vandalizeze și coșciugul cu trupul lui Mackenzie, însă cavoul din piatră care adăpostea sicriul s-a dovedit a fi prea dificil de spart.

Ce a reușit însă să facă intrusul a fost să surpe podeaua mausoleului, dezvăluind un întreg nivel secret, complet necunoscut, până la acel moment. Acolo, omul străzii s-a trezit înconjurat de zeci de cadavre în diferite stadii de putrefacție, toate îngrămădite unele peste altele într-o imagine teribilă.

Probabil panicat de descoperirea macabră, bărbatul a fugit din cimitir, făcându-se nevăzut în toiul nopții. Deși cazul a fost mediatizat în presa scrisă și televiziune, iar forțele de ordine l-au căutat pe făptaș timp de mai multe luni, omul nu a fost găsit. 

Dispariţia inexplicabilă a bărbatului este şi astăzi, după aproape 30 de ani, unul dintre cazurile de dispariție nerezolvate de poliția din Edinburgh.

Umbre misterioase raportate în cimitir

Intensitatea fenomenelor de tip poltergeist a crescut imediat după evenimentele din 1998, Cripta Mackenzie devenind rapid un „punct fierbinte” al manifestărilor paranormale.

Primă manifestare violentă a avut loc în 1999 când, o femeie care venise la mormântul unei cunoștințe, a observat ușa Mausoleului Negru larg deschisă. Fiind familiarizată cu evenimentele care se petrecuseră acolo, femeia a decis să arunce o mai atentă. 

Aceasta s-a simțit „trasă spre interior de o forţă întunecată”, aşa cum ea însăşi avea să declare ulterior. Femeia a fost găsită, câteva ore mai târziu, zăcând inconştientă în interiorul mausoleului, cu vânătăi pe tot corpul şi urme evidente în jurul gâtului, ca şi cum cineva, sau ceva, ar fi încercat să o sugrume.

În noiembrie 1999, Colin Grant, clarvăzător, pastor al unei biserici spiritualiste și proprietar al magazinului Clairvoyant din St. Mary’s Street, a fost solicitat pentru un ritual de purificare a cimitirului.

Ritualul a avut loc în apropierea capelei din Greyfriars, Grant înfățișându-se în fața presei locale ținând în mâini o lumânare, o cruce și o Biblie. Acesta a rostit câteva incantații, iar la final a susținut că a alungat, în sfârșit, spiritele captive de secole în cimitir.

Însă, pe când Grand se pregătea să-și finalizeze ritualul, o formă întunecată a fost văzută alunecând peste o fereastră a capelei, asta deși clădirea era încuiată și nu era nimeni în interior.

Terry McGourty, editor adjunct al Edinburgh News, relata:

Blițurile nu îndreptau spre clădire, așa că este greu de crezut cum ar putea fi o umbră. De obicei sunt sceptic cu privire la aceste lucruri, dar acea umbră nu mi-o pot explica deloc.

În seara următoare, clarvăzătorul, împreună cu un grup de credincioși, au intrat în închisoarea Covenanters, locul în care Mackenzie a închis, torturat și ucis mii de presbiterani.

Mulți dintre cei 49 de participanți au spus că s-au simțit urmăriți sau atinși de ceva și mulți s-au întors cu tăieturi și zgârieturi pe față.

Angela Hamilton, care l-a însoțit pe Grant în interiorul închisorii, a declarat:

Mă simțeam de parcă aveam o mână peste față, nu puteam să văd clar și nu puteam să respir. Apoi am simțit că leșin și următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-am trezit la pământ. Toți mă întrebau dacă sunt bine, dar eram prea confuză să le răspund. A doua zi dimineață m-am trezit cu o vânătaie pe obrazul stâng și pe gât. Nu-mi venea să cred, deoarece nu sunt o persoană care să se rănească ușor. Cred că ceva de acolo mi-a vrut răul și chiar a încercat să mă rănească.

Pe 26 ianuarie, la scurt timp după ce și-a exprimat temerile că munca sa îl va ucide, Colin Grant a murit în timp ce comunica cu lumea spiritelor în cadrul unei ședințe de spiritism la Clairvoyant Shop. 

Cauza oficială a morţii a fost infarctul, însă medicul legist a ţinut să precizeze că „ceva l-a speriat atât de tare încât inima i-a stat în loc”.

După decesul straniu al lui Grant, consiliul local al oraşului Edinburgh a închis Greyfriars, care a rămas zonă interzisă până când un istoric local, Jan Andrew Henderson i-a convins pe oficiali să redeschidă o zonă bine delimitată, pentru a deservi ca atracţie turistică.

Până în prezent au fost raportate peste 500 de atacuri în interiorul şi în preajma Criptei Mackenzie. Multe dintre aceste atacuri sunt bine documentate, fiind însoţite de relatări ale martorilor, fotografii ale urmelor lăsate pe corpurile victimelor, dar și de înregistrări audio și video.

Accesul în interiorul Criptei Mackenzie este astăzi limitat.

Singurii care au voie să se apropie de mausoleu sunt cei care obțin o aprobare specială de la consiliul local pentru filmări (realizatori de documentare, reporteri, sau pasionați de paranormal dacă pot face dovada că sunt acompaniați de o echipă de profesioniști).

Teorii

Până la evenimentele din 1998, când un om fără adăpost a pătruns în Mausoleul Negru și a provocat stricăciuni însemnate, activitățile de tip poltergeist din interiorul Greyfriars au fost relativ nesemnificative.

Unii experți în spirite și fantome cred că entitatea malefică care se manifestă astăzi în interiorul și în jurul criptei, se afla într-o stare latentă. iar profanarea mausoleului a „trezit-o la viață”.  

Chiar și înainte de 1998 au existat câteva relatări ale martorilor care au spus că au auzit sunete ciudate venind din interiorul mausoleului, mai precis din interiorul sarcofagului din piatră în care se află sicriul cu trupul lui George Mackenzie. 

De exemplu, copiii din zonă credeau că Mackenzie era neliniştit în mormântul său. Ei obișnuiau să alerge noaptea la mausoleu și să strige: 

Bloody Mackenzie, vino afară, dacă ești… ridică capacul și deschide ușa!

O altă mărturie pe care o putem lua în seamă este cea a criminalul John Hayes. Atunci când a fost capturat, acesta a susținut sus și tare că Mackenzie încă se mișcă în sicriul său. 

Deci, exista precedent pentru ideea unei entități de tip poltergeist, cu mult înainte de 1998.

Willie Telford, ghid turistic în zonă, crede că entitatea malefică ar fi chiar George Mackenzie, care a rămas captiv în Greyfriars, alături de sufletele miilor de victime ale sale:

Poate că simte remușcări pentru tratamentul inuman la care a supus mii de nevinovați închiși aici. Acest lucru ar putea explica, cu siguranță, de ce activitatea paranormală pare să se concentreze atât în jurul Mausoleului Mackenzie, cât și a mormintelor din zona Covenanter.

O altă teorie este cea a „isteriei în masă”. Să presupunem că adunăm un grup de oameni deja anxioși într-un spațiu închis, cum ar fi închisoarea Covenanter. Feromonii secretați de acest grup se pot influența reciproc, răspândind astfel „panica în masă”.

Adevărul despre Cripta Mackenzie

Doar în ultimii 30 de ani au fost raportate peste 300 de atacuri în interiorul sau în apropierea mausoleului. Zeci de localnici și turiști raportat zgârieturi, vânătăi, mușcături, tăieturi, urme pe corp, sau chiar oase rupte. Alții au avut parte de halucinații vizuale și auditive. 

Au existat și oameni care au raportat un miros urât în interiorul mausoleului. De altfel, aproape 150 de persoane au leşinat în interiorul criptei fie de frică, fie datorită mirosului greu de suportat.

Relatările celor care au vizitat cripta sunt de-a dreptul terifiante. Toate aceste mărturii au fost atent documentate și nu există urmă de îndoială că ar fi adevărate.

Diferite teorii încearcă să explice Mackenzie Poltergeist, pornind de la isteria în masă, feromoni sau imaginația hiperactivă și terminând cu radiații electromagnetice sau geologia unică a acestui loc. 

Oricare dintre aceste explicații ar putea fi corectă.

Acestea fiind spuse, este dificil să ignorăm volumul mare de rapoarte într-o perioadă atât de scurtă de timp. În plus, având în vedere numărul ridicat de rapoarte care implică atacuri fizice, este greu de crezut că geologia unică sau undele electromagnetice ar putea provoca răni pe corpul unei persoane.

Desigur, există și posibilitatea ca o entitate malefică, poate chiar spiritul blestemat at lui George Mackenzie, să bântuie, cu adevărat, Greyfriars.

Cert este că, în ultimele decenii, Cripta MacKenzie a devenit epicentrul unor manifestări paranormale de o intensitate nemaiîntâlnită nicăieri în lume. Din această cauză, Greyfriars este cunoscut ca unul dintre „cele mai active și periculoase zone bântuite din lume”.