Ce este geomanția? Totul despre geomanție, arta divinatorie chinezească. Rolul Feng Shui în armonia interioară

Termenul de „geomanţie” s-ar traduce ca: „ghicitul în pământ” sau „divinație cu ajutorul pământului”. Această artă divinatorie are o istorie străveche.

Unii spun că această tehnică divinatorie a fost creată, probabil, de vrăjitorii triburilor din preajma ţărmurilor mării. La această ipoteză duce observarea directă a geomanţiei ce subzistă încă în Peninsula Arabică.

Vrăjitorul întinde nisip pe o planşetă, trasând pe el patru dreptunghiuri egale. Apoi, vrăjitorul ia câteva pietricele şi le aruncă pe nisip. Poziţia pietrelor este interpretată de ghicitor, care poate citi în ele prezentul, trecutul şi viitorul celui ce îi cere asta.

Literatura veche menţionează numeroase variante ale geomanţiei. Printre acestea amintim sephramanţia, adică ghicitul în cenuşă.

Procedeul consta în presărarea cenuşii pe o suprafaţă plană, după care cel care dorea să i se ghicească punea întrebările de rigoare deasupra suportului respectiv.

Sub acţiunea presiunii aerului, stratul de cenuşă era spulberat, formând diferite imagini, servind ca bază de interpretare divinatorie. Ceara, plumbul și cositorul topite, alcătuind diferite figuri prin răcire, în apă, au servit şi ele interpretărilor divinatorii geomante.

Geomanția în Occident

Se mai spune că, la început, geomanția a fost un calcul al probabilităților desfășurându-se în ecuații de șansă. 

Așa că nu e de mirare că această artă i-a preocupat îndeosebi pe matematicieni. 

Occidentul a început să fie interesat de geomanție când Gerardo din Cremona a tradus, cam prin anii 1160, un tratat de geomanție arab. Astfel, geomanția a fost ridicată la rangul de știință, devenind subiect de poezie didactică. 

La începutul secolului XIV, două poeme în limba veche provensală, au descris tehnica și modul de interpretare al geomanției.

Un tratat important de geomanție ar fi La Geomance (1558) a lui Cristoforo de Cattano, care în timp, a fost preluată, imitată și modificată. Acest autor a stabilit niște reguli în  geomanție, recomandând să nu se mai înscrie semnele pe pământ:

În momentul de față, cea mai bună metodă de a o practica este cu cerneală, peniță și hârtie. Căci, ca s-o faci cu degetul, sau cu boabe, sau alte grăunțe, cum făceau curtezanele din Bologna când voiau să aibă știri despre prietenul lor plecat și cum se mai face încă în toată Italia, aceasta nu-mi place deloc.

Cum funcționează geomanția?

Geomanția nu răspunde decât la o singură întrebare. Dacă cel care o consultă vrea să afle răspunsul la două întrebări, el trebuie să pună aceste întrebări separat, întregul procedeu fiind reluat pentru fiecare nouă întrebare.

Jean de Taille a realizat chiar o listă cu întrebările cele mai solicitate: 

• Dacă cel care întreabă va trăi mulți ani și câți ani anume
• Dacă starea celui care întreabă va fi mai rea sau mai bună
• Dacă o călătorie va fi bună și fără pericole
• Dacă vreun animal pierdut poate fi regăsit
• Dacă un medicament va fi bun sau rău pentru un bolnav
• Cine va câștiga într-un proces
• Dacă o căsătorie se va face
• Dacă o femeie este sau nu cinstită
• Dacă se va naște un băiat sau o fată
• Cum să cunoști gândul cuiva

Procedeul este după cum urmează: se trasează 16 șiruri neregulate de puncte, fără a număra aceste puncte (totuși e nevoie măcar de 14 puncte pe fiecare șir), cu o singură mișcare, formulând între timp întrebarea în gând. 

Aceste șiruri sunt grupate 4 câte 4; plecând de la dreapta lor, se izolează patru figuri de puncte, numite mame: din ele se scot 4 puncte pentru a face 4 figuri de fete: apoi, cu punctele luate de la mame și de la fete, se fac patru nepoate; cu mamele și cu nepoatele, se fac doi martori din care se scoate atât cât să se poată face Judecătorul care hotărăște dacă ansamblul este bun sau rău. 

Toate aceste operațiuni dau 15 figuri care pot avea 16 combinații de puncte purtând fiecare un nume: 

• Drumul (4 puncte așezate unul peste altul)
• Poporul (de 4 ori câte două puncte suprapuse)
• Capul Balaurului (5 puncte în formă de „y”)
• Coada Balaurului
• Băiatul
• Fecioara
• Închisoarea
• Conjuncția
• Fortuna minoră
• Fortuna majoră
• Roșul
• Albul
• Tristețea
• Bucuria
• Pierderea
• Câștigul

Conjuncția poate însemna și o legătură de dragoste și o legătură profesională. Pierderea anunță uneori scăparea dintr-o încurcătură. 

Așa că, pentru mai multă precizie, figurile se plasează în niște Case, la fel ca în astrologie, și se deosebesc cinci aspecte: Compania, Opoziția, Trinul, Cvadratinul și Sextilul. 

Compania – asocierea unei figuri cu cea care o urmează imediat și dă sensul elementar. Dacă Drumul este însoțit de Bucurie, înțelegem ce înseamnă. 

Opoziția – compararea unei figuri cu cea din Casa a șaptea.

Cvadratinul – cu cea din Casa a 4-a și compania sa arată obstacolele. 

Trinul – care asociază două figuri separate de trei Case.

Sextilul – trei figuri separate între ele de câte o Casă arată șansele. Se spune că există o pasație când aceeași figură reapare în una sau mai multe Case.

Geomanția ca știință

Dacă pentru occidentali, geomanția venită pe filieră arabă (care la arabi ajunsese din India) arată cam ca un tarot, fiind destul de ambiguă, în China, arta geomantică era mult mai precisă și rafinată, fiind înțeleasă și aplicată la un alt nivel.

Chinezii consideră geomanția o adevărată știință, ei având tratate de geomanție vechi de șase mii de ani care vorbesc despre folosirea armonioasă a forțelor/energiilor cerului și a forțelor/energiilor pământului. 

Forțele cerului se referă și la timp, la transformare, la metamorfoză, iar forțele pământului se referă la legătura omului cu planeta Pământ. 

Practic, această armonizare pe care o face geomanția, se realizează prin om, omul fiind canalul de legătură între cer și pământ. Omul este cel ce decupează din cosmos o zonă pe care o sfințește (de unde și vorba „omul sfințește locul”), creând o zonă a lui, numită casă, așezare, sat, oraș etc.

Chinezii se foloseau de geomanție, inițial, în alcătuirea caselor morților, adică  zonele cimitirelor și zonele templelor deoarece respectul pentru strămoși era atât de mare încât se credea că pe sufletele lor se fundamentează cumva lumea prezentă. 

Apoi, această știință s-a orientat către aflarea locurilor potrivite pentru amplasarea palatelor, a curților regale și mai târziu a orașelor. 

În China Antică era obiceiul ca palatele și curțile regale să fie părăsite brusc, mutându-se în altă zonă. Nu era vorba de cataclisme sau epidemii, ci era din motive de… geomanție. 

Maeștrii geomanți calculau mișcarea astrelor, a Pământului și în urma rezultatelor, dacă bănuiau că toate aceste transformări puneau în pericol dinastia respectivă, se lua decizia mutării curții regale.

Se spune că Marele Zid Chinezesc a fost construit împotriva sfaturilor maeștrilor geomanți care spuneau că zidul o dată construit va tăia „venele dragonului” , iar dinastia va fi în pericol să piară. 

Coincidență sau nu, acea dinastie a decăzut, membrii ei murind în împrejurări tragice, fără a reuși să lase moștenitori.

Uneori, construcțiile crează dereglări ale mediului și ambianței locului respectiv, iar aceste disfuncții se răsfrâng și asupra locuitorilor. Geomanția vine să îndulcească aceste disfuncții și să armonizeze oamenii cu amplasamentul în care vor viețui.

Geomanția recomandă construcții de forme arhetipale, combinații între pătrate și cercuri.  Cercul, arcul reprezintă cerul, iar formele pătrate – pământul, deoarece pătratul este considerat o formă stabilă, în care omul se simte în siguranță. 

Practic, prin geomanție se încearcă integrarea energiilor cerului cu ale pământului prin formele arhetipale.

Geomanția ține de o străveche măiestrie chinezească de a modela relieful pentru a fi în deplină armonie cu energia vitală a pământului. 

Cum funcționează geomanția? Care este rolul culorilor și decorațiunilor în această artă care ține seama până și de influențele astrologice?

Bruce Lee, fostul rege al kung fu-ului, a murit prematur în 1973 fiindcă – așa cum se știe din surse informate – ședea într-o casă cu ghinion din cartierul Kowloon al Hong Kong-ului. Știind de această energie negativă, Bruce Lee a dorit să o răspândească amplasând o oglindă cu opt fațete în fața intrării. 

Când însă o furtună i-a distrus oglinda, casa lui a rămas neprotejată și el a murit la scurt timp după aceasta. 

Geomanția oferă cheia în încercarea de a rezista acestor energii negative și de a le stimula pe cele pozitive – un sistem complet de artă peisageră mistică bazată pe o veche înțelepciune și filosofie chineză.

Geomanție și Feng Shui

Armonia pitorească a peisajelor tradiționale chinezești nu a apărut din întâmplare. Geomanți pricepuți, practicanți ai geomanției au împletit forțele naturale cu forme făcute de mâna omului, reducând influențele nefaste și amplificându-le pe cele pozitive. 

De ce făceau ei acest lucru? Pentru a aduce sănătate, fericire și prosperitate oamenilor ce trăiau într-un loc anume. Dar cum reușea un geomant să armonizeze un loc cu oamenii care trăiau acolo?

Numele chinezesc al geomanției, Feng-Shui, se poate traduce literal prin „vânt și apă”. Feng-Shui reprezintă forțele naturii acționând asupra unui loc: vântul asupra dealurilor și copacilor, iar apa în râuri, ploaie, izvoare și sub pământ. 

Aceste forțe provin din trei surse: 

1. Din cer – care cuprinde factorii astrologici și de timp
2. Din legătura pământ, geologie, teren și vreme
3. Din elementul uman

Dar după ce se găsește o armonie între cei trei factori într-un loc, sarcina geomantului este îndeplinită.

Feng-Shui face parte din viața de zi cu zi în China; în trecut erau consultați geomanți ori de câte ori era plănuită construirea vreunei case, mormânt ori a oricărei alte schimbări aduse peisajului. 

Amplasarea unei case sau chiar și ridicarea unui gard sau stâlp schimba mediul: sarcina geomantului era aceea de a determina efectul pe care o asemenea schimbare îl putea aduce și dacă trebuia să nu fie pusă în aplicare. 

Conform concepției Feng Shui-ului, norocul oamenilor depinde întru totul de cât de corect își construiesc locuințele și cât de favorabil le-au fost înmormântați strămoșii.

Oamenii își pot depăși limitele trăind în armonie cu toate forțele naturii, unind aceste forțe cu puterea Forței Supreme și armonizând principiile opuse Yin și Yang. 

Echilibrul dintre Yin și Yang se manifestă sub forma Chi-ului, „sufletul cosmic” benefic. 

Dezechilibrul se manifestă sub forma Sha Chi, „suflul de rău augur”, care este opus Chi-ului. Scopul geomanției este promovarea Chi-ului și protectia împotriva Sha Chi-ului. 

Pentru a ajunge la o armonie deplină, fiecare clădire și trăsătură din peisaj, fie că este naturală sau făcută de mâna omului, trebuie să ocupe poziția corectă și să fie amplasată de geomant.

Geomanții pricepuți folosesc un instrument numit busola Feng Shui pentru a-i ajuta să determine situarea corectă a caselor de locuit, a mormintelor și a altor locuri.

Aranjate concentric pe fața busolei există informații privind astrologia, direcțiile geografice, trăsăturile reliefului și simboluri dintr-o veche carte numită Cartea schimbărilor.

Arta amplasării

A fi la locul potrivit, în direcția cea mai bună, înseamnă a fi corect din punct de vedere ritual și eficient din punct de vedere practic. Acest lucru înseamna să fii în armonie cu universul. 

Pentru a ajunge la acest stadiu, Feng-Shui folosește reguli precise de amplasare. Astfel către nord și în spate trebuie să fie munți sau dealuri care să păzească de influențele nefaste. 

Către sud trebuie să fie o priveliște, de preferință, conținând o apă curgătoare sau marea.

Alegerea locului corect este guvernat de cinci factori: 

• LOONG – Dragonul, care este de forma dealului sau unduirilor pământului din acel loc
• XUE – Golul, este fundamentul, tipul de pământ și stabilitatea solului
• SHA – Nisipul, este peisajul înconjurător
• SHUI – Apa, reprezintă forma pârâurilor ce curg în apropiere sau străbat locul
• XIANG – Orientarea, este direcția către care este îndreptat locul

Experiența îndelungată, împreună cu gândirea mistică chineză au stabilit un set de reguli complicate care definesc modul în care trebuie luați în considerare toți acești factori. 

Geomantul, ajuns în această poziție după ani lungi de ucenicie la un maestru, folosește un amestec de cunoștințe, experiență și intuiție când este să determine amplasarea vreunui lucru construit de om. 

Luarea unei asemenea decizii este de importanță majoră, fiindcă o dată ce s-a ales un loc, norocul celor care îl folosesc se stabilizează.

În mitologia chineză dragonul simbolizează forțele benefice ale naturii și Ființa Supremă. 

În geomanție, dragonul este semnul topografiei, „dealurile și văile”. Câmpia nu este considerată a fi un loc bun, ci „un dragon fals”, care poate aduce dezechilibru, boală sau chiar distrugere. 

Ondulările obișnuite sunt un „dragon bun” și lor li se datorează natura pitorească a multor peisaje chinezești, mai ales din apropierea celebrelor morminte ale împăraților Ming de lângă Beijing, cel mai armonios loc geomantic dintre toate.

Nu este ușor să găsești locuri potrivite. În vechiul cântec chinezesc Despre Geomanție există o zicală conform căreia îți trebuiesc trei ani ca să găsești dragonul, dar zece pentru un gol. Iar adagio-ul din Feng-Shui: „ușor este sa găsești Dragonul și greu XUE”, accentuează această parte ca fiind cea mai importantă și în același timp cea mai grea.

Sarcina cheie a geomantului este să găsească XUE și încă ea mai reprezintă un secret păstrat cu sfințenie de practicanți. 

Ceilalți factori, Nisipul, Apa și Orientarea sunt pe planul doi, după Dragon și amplasare, dar și aceștia pot avea o influență bună sau rea. 

Există 27 de tipuri de Nisip și 9 tipuri de Apă, toate interacționând cu alte aspecte ale locului care îl pot face fast sau nefast.

Ultimul element care trebuie luat în considerare este astrologia. 

În Feng-Shui, o casă, un birou sau mormânt trebuie să fie orientate în așa fel încât să fie în armonie cu horoscopul persoanei care îl ocupă. 

Data și ora nașterii persoanei este legată de datele din harta geomantică pentru a se găsi cea mai bună orientare care apoi să fie încorporată în structură. 

Exemple clare ale acestui fapt sunt cimitirele chinezești de pe insula din Golful Miro din Hong Kong, unde mormintele sunt îndreptate către direcții diferite, hotărâte de horoscopul ocupantului mormântului.

În legătură cu insula Hong Kong ar mai fi un alt aspect interesant. 

Această insulă a fost denumită „stânca golașă” de către chinezi, deoarece are un Feng-Shui rău. Ea nu posedă energie benefică Chi și a fost deocheată de pirați. Când au preluat-o britanicii în 1842, ei nu au făcut decât să înrăutățească Feng Shui-ul deja negativ. 

Construind primul centru comercial, ei au croit drumuri de rău augur, au nivelat dealuri și au umplut lacurile cu pământ. Abia după ce a fost mutat Hong Kong Central, unde privea către apă și era susținut în spate de munți a început centrul comercial să prospere.

Palatul Imperial de Călătorie de la Hu-Kiu-San ilustrează și el câteva dintre elementele geomantice importante – munții în spate, apa în față și o pagodă pe un deal pentru a îndepărta influențele rele. 

De asemenea, Orașul Interzis din inima Beijingului a fost construit în conformitate cu principiile Feng-Shui. Pe o hartă datând din secolul al XVIII-lea, orașul este înfățișat ca o piață goală înconjurată de ziduri, cu împrejurimile aliniate perfect.

Împărații chinezi ședeau pe tronul dragonului îndreptat către sud. În acest fel ei erau păziți de relele venite dinspre nord și aveau energie benefică Chi de la marea și soarele dinspre miazăzi.

Geomanția și semnificația decorației

Fiecare element din clădirea tradițională este hotărât de Feng-Shui. Lucruri care par a fi pur ornamentale au de fapt semnificații precise și funcții simbolice. 

Dragonii de pe acoperișuri, trăsătura principală a arhitecturii chinezești, simbolizează puterea zeilor și sunt un mijloc eficient de a îndepărta influențele negative.

Dragonii-pește de pe o clădire sunt simbolul succesului. Păzitorii legendari ai binelui, tigrul alb al apusului și dragonul alb al răsăritului sunt foarte bine cunoscuți. Tigrul alb se află plasat pe latura dreaptă a unei clădiri, iar dragonul albastru la stânga. 

Există și posibilitatea sa se scrie LOONG YIN la stânga, însemnând „dragonul vorbește” și HU XIAO, „tigrul rage” la dreapta clădirii.

Și culoarea este importantă, fiecare culoare având o semnificație precisă în tradiția chinezească, iar în arhitectură ea este aplicată ornamentelor. 

Culorile sunt alese cu grijă pentru a avea un efect anume, opunându-se influențelor rele și întărindu-le pe cele benefice. 

Roșu, culoarea cea mai viguroasă, reflectă principiul activ Yang, ca simbol al virtuții și sincerității, folosit întru binecuvântarea și fericirea locuitorilor unui cămin. 

Galbenul, considerat în trecut culoare imperială, simbolizează pământul și este purtătorul principiului pasiv Yin. El este întâlnit la înmormântare și la obținerea de binecuvântări geomantice, talismane împotriva influențelor rele, în coridoare întunecoase existând scrise descântece pe hârtie galbenă. 

Verdele este legat de pădure și reflectă creșterea, tinerețea și viața îndelungată.

Albul este un simbol al purității dar și al penitenței și doliului. Este considerată o culoare rea și prin urmare nu este folosit pe suprafețe mari cum ar fi pereții caselor.

Cum se folosește Feng Shui-ul astăzi?

Originar din China, Feng-Shui s-a răspândit și în Japonia, sud-estul Asiei, iar în secolul al XX-lea și în alte colțuri ale lumii. 

Deși guvernul comunist chinez a descurajat practicarea Feng Shui-ului, el este la loc de cinste în Hong Kong, Malaezia și Singapore unde este privit ca un mijloc de a asigura norocul oamenilor de afaceri și a proprietarilor de case. 

Multe clădiri moderne de seamă, sedii de birouri și hoteluri din Hong Kong și din Singapore au fost proiectate conform principiilor Feng Shui. Găsirea de locuri virane pentru construirea clădirilor nu este singurul rol al Feng Shui-ului, funcția lui principală din zilele noastre fiind aceea de a remedia situațiile dăunătoare. 

Azi este greu de găsit locul perfect și oamenii trebuie să se mulțumească și cu situații departe de a fi ideale. În concepția geomanților, locurile imperfecte nu sunt altceva decât dezechilibre dintre forțele Yin și Yang, iar acești oameni știu cum să remedieze problema.

Un exemplu este cel al lui Milton Glaser, artist grafic din New York, exasperat de cele șase spargeri date la el în birou, a trimis un plan detaliat al locului unui expert în Feng-Shui din Hong Kong. Răspunsul venit a fost să își pună în birou un acvariu cu șase pești negri și să agațe un ceas roșu pe tavan. 

După ce s-a conformat acestor instrucțiuni el nu a mai fost niciodată prădat.

Pagodele sunt unele dintre structurile cele mai obișnuite folosite pentru remedierea relelor. Aceste turnuri au fost construite în locuri active din punct de vedere geomantic pentru a ameliora influențele rele cum ar fi dealurile cu conformații nefaste. 

Un alt obiect important poate fi oglinda care, plasată de-a lungul unui acoperiș, drum sau gard, deturnează „suflul nenorocos” care călătorește întotdeauna în linie dreaptă. Cel mai adesea aceste oglinzi sunt rotunde, fiind înconjurate de opt trigrame luate din I Ching (trad. Cartea schimbărilor).

Demolarea de pereți, blocarea unor ferestre vechi și deschiderea altora noi, sau doar schimbarea amplasării ușii sunt câteva dintre tehnicile prin care acționează Feng Shui-ul ca remediu. 

Se spune că după ce s-a schimbat amplasarea ușii de la intrarea Hotelului Hyatt din Singapore, a crescut fulgerător și valul de clienți. 

Efectul geomanției în crearea de peisaje și clădiri plăcute vederii este clar de la bun început. Mai ales în comunitățile chinezești din lumea întreagă există tradiția aceasta ce continuă să înflorească și să îmbogățească viața de zi cu zi a oamenilor.