6 întrebări fundamentale despre spirite, fantome și bântuire

O fantomă este considerată o manifestare fizică a spiritului supraviețuitor al unei persoane cunoscute ca decedată. Forma spirituală a fantomei poate apărea ca o masă amorfă, cețoasă, ca o reflectare exactă, dar translucidă, a persoanei respective sau ca o replică fizică fidelă a individului despre care se știe cu certitudine că ar fi mort.

Chiar dacă persoană reprezentată astfel era bine cunoscută sau dragă celor care îi simt prezența, apariția unei fantome provoacă adesea sentimente de teamă și respect superstițios.

Ce este și cum se manifestă bântuirea?

Fenomenul de bântuire implică mirosuri foarte puternice (în special de sulf sau carne arsă), fum care apare din senin, zgomote, mârâituri sau gemete, de asemenea creșterea sau scăderea rapidă și anormală a temperaturii, pot indica o prezență de tip non-uman.

Bântuirile pot fi împărțite în bântuiri pozitive și negative. Cazurile de bântuiri pozitive se referă la acele situații în care entitatea sau entitățile nu au intenții malefice și nu sunt agresive. 

Aici poate fi vorba de entități care doresc doar să își facă simțită prezența, entități care doresc să transmită un mesaj sau bântuirile de tip rezidual care sunt ca niște înregistrări ale unor evenimente din trecut care se repetă în anumite condiții, în buclă, ca un film, total indiferente la mediul sau oamenii din jur.

Un caz de bântuiri pozitive îl reprezintă bântuirile cauzate de zei. Acestea sunt cazuri foarte rare, iar scopul zeilor este mereu acela de a transmite un mesaj sau de a se face înțeleși în anumite privințe.

Bântuirile de tip negativ implică acele cazuri în care entitățile au intenții rele și devin agresive față de cei din jur. 

Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă bântuirile cauzate de demoni care au intenții malefice și care pot ajunge chiar la posedare. 

Astfel de bântuiri negative non-umane se pot lăsa cu urme pe piele, zgârieturi, sufocare, agresări, presiune simțită pe piept, lucruri care se mișcă și sunt aruncate violent spre oameni.

Investigatorul Edmund Gurney a avansat ipoteza conform căreia observațiile colective de fantome sunt cauzate de un soi de „infecție” telepatică. Unul dintre martori vede fantoma și îi influențează și pe ceilalți să o vadă.

În discursul ținut în fața Societății de Cercetări Parapsihice în 1939, președintele instituției, filozoful și profesorul de logică Henry Habberley Price, a avansat teoria așa-numitului „eter parapsihic” pentru explicarea fenomenului de bântuire. 

Price a afirmat că un anumit nivel al minții este capabil să creeze o imagine mentală care deține un nivel de persistență în eterul parapsihic. Această imagine mentală poate conține și un grad de abilitate telepatică ce îi poate afecta și pe ceilalți. 

Teoria lui Price afirmă că emoțiile colective sau imaginile mentale ale unei persoane care a trăit într-o casa cândva, în trecut, ar putea “încărca” intens eterul parapsihic al locului – mai ales dacă este vorba despre sentimente puternice de teama sau de suferință, întărite de ură și violență. 

Agentul originar, spunea Price, nu joacă un rol direct în bântuire. Eterul încărcat parapsihic este cel care, în prezența unui individ cu o afinitate telepatică adecvată participă la producerea ideii-șablon de fantomă.

Totuși, se pare că există cazuri de bântuire în care nici un parapsiholog nu poate nega efectele puternicelor energii parapsihice degajate de entități din alte dimensiuni, spirite ale morților sau proiecții psihokinetice involuntare ale celor vii.

Ce sunt spiritele și fantomele și de ce ne bântuie?

Modul în care termenii „spirite” și „fantome” sunt interpretați de către marea majoritate a populației este el însuși extrem de interesant, variind de la manifestări paranormale inexplicabile, la entități lipsite de corp fizic, spectre, sau spiritele unor persoane decedate. 

Manifestările paranormale de acest fel apar sub mai multe forme de energie: fantome, demoni, zâne, spirite, îngeri, elementali și rezidualii.

Despre spirite și fantome se discută, în general, în același context. În realitate însă există diferențe fundamentale între spirite și fantome. Prezența unui spirit poate să calmeze, să inspire confort și siguranță. 

Spiritele pot să se manifeste destul de des, mai ales în vis sau sub formă de apariții. Însă indiferent de situație, spiritele conferă un sentiment de liniște interioară.

În contrast cu liniștea și pacea interioară conferită de prezența unui spirit, prezența unei fantome este însoțită de un sentiment straniu de neliniștite, frică și agitație inexplicabilă. 

O fantomă se poate manifesta ca o simplă umbră, sau poate lua forme variate (de exemplu, o sferă). Fantomele se atașează ușor de obiecte și persoane. Din fericire, astfel de manifestări paranormale sunt extrem de rare; și mai puține fiind documentate corespunzător.

Indiferent de credințele și părerile celor care cred sau nu cred în existența spiritelor și a fantomelor, tema manifestărilor paranormale abundă în literatura contemporană. 

Termenul „fantomă” își are originea în termenul antic grecesc phantasma („apariție” – manifestare paranormală). 

În timp, înțelesul larg al acestui termen a fost restrâns la „apariția unui defunct” – în traducerea populară și literară în majoritatea culturilor de pe glob. 

Interesant este faptul că, inițial, apariția fantomelor nu a fost asociată cu sentimentul de teamă, astfel încât este dificil de precizat momentul în care termenul a început sa împrumute valențe înspăimântătoare.

De ce cred oamenii în fantome?

Fascinația pentru fenomene inexplicabile a existat încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul istoriei, personalități marcante s-au dedicat studiului fenomenelor paranormale, în special studiului spiritelor, fantomelor și a lumii de dincolo.

Printre aceste personalități se numără Arthur Conan Doyle (romancierul britanic care a creat personajul Sherlock Holmes) sau Winston Churchill (prim-ministru al Regatului Unit în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

Ei au crezut cu tărie în existența vieții de după moarte și, potrivit BBC, au văzut sau au contactat spirite și fantome.

Oamenii de știință au venit cu o posibilă explicație pentru aceste așa-zise manifestări paranormale, conectând fenomenul de „erori” care apar în creierul uman în urma influenței anumitor factori interni sau externi. 

Astfel, multe „fantome” sunt rezultatul iluziilor vizuale, de cele mai multe ori cauzate de epuizarea fizică, lumina slabă sau consumul de substanțe halucinogene. 

Interesant este faptul că s-a dovedit că multe „manifestări paranormale” au puterea de a calma. Psihologii cred că, prin intermediul experiențelor paranormale, un procent semnificativ al celor care le experimentează, găsesc un sens în dezordinea din lumea care ne înconjoară.

Atunci când oamenii sunt amenințați sau se simt în pericol, creierul uman caută tipare chiar și acolo unde acestea nu există. Astfel oamenii cred că pot redobândi controlul situațiilor de criză care îi afectează. 

Studiile științifice au arătat că indivizii care cred în paranormal sunt mai predispuși să găsească fețe ascunse în poze sau să observe forme și siluete la întâmplare. 

Mai mult de atât, aceștia tind să aibă o mai mare încredere în deciziile pe care le iau, iar ideile paranormale îi pot ajuta pe cei care cred în ele să aibă mai mult succes în acțiunile lor.

Cum arată fantomele?

Vorbind despre fantome, termenul se referă în general la sufletele celor morți care apar în lumea noastră în formă vizibilă. Însă descrierile celor care au fost martori la astfel de manifestări diferă destul de mult. 

Majoritatea martorilor descriu fantomele ca fiind imagini palide cu contururi neclare. Însă legendele vechi portretizează fantomele într-un mod diferit.

În primul rând, în legende, apariția fantomelor este legată de îndeplinirea unei anumite sarcini sau misiuni. Unele spirite se întorc pentru a aduce un fel de pedeapsă asupra celor care le-au greșit în viață sau pentru a demasca o crimă. 

Alte fantome se manifestă pentru a corecta vreo nedreptate sau greșeală care a fost comisă față de o persoană în viață. 

Cele mai vechi relatări despre fantome se regăsesc în celebra Epopee a lui Ghilgameș, un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând culturii sumero-babiloniene. Epopeea lui Ghilgameș este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr.

În poem se povestește despre Ghilgameș și despre fantoma prietenului său decedat, Enkidu, care se manifesta sub forma unei figuri umane. 

Spiritul îl însoțește pe Ghilgameș în călătoria sa în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul Marelui Potop, cu care divinitățile pedepsiseră omenirea.

În mitologia egipteană, spiritele rele aveau cap de pasăre și erau numite khu. Se credea că aceste entități malefice răspândeau boli și puteau „poseda” atât oameni cât și animale. 

În China Antică exista un mare respect pentru cei trecuți în neființă, numeroase festivaluri și sărbători fiind dedicate spiritelor celor morți. Însă, în același timp, chinezii se temeau de spiritele oamenilor uciși, care erau considerate extrem de periculoase.

Conform traditiei populare chineze, acest tip de fantomă apărea în hainele pe care victima le purtase în timpul vieții. Primă dată spiritele se manifestau ca un nor fără formă, după care apăreau capul și picioarele fantomei. Abia în ultima fază se forma corpul, înconjurat de un nor verde strălucitor.

Cum apar fantomele?

Există nenumărate teorii cu privire la originea și modul în care se „formează” fantomele. 

Potrivit lui Vladimir Vitvitsky, șeful departamentului de tehnologie a informației al Muzeului Politehnic din Moscova, „fantomele” nu sunt altceva decât viziuni ciudate care pot fi explicate prin legi fizice simple. 

În opinia lui Vitvitsky, ochiul uman nu percepe obiectele ca atare, ci percepe lumina care este reflectată de obiecte. Apoi, cu ajutorul retinei, „imaginile” sunt transformate într-un cod de impulsuri electrice care sunt apoi trimise către creier. Creierul le decodifică și, pe baza informațiilor primite, creează o imagine a obiectului. 

Însă creierul nu decodifica întotdeauna aceste mesaje corect. Un bun exemplu este dat de iluzioniști și magicieni care, folosindu-se de tehnici diverse, reușesc să ne „păcălească” creierul în a vedea lucruri care nu există în realitate. 

Natura poate face trucuri similare. Mirajele sunt „trucuri” ale naturii care „păcălesc” percepția umană. Fenomenul este vizibil în special deasupra întinderilor de apă, plajelor sau suprafețelor acoperite cu zăpadă – suprafețe care reflectă lumina. 

Însă explicația lui Vitvitsky nu este agreată de toată lumea. 

Vânătorii de fantome au făcut o întreagă știință din a identifica și analiza locurile cu activitate paranormala intensă. În ultimele decenii, folosindu-se de echipamente și tehnologii tot mai avansate, acești pasionați de paranormal au reușit să surprindă numeroase apariții inexplicabile și fenomene stranii. 

Iar multe dintre aceste înregistrări nu au putut fi demontate de sceptici, lucru care a întărit și mai mult credința în existența spiritelor și a altor entități.

Câte tipuri de fantome există?

Experții au identificat mai multe tipuri de fantome, în funcție de locul în care se manifestă, forma de manifestare și aspectul general al fantomei.

Fantome cu personalitatea interactivă

Cea mai comună dintre toate fantomele reperate este de obicei a unei persoane decedate, a unei persoane pe care o cunoști, a unui membru al familiei sau poate chiar a unei persoane cu o oarecare importanță istorică.

Aceste fantome pot fi prietenoase sau nu – dar adesea se arată într-o varietate de moduri. Ele pot deveni vizibile; pot să vorbească sau să facă zgomote, să atingă sau chiar să emită mirosuri specifice (precum mirosul de parfum sau fum de trabuc), pentru a-și anunța prezența. 

Experții spun că acest tip de fantomă își păstrează personalitatea anterioară de când era în viață, poate simți emoții și adesea vizitează persoane dragi pentru a le oferi suport moral sau pentru a anunța un eveniment important. 

Deci, dacă se întâmplă să vezi o persoană iubită pierdută, sunt șanse ca ea să fie acolo pentru că simte că vrei sau trebuie să o vezi.

Ectoplasma

Ați văzut vreodată o ceață care pare să se învârtească? Dacă da, este posibil să fii fost martor la ceea ce anchetatorii paranormali numesc ecto-ceață sau ceață fantomatică. 

Acest nor vaporos apare de obicei la câțiva metri de sol și poate fi de culoare albă, gri sau chiar neagră. Ecto-ceața se poate mișca rapid sau, dimpotrivă, poate sta nemișcată dând impresia că levitează deasupra solului. 

Mulți martori au observat astfel de nori ectoplasmatici în aer liber, în cimitire, câmpuri de luptă și locuri istorice.

Poltergeist

Poate unul dintre cei mai populari termeni pe care cei mai mulți dintre noi i-am auzit când vine vorba de fantome, cuvântul poltergeist înseamnă de fapt „fantomă zgomotoasă”. 

Manifestările de tip poltergeist sunt considerate printre cele mai periculoase și terifiante manifestări paranormale deoarece aceste spirite au capacitatea de a muta sau de a răsturna obiecte, de a produce foarte mult zgomot și de a manipula mediul fizic. Din fericire, manifestările poltergeist sunt deosebit de rare. 

Există câteva semnale care pot indica o astfel de manifestare:

• sunete deosebit de puternice;
• lumini care se sting și se aprind;
• uși și geamuri care se trantesc;
• incendii care izbucnesc în mod misterios;
• violență fizică – zgarieturi, taieturi, vanatai, fracturi.

Un alt aspect înfricoșător al poltergeistului este acela că manifestările încep, de obicei, încet, dar se intensifică rapid ajungând să pună în pericol viața celor afectați de această formă de bântuire. 

De ce apar manifestările de tip poltergeist este în continuare un mister dar unii experți cred că ar fi vorba despre o formă de energie pe care o persoană o controlează fără să știe. Însă indiferent de cauză, experții în paranormal atrag atenția asupra pericolului pe care entități de tip poltergeist îl manifestă asupra celor nepregătiți sau neantrenați pentru a le face față. 

Globurile de lumină

Globurile de lumina sunt printre cele mai fotografiate apariții fantomatice. Acest tip de fantomă se manifestă ca o minge de lumină transparentă sau translucidă care plutește deasupra solului. 

Se crede că globurile de lumină sunt sufletul unui om sau chiar al unui animal care a murit și călătorește dintr-un loc în altul. Forma circulară pe care o iau le permite să se deplaseze cu ușurință și este adesea prima stare în care apar înainte de a-și putea manifesta întregul corp. 

În fotografii, globurile de lumina sunt de obicei albe, dar pot fi și albastre.

Fantome vortex

Fantomele vortex apar cu preponderență în case sau clădiri istorice vechi și sunt frecvent asociate cu zone reci (puncte în care temperatura scade rapid sau se menține la o valoare mult mai scăzută comparativ cu restul încăperii/clădirii). 

Aceste apariții iau de obicei forma unei pâlnii sau a unui vârtej și majoritatea experților în paranormal cred că sunt o persoană dragă care se întoarce în vizită sau un fost rezident al casei. Apărând ca un fir de lumină sau o spirală învolburată de lumină, ele sunt adesea surprinse în fotografii sau în videoclipuri.