Superstiții de Sânziene sau Drăgaica. Ce obiceiuri există în ziua de Sânziene

Folclorul românesc abundă în mituri, legende și tradiții de o frumusețe unică în lume. Poate printre cele mai interesante elemente ale folclorului românesc se numără superstițiile legate de anumite sărbători sau evenimente importante din timpul anului. 

Un exemplu excelent este oferit de multitudinea de superstiții de Sânziene sau Drăgaica. 

Despre Sânziene, surorile bune ale Ielelor, se spune că măresc puterea vindecătoare a plantelor medicinale, intensifică parfumul florilor, protejează copii de boli, sporesc rodul pământului, protejează animalele din gospodarie și alungă fenomenele meteo extreme (vijelii, furtuni, grindină). 

Ce sunt și când se sărbătoresc Sânzienele?

În calendarul creștin ortodox, la 24 iunie se sărbătorește nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular, această sărbătoare este cunoscută sub denumirea de „Drăgaica” sau „Sânziene” și este o zi cu numeroase semnificații, legate de sărbătorile păgâne precreștine care aveau loc în perioada solstițiului de vară sau de ciclul agricol.

Sânzienele sunt reprezentări fantastice (zâne) care fac parte din alaiul Sânzienei sau Drăgaicei, zeița agrară. Sânzienele se sărbătoresc în timpul solstițiului de vară (23-24 iunie), când se coc lanurile de grâu și înflorește planta care le poartă numele (sânziana, drăgaica). 

În tradiția populară românească, Sânzienele sunt zeițe fecioare care apar noaptea în cete, de obicei în număr fără soț. Ele sunt „zâne sfinte” sau fecioare frumoase răpite adesea de zmei și ținute în palate ferecate, ascunse prin păduri neumblate de picior de om. 

În Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureș, Bucovina și nordul Moldovei, aceste zâne bune sunt cunoscute drept Sânziene. În schimb, în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei, ele sunt cunoscute ca Drăgaice. 

Superstițiile de Sânziene sau Drăgaica spun că, în noaptea de 23 spre 24 iunie, zânele umblă pe pământ sau plutesc prin aer, cântă și dansează, împart rodul câmpurilor, aduc belșug și bunăstare, stropesc cu leac și miros florile, vindecă bolnavii și suferinzii, apară culturile de grindină și vijelii și dăruiesc femeilor prunci sănătoși și frumoși. 

Spre deosebire de Iele și Rusalii, care în folclorul românesc sunt considerate zâne rele, Sânzienele sunt zâne bune. În Oltenia, Muntenia și Moldova, rolul Sânzienelor sau Drăgaicelor este jucat de o ceată de fete tinere și frumoase. 

În situații speciale, când oamenii le nesocotesc sărbătoarea, zânele se pot transforma în forțe distructive, aducând furtuni, vijelii și grindină. 

Se mai spune că păcătoșii care nu respectă sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica sunt loviți de boala numită „luatul din Drăgaică”.

Superstiții de Sânziene sau Drăgaica

În funcție de zona geografică, există numeroase superstiții de Sânziene sau Drăgaica. 

În unele regiuni ale țării se spune că Sânzienele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor copii frumoși și sănătoși, iar fetelor mari, ursitul. 

Sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica marchează mijlocul verii și este considerată momentul cel mai potrivit pentru culegerea plantelor medicinale. Fetele nemăritate culeg flori de sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. 

În unele zone, fetele își fac coronițe din sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găsesc coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care urmează. 

Tot cu ajutorul florilor de sânziene, gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi, împletite din flori și spice de grâu, la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins puf de la păsări sau păr de la animale consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea. 

Florile culese în ziua de Sânziene sunt împletite în coronițe sau, legate în formă de cruce, apoi sunt duse la biserică unde sunt sfințite. Coronițele și crucile sunt păstrate pentru diverse ritualuri străvechi.

Superstiții de Sânziene sau Drăgaica - Cununa de Sânziene

Una dintre cele mai răspândite superstiții de Sânziene sau Drăgaica este cea a „cununei de Sânziene”. 

Considerată o efigie divină, coronița este împletită din flori de sânziene și spice de grâu în dimineața zilei de 24 iunie. 

Se spune că această cunună de Sânziene are puteri miraculoase și este purtată pe cap de o fecioară în timpul ritualului ceremonial cunoscut drept Dansul Drăgaicei.

Cununa de Sânziene mai poate fi agățată la ferestre, stâlpii porților, pe crucile din hotar și din cimitir și are funcție protectoare, protejând oamenii și animalele de duhurile necurate și de stihiile naturii. 

Tot potrivit acestei superstiții de Sânziene sau Drăgaica, atunci când este aruncată pe acoperișul locuinței, coronița poate indica, prin diferite semne interpretate de bătrânii comunității (dacă va cădea de pe acoperiș, dacă va aluneca până la streașină, sau dacă va rămâne în locul unde a fost aruncată), dacă cel căruia i-a fost menită, sau cel care a confectionat-o sau a azvârlit-o va trăi sau va muri, dacă fata se va căsători în cursul anului şi cum îi va fi ursitul (tânăr sau bătrân, frumos sau urât), dacă va fi sănătos sau bolnav, dacă va avea noroc sau pagubă în casă.

Cununa de Sânziene care împodobește Drăgaica în timpul dansului său nuptial are aceeași semnificație cu colacul din făină de grâu pus de naşă pe creştetul miresei înainte de pornirea alaiului nunții la biserică.  

O altă conexiune ritualică este cu cununile împărăteşti puse de preot pe capul mirilor în timpul cununiei creştine: transferul fertilității de la un substitut al sacrului (colacul, cununa) la omul profan.

Superstiții de Sânziene sau Drăgaica - Făclia de Sânziene

Făclia de Sânziene se numără printre cele mai interesante superstiții de Sânziene sau Drăgaica. Torța aprinsă la solstițiul de vară, în noaptea de 23 spre 24 iunie, simbolizează invincibilitatea Soarelui. 

În Maramureș și Bistrița-Năsăud, torța este confecționată din lemn de brad, uscat și crăpat la un capăt, unde se îndeasă rășină și se leagă surcele de molid. 

Seara, în ajunul zilei de Sânziene, flăcăii se adună pe o înălţime din afara vetrei satului, îşi aprind, aşezaţi în formă de cerc, făcliile, se aliniază şi încep să descrie rotocoale cu flăcările aprinse, învârtindu-le în aer, de la răsărit la apus, în timp ce strigă în cor: „Făclia măăă!” 

Rotocoalele de foc obţinute prin rotirea torțelor în direcţia mişcării aparente a Soarelui pe bolta cerească în ziua cea mai lungă a anului exprimă bucuria oamenilor pentru victoria luminii asupra întunericului, a căldurii asupra frigului, a fertilităţii asupra sterilităţii, dar şi hotărârea lor de a ajuta astrele vieții să se menţină la înălțimea atinsă pe cer la solstiţiul de vară.

Tortele aprinse sunt trecute printre picioare, lăsând impresia că feciorii sar peste foc sau călăresc cai de foc. 

Când făcliile sunt pe cale de a se stinge, feciorii coboară în sat, înconjoară cu ele grădinile şi le înfig, într-un final, în mijlocul holdelor şi livezilor. 

Mirosul puternic de răşină arsă, fumul, strigătele puternice în cor, arderea rășinii și a lemnului de brad, înfingerea forțelor în grădini şi livezi, toate acestea alcătuiesc nucleul unui spectaculos ceremonial nocturn în care apar, ca dominante, actele rituale apotropaice, fertilizatoare şi divinatorii.