Articol documentat din surse relevante
Toate informațiile prezentate în acest articol sunt atent documentate din surse de încredere. Echipa Misterio face permanent eforturi pentru a îmbunătăți și actualiza conținutul oferit cititorilor noștri.

Russian Sleep Experiment – Îngrozitorul experiment rusesc al privării de somn

Misterio

Autor: Misterio

Actualizat: 18 Martie 2022

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn (eng. Russian Sleep Experiment) este povestea teribilă a cinci subiecți umani care au fost ţinuţi treji timp de 15 zile în cadrul unui experiment îngrozitor.

Această pagină poate conține linkuri spre produse/servicii. Este posibil ca Misterio să câștige un comision în urma vânzărilor efectuate prin aceste link-uri.

Russian Sleep Experiment – Îngrozitorul experiment rusesc al privării de somn

Russian Sleep Experiment este unul dintre cele mai groaznice experimente efectuate pe subiecți umani. Rezultatele acestui experiment s-au dovedit a fi atât de groaznice încât cercetătorii ruşi au refuzat să continue programul care a fost, în cele din urmă, închis și clasificat.

Potrivit unor rapoarte ale serviciilor de inteligență americane, în 1948 au avut loc mai multe experimente înfricoșătoare într-un laborator secret din Siberia, U.R.S.S. 

Multe dintre documente au fost însă redactate, inclusiv o bună parte dintre rezultatele experimentului, dar și informații cruciale legate de ce s-a întâmplat cu subiecții.

Experimentul privării de somn (Russian Sleep Experiment) a făcut parte dintr-o serie mai extinsă de teste efectuate pe oameni sau animale. 

De exemplu, tot în acea perioadă tulbure de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, savanții ruși au efectuat experimente grotești în care au încercat să readucă la viață animale moarte.

Astfel de dovezi video au fost descoperite. În filmări se pot vedea capete secţionate de animale ţinute în viaţă cu ajutorul unor chimicale puternice și a unui sistem artificial de circulaţie şi oxigenare a sângelui.

Pregătirea experimentului

The Russian Sleep Experiment este unul dintre cele mai controversate teste pe subiecți umani din secolul XX. Scopul experimentului a fost acela de a observa efectele lipsei acute de somn asupra psihicului și fizicului uman. 

În acest scop au fost selectaţi cinci deținuți cărora li s-a promis libertatea în schimbul participării la experiment.

Cei cinci „voluntari” au fost închişi într-o cameră cu pereţi groşi din beton. Nu existau ferestre iar singura cale de acces în interior era prin intermediul unei uşi masive din metal.

În pereţi au fost montate câteva hublouri prin care oamenii de știință au putut observa și analiza comportamentul subiecților. În interior au mai fost montate microfoane şi difuzoare, acestea fiind singurul mod prin care cei din încăpere puteau comunica cu exteriorul. 

Bărbații au primit suficientă mâncare pentru aproximativ patru săptămâni, paturi confortabile, apă potabilă, o toaletă, un duș, dar și câteva cărţi.

Russian Sleep Experiment

În cameră a fost pompat un gaz experimental care îi forța pe prizonieri să rămână treji. 

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn
Terifiantul experiment rusesc al privării de somn

Zilele 1-3

Primele patru zile au fost cât se poate de normale, fără niciun incident neplăcut. Prizonierii şi-au petrecut majoritatea timpului discutând pe diverse teme sau lecturând cărţi. 

Oamenii de știință au observat însă cum conversaţiile acestora deveneau tot mai personale, subiecţii dezvăluindu-şi unii altora detalii din viața personală. Unii vorbeau despre persoanele dragi, în timp ce alții povesteau motivele pentru care fuseseră încarcerați.

Ziua 4

Primele semne de neliniște în rândul prizonierilor au fost observate abia în cea de-a patra zi a experimentului. Aceștia au început să devină mai agitați, și-au pierdut interesul pentru lectură sau alte activități care ar fi ajutat la trecerea timpului.

Ziua 5

O nouă schimbare de atitudine a avut loc spre finalul celei de-a cincea zilei. Subiecţii au început să se plângă de situaţia în care se aflau şi de faptul că erau forţaţi să participe la experiment. 

Unul dintre prizonieri a cerut să fie lăsat să plece. Oamenii de știință au observat și cum un altul devenise retras și refuza să mai intre în contact cu ceilalți patru.

S-a decis o suplimentare a cantității de gaz introdus în încăpere.

Ziua 6

În cea de-a șasea zi de experiment situația din camera sigilată a început să se înrăutăţească. Subiecții au refuzat să mai comunice între ei. S-au retras în zone separate ale încăperii și au început să manifeste primele semne de paranoia.

Microfoanele din interior au surprins șoapte și gemete. Unul dintre subiecți a încercat să intre în discuție cu echipa de cercetători promițându-le „informații valoroase” despre colegii de cameră, în schimbul libertății. 

Zilele 7-8

Atmosfera din interior s-a înrăutățit rapid. Pentru prima dată de la începutul experimentului privării de somn, oamenii de știință au luat în considerare oprirea testului. 

Însă, în urmă presiunilor venite de la superiori, aceștia au fost nevoiți să continue.

Ziua 9

După nouă zile în care a fost privat de somn, unul dintre bărbați a devenit violent și a început să alerge prin cameră zbierând cât îl țineau plămânii. S-a izbit puternic de pereți, s-a zvârcolit pe jos și a încercat să-i agreseze pe ceilalți prizonieri.

Aceștia au reușit însă să-l imobilizeze și să-l lege cu câteva pânze rupte dintr-un cearceaf. 

Bărbatul a continuat să urle până când și-a distrus corzile vocale și n-a mai fost capabil să scoată decât sunete pițigăiate. 

S-a decis creșterea volumului de gaz experimental pompat în încăpere. 

Ziua 10

În cea de-a zecea zi, doi dintre prizonieri s-au apucat să rupă coli de hârtie din cărți și să le lipească, folosindu-se de propriile fecale, de hublouri și de microfoane. Ceilalți trei subiecți s-au refugiat fiecare în câte un colț al camerei, s-au ghemuit la podea și au început să murmure cuvinte inteligibile. 

Cercetătorii au observat cu stupefacție cum fiecare hublou este acoperit cu foi de hârtie. Subiecții lucrau încet, meticulos, cu un zâmbet rece pe chip. Părea că au un plan ascuns pe care nu doreau să-l facă cunoscut celor din exterior.

Ziua 11 

A fost pierdută legătura vizuală cu cei din interior. Unele microfoane au continuat să funcționeze, însă toate hublourile erau acoperite. S-a discutat, din nou, stoparea experimentului pe motiv că strângerea datelor tocmai devenise mult mai dificilă.

În cele din urmă s-a decis continuarea experimentului.

Zilele 12-14

Au urmat trei zile relativ liniștite. Microfoanele au continuat să transmită sunete din interior – aceleași șoapte inteligibile, câteva gemete și, din când în când, urlete.

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn

Ziua 15

În ziua 15 toate microfoanele au amuțit. În ultima zi de experiment ţipetele au încetat, la fel şi şoaptele în microfoane. 

Nedumeriţi, oamenii de ştiinţă au continuat să verifice microfoanele în fiecare oră pentru a se asigura că sunt funcţionale, din moment ce credeau că este imposibil să fie linişte absolută într-o cameră cu cinci persoane.

Cum colectarea datelor relevante devenise aproape imposibilă, cercetătorii au decis să întrerupă experimentul și să deschidă ușa încăperii.

Folosindu-se de interfon, personalul de la securitate le-a transmis deținuților:

Vom deschide uşa pentru a verifica microfoanele. Îndepărtaţi-vă de uşa şi așezați-vă pe burtă cu mâinile la spate, sau veţi fi împuşcaţi. Faceţi ce zicem şi vă veți câştiga libertatea.

Spre surprinderea lor, din interior s-a auzit un răspuns: „Nu mai vrem să fim liberi”.

Sistemul de filtrare al aerului a fost pus în functiune și aerul din cameră a fost imediat curățat de gazul experimental.

Imediat, din încăpere s-au auzit câteva voci distincte plângând și implorând să fie reintrodus gazul experimental. Câţiva militari ruşi au fost trimişi înăuntru pentru a recupera subiecţii de test. Prizonierii au început imediat să urle, la fel şi soldaţii când au observat ororile din cameră.

Doar patru dintre subiecţi mai erau în viaţă. Raţiile de mâncare zăceau neatinse. Într-un colţ al camerei zăcea trupul neînsuflețit al celui de-al cincilea prizonier. Din cadavru lipseau bucăţi întregi de carne care fuseseră rupte şi îndesate în canalizare.

Pe trupurile celorlalți se puteau observa răni adânci. Unii își jupuiseră pielea de pe mâini și picioare, în timp ce altora li se vedeau degetele zdrobite și sfâșiate până la os. 

Unul dintre supraviețuitori era în stare de șoc cu intestinele atârnându-i pe afară. Cu o privire goală, aţintită către soldaţii care îl urmăreau înmărmuriţi de spaimă, bărbatul mesteca o bucată de carne.

Examinarea subiecţilor

Soldații care asigurau paza laboratorului erau toți veterani de război, obișnuiți cu ororile asociate războiului. Însă ceea ce au descoperit în camera sigilată i-a îngrozit. 

Doar câţiva soldaţi au avut curajul să intre pentru a scoate subiecţii experimentului. Prizonierii au continuat să ţipe şi să implore să le dea drumul înapoi la gaz. Spre uimirea tuturor, subiecții au depus o rezistenţă îndârjită când s-a încercat scoaterea lor din cameră. 

Au sărit înnebuniți pe soldaţii ruşi, lovind în stânga și-n dreapta. Unul dintre soldaţi s-a prăbuşit într-o baltă de sânge după ce unul dintre subiecți l-a mușcat, sfâșiindu-i beregata. 

În haosul creat, unul dintre cei patru subiecţi rămaşi în viaţă s-a zbătut atât de violent încât și-a rupt splina şi a sângerat până la moarte. 

Medicii au încercat să-i sedeze pe ceilalți, însă fără succes. Sedativele nu aveau niciun efect asupra bărbaților, chiar şi după ce le-a fost administrată o doză de trei ori mai mare decât doza maximă recomandată.

Cei trei subiecți încă în viață au fost legaţi şi mutaţi într-un corp de clădire separat pentru o examinare mai atentă. 

Prizonierul cu corzile vocale distruse a continuat să încerce să comunice cu personalul medical însă omul nu putea scoate decât niște sunete pițigăiate. Între timp, ceilalţi doi subiecţi continuau să implore să fie lăsați înapoi în camera cu gaz.

Cum starea bărbatului cu abdomenul sfâșiat se agrava rapid, a fost chemată de urgență o echipă de chirurgi. Aceștia au întâmpinat dificultăți în a-l anestezia pe individ. Aceste se zbătea violent și a fost nevoie de mai mulți soldați pentru a-l imobiliza.

Terifiantul experiment rusesc al privării de somn
Examinarea subiectilor

Sedativul administrat s-a dovedit, de asemenea, ineficient. Medicii l-au imobilizat pe pacient folosind mai multe legături solide. Chiar şi aşa, bărbatul s-a zbătut, a urlat şi a încercat să-i muşte pe cei din jur. S-a luptat aşa timp de minute bune până când inima i s-a oprit brusc.

Autopsia avea să dezvăluie un amănunt șocant. Având în vedere cât de extinse erau daunele la nivelul întregului corp – mușchi, organe și oase rupte – pacientul ar fi trebuit să fi fost mort înainte de a ajunge pe masa de operație. 

Echipa medicală a decis că o intervenție chirurgicală este necesară și în cazul pacientului cu corzile vocale avariate. Neputând să obiecteze vocal, acesta s-a mulțumit să dea din cap în semn de nemulţumire atunci când doctorii încercau să-l pregătească pentru operaţie. 

Când personalul medical l-a întrebat dacă ar dori să continue procedura fără anestezic, în mod surprinzător, bărbatul a dat din cap în semn de aprobare. Şi aşa au făcut. 

După ce operația s-a încheiat, subiectul a început să-şi mişte buzele. Unul dintre medici, crezând că pacientul dorește să comunice, i-a întins un creion şi o coală de hârtie. 

Acesta a scris doar: „Tăiați în continuare”.

Concluziile experimentului

Deşi îngroziţi de monştrii pe care îi creaseră în cadrul Russian Sleep Experiment, cercetătorii ruşi au decis să continue experimentul. Cei doi subiecți rămaşi în viaţă au fost încătușați şi conduşi către camera specială în care avusese loc experimentul.

Pe drum, unul dintre bărbaţi a căzut într-o comă adâncă. Acesta a murit câteva ore mai târziu pe un pat de spital. 

Celălalt, cu o forță aproape superomenească, a reuşit să rupă legăturile care îl ţineau imobilizat, a apucat arma unuia dintre soldaţi și a împuşcat doi dintre cercetători.

Ceilalţi soldaţi au sărit imediat și l-au imobilizat. Îngrozit, unul dintre oamenii de ştiinţă a luat o armă, care zăcea pe podea, a îndreptat-o către subiect şi l-a întrebat: „Cine eşti? Ce eşti?” 

După câteva secunde în care i-a privit lung pe cei din jur, bărbatul a răspuns: 

Ai uitat deja? Suntem voi. Suntem nebunia care se ascunde în voi toţi, implorând să fie eliberată, suntem nebunia care se ascunde adânc în mintea voastră animalică. Suntem aceia de care vă ascundeţi în paturi în fiecare noapte. Suntem ceea ce sedaţi în tăcere şi paralizie atunci când vă scufundaţi în paradisul nocturn, acolo unde noi nu putem călca.

Cu mâinile tremurânde, omul de ştiinţă a apăsat pe trăgaci. Prăbuşit la podea şi plin de sânge, subiectul a murmurat: „Atât de…aproape… de … libertate”.

La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.

  • Russian Sleep Experiment. wikipedia.org. [Sursă]
  • M. Bentivoglio și G. Grassi-Zucconi - The pioneering experimental studies on sleep deprivation. Cercetare publicată în iulie 1997. [Sursă]
  • Oleg Yegorov - What was the Russian Sleep Experiment? Articol publicat la data de 21 martie 2019. [Sursă]
  • Tosha R. Taylor - Horror Memes and Digital Culture. Carte publicată în format digital la data de 11 iulie 2020.
  • Todd Rigney - The Russian Sleep Experiment Creepypasta Becomes a Creepy Novella. Articol publicat la data de 1 septembrie 2015. [Sursă]
  • Abdullah Safi - The Russian Sleep Experiment: Truth Behind the Story. [Sursă]
  • Philip Ellis - The Infamous ‘Russian Sleep Experiment’ Sounds Like Something From a Horror Movie. Articol publicat la data de 6 martie 2021. [Sursă]