9 lucruri fascinante despre planeta Pământ

Cercetătorii din numeroase domenii muncesc neobosit ca să împingă mai departe granițele cunoașterii și să răspundă la numeroasele întrebări ce înconjoară lumea naturii și universul. 

De la cel mai mic element constitutiv al materiei până la întinderea nesfârșită a universului, cercetătorii folosesc cele mai recente teorii ca să dezlege enigmele plantelor și animalelor, ale pământului și cosmosului.

Ei studiază structura coloniilor de furnici, măsoară pantele vulcanilor, sapă în straturile de ghețuri veșnice din regiunile polare și scrutează cerul nopții în căutare de găuri negre.

Dar în ciuda tuturor acestor realizări ale științei, natura rămâne imprevizibilă și enigmatică.

Oamenii vor fi mereu la mila forțelor naturii – oricât ne-am mândri că ne-am domesticit mediul. Și cu toate că am acumulat o cantitate vastă de cunoștințe ce sporesc zi după zi, știința se confruntă mereu cu noi întrebări și mistere. 

Iată așadar câteva lucruri fascinante despre Pământ.

1. Pământul nu este plat, dar nu este nici complet sferic

Lucruri fascinante despre Pământ – oamenilor le-au trebuit multe mii de ani ca să accepte că pământul e rotund, nu plat, ca o clătită sau un disc. Adevărul este însă că forma planetei noastre seamănă mai mult cu o minge de fotbal insuficient umflată: plină de proeminențe și adâncituri.

Datele transmise de sateliții aflați pe orbita pământului au oferit cercetătorilor o imagine mult mai exact a suprafeței planetei. Deși acum putem măsura cu un grad mult mai mare de precizie dimensiunile Terrei, încă nu știm sigur ce procese au produs neregularitățile. 

Evoluția științei a schimbat percepția asupra formei planetei noastre. Recent am descoperit că pământul are mai degrabă forma de ou: cu secțiune eliptică și sesizabil turtită la poli.

Citește și: Pietrele din Valea Morții. Primele explicații științifice pentru un mister de secole

Raza polară – distanța de la centrul pământului până la suprafață, la poli – este cu circa 15 km mai mică decât raza medie a pământului. De-o parte și de alta a Ecuatorului pământul se bombează spre exterior, raza ecuatorială fiind cu cel puțin 7 km mai lungă decât raza medie oriunde pe pământ. 

Această variație este însă prea mică pentru a fi observată în imaginile din spațiu, astfel încât planeta pare perfect sferică pentru ochiul uman.

2. Lucruri fascinante despre Pământ - zilele devin mai lungi

Lucruri fascinante despre Pământ – cu vreo 370 de milioane de ani în urmă, anul avea 400 de zile. Astăzi are doar 365 de zile. Zilele devin mai lungi, pentru ca pământul se rotește tot mai încet în jurul axei sale. Într-o zi poate că nu se va mai roti deloc. 

Încetinirea vitezei de rotație devine semnificativă doar când o măsură din perspectiva geologică – perioada de timp în care s-au creat și s-au topit treptat rocile planetei noastre.

Astăzi, pământul are nevoie de 24 de ore ca să se rotească în jurul axei. Cu 400 de milioane de ani în urma însă avea nevoie de numai 22 de ore. Cum traiectoria orbitala a pământului în jurul soarelui a rămas constantă, e clar că în acea vreme, anul avea 400 de zile.

În același timp știm că luna se rotește în jurul pământului mai lent și că în fiecare an se îndepărtează cu câțiva centimetri. Viteza de rotație a lunii a încetinit până la punctul în care o față a ei este îndreptată mereu spre pământ. 

Acest set de fenomene corelate între ele este rezultatul interacțiunilor complexe din sistemul pământ-lună, inclusiv fluxul și refluxul și așa-numitele fricțiuni de flux.

Luna produce mișcări ale maselor de apă din mări și oceane (mareele) care, la rândul lor, generează o forță de răsucire care încetinește rotația pământului. Drept urmare, zilele devin din ce în ce mai lungi.

3. Supercontinentele din trecut

Lucruri fascinante despre Pământ – suprafața planetei pare atât de fermă, încât este greu de crezut că, de fapt, continentele alunecă și se deplasează necontenit. A fost nevoie să treacă decenii întregi pentru ca scepticii să fie convinși că masele uscate ale pământului nu sunt fixe, ci în continuă mișcare. 

Forțe uriașe, a căror origine se afla adânc în interiorul planetei, lucrează continuu și mută continentele precum niște piese de puzzle. 

Cunoaștem cu toții hărțile sau imaginile pământului care înfățișează continentele și oceanele. 

Dar de ce este Africa acolo unde e pe harta lumii și nu în altă parte? De ce sunt continentele concentrate în emisfera nordică? Ce forțe au creat marea prăpastie – acum ocupată de oceanul Pacific?

Savanții obișnuiau să creadă că ea este rezultatul unui cataclism din trecut, când Luna s-a desprins de Pământ.

Citește și: Teoria Pământului gol la interior. Există o lume diferită în interiorul Terrei?

Până la începutul secolului al XX-lea, geologii au ridiculizat ideea posibilei mobilități a continentelor. În concepția oamenilor de știință, continentele erau mase de uscat fixe, a căror poziție pe glob nu s-a schimbat de o veșnicie, poate cu excepția unor mișcări de ridicare sau adâncire. 

În 1912, meteorologul german Alfred Wegener a stârnit senzație în lumea geologiei când a afirmat că, demult, continentele au fost unite într-o singură masă terestră, supercontinentul originar Pangeea. 

După părerea lui, continentele nu au rămas pe loc încă de la formarea lor, ci alunecă în derivă pe suprafața planetei într-un ritm de câțiva milimetri pe an. 

Au fost însă nevoie de aproape cinci decenii pentru ca teoria lui Wegener să fie pe deplin acceptată de comunitatea științifică. 

Astăzi se știe că, în urmă cu 800 de milioane de ani, marile plăci tectonice, care susțin continentele erau unite într-un supercontinent numit Rodinia.  

Rodinia s-a rupt în mai multe bucăți, unele dintre acestea ciocnindu-se din nou în urmă cu 250-500 de milioane de ani, creând Munții Apalași din America de Nord și Munții Urali din Rusia și Kazahstan.

Cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, continentele s-au unit pentru a forma un alt supercontinent numit Pangeea, înconjurat de un singur ocean mondial. Apoi, după încă 50 de milioane de ani, Pangeea s-a împărțit în două mase mari de pământ – Gondwanaland și Laurasia – care s-au fragmentat în continentele pe care le cunoaștem astăzi.

4. Lucruri fascinante despre Pământ - schimbări climatice extreme

Lucruri fascinante despre Pământ – acum 600-800 de milioane de ani, planeta noastră a trecut prin mai multe schimbări climatice extreme cunoscute sub numele de „ere glaciare”. 

Potrivit unor teorii, în timpul acestor ere glaciare, clima a devenit atât de rece încât planeta a înghețat aproape în întregime. 

Citește și: Fenomene spectaculoase și inexplicabile. Ploi paranormale – posibile cauze și explicații

Oamenii de știință cred că, de-a lungul istoriei sale de miliarde de ani, Terra a trecut prin patru astfel de perioade de îngheț și dezgheț alternativ, declanșate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi metanul și dioxidul de carbon.

Deoarece Pământul a fost acoperit de gheață glaciară de la un pol la celălalt, iar gheața reflectă o mare parte din energia solară înapoi în spațiu, temperatura medie a planetei în timpul unei ere glaciare ar fi fost de aproximativ -50⁰C.

5. Cel mai uscat loc de pe Pământ

Lucruri fascinante despre Pământ – în mod ironic, cel mai uscat loc din lume – deșertul Atacama din nordul statului Chile – se află lângă cea mai întinsă suprafață de apă – oceanul Pacific. 

În timp ce media de precipitatii în deșertul Atacama este de doar 1,8 l/m² la 10 ani, există regiuni din deșert unde precipitațiile sunt chiar și mai reduse. 

De exemplu, în Arica, Chile, nivelul mediu de precipitatii este de doar 0,8 ml/m² pe an. Iar orașul Calama din Atacama nu a văzut picătură de ploaie timp de 400 de ani, până când, în 1972, întreaga regiune a fost complet inundată de o furtună violentă. 

Spre deosebire de majoritatea zonelor deșertice, Atacama este relativ rece și, în părțile sale cele mai aride,complet lipsit de viață (aici nici măcar cianobacteriile, microorganisme fotosintetice verzi care trăiesc în stânci sau sub pietre, nu se pot dezvolta). 

Însă condițiile extreme din această regiune de pe glob au și o parte pozitivă. 

Astrobiologii de la NASA studiază continuu microorganismele care reușesc să supraviețuiască în deșertul Atacama, încercând astfel să înțeleagă modalitățile prin care viața s-ar putea dezvolta pe alte planete.

6. Lucruri fascinante despre Pământ - un câmp magnetic fluctuant

Lucruri fascinante despre Pământ – rocile din scoarța terestră conțin dovada schimbărilor surprinzătoare la nivelul câmpului magnetic al pământului, care s-a inversat complet de mai multe ori. 

Păsările migratoare se rătăcesc, comunicațiile radio se întrerup și cerul nocturn se luminează în roșu și verde. Poate că sună a literatură științifico-fantastică, dar asta s-ar putea întâmpla în cazul unei schimbări bruște a câmpului magnetic al pământului.

Citește și: 6 teorii incredibile despre universurile paralele

Acest lucru s-a petrecut ultima oară cu circa 780.000 de ani în urmă.

La acea vreme, câmpul magnetic al pământului s-a schimbat la 180⁰, ceea ce a determinat inversarea polarității. 

Dar acesta n-a fost un eveniment neobișnuit sau unic. De mai multe decenii savanții știu că, în trecut, câmpul magnetic al pământului s-a modificat de mai multe ori. Privite la scară temporală geologică, aceste modificări au apărut la intervale remarcabil de scurte. 

Totuși, cauzele și sincronizarea în timp ale acestor schimbări magnetice sunt încă neclare pentru oamenii de știință.

7. Lucruri fascinante despre Pământ - originea vieții

Lucruri fascinante despre Pământ – cum a apărut viața pe pământ? Această întrebare îi frământă pe oamenii de știință încă din cele mai vechi timpuri. 

Mult timp după formare, planeta noastră a fost pustie și inertă. Și totuși, în aceste condiții deloc promițătoare, s-a petrecut ceva incredibil și au apărut primele microorganisme. 

Mulți au încercat să explice procesul, dar au mai rămas multe de clarificat. 

Majoritatea teoriilor și explicațiilor științifice s-au concentrat asupra apariției omului pe pământ. Dar începuturile vieții se plasează cu multe miliarde de ani în urmă și abia în ultimele două secole savanții au început să dezlege acest mister.

Chiar și în secolul al XIX-lea, învățații încă mai explicau apariția vieții din perspectiva generării spontane: viața apare din materie neînsuflețită, fără influențe externe, într-un proces care se petrece constant.

În Antichitate și Evul Mediu se credea, de pildă, că viermii apar nu din ouă, ci direct din carnea în putrefacție; că broaștele și țiparii apar din mâl, iar soarecii, din făina de grâu sau din îmbrăcămintea murdară.

Citește și: Există viață în Univers? Noi dovezi care confirmă existența vieții pe alte planete

Mulți oameni de știință erau convinși că o forță invizibilă transformă materia inertă în ouă sau spori, din care apoi apar ființe vii. 

În 1953, Stanley S. Miller a elaborat un experiment într-un laborator de la Universitatea Chicago. 

El a umplut un balon de sticlă cu apă și a fiert-o. Vaporii rezultați au trecut printr-un amestec de gaze. A supus timp de o săptămână amestecul la descărcări electrice, simulând furtunile electrice care loveau suprafața planetei acum 4 miliarde de ani. Când a analizat „supa primordială”, el a constatat că în ea s-au format cantități semnificative de glicină (aminoacid, moleculă organică și element constitutiv al proteinelor). 

Dintre ipotezele numeroase și ingenioase privind originea vieții, „supa primordială a lui Miller” este singura care merită să fie numită teorie, potrivit standardelor științifice, fiindcă este singura confirmată experimental și larg acceptată în comunitatea științifică. 

Pornind de la ideea lui Miller, mulți savanți au reprodus condițiile atmosferei primare. 

Aplicând diferite surse de energie – de pildă lumina ultravioletă sau electricitate – asupra componentelor ei, au reușit să producă diferite substanțe organice, cum ar fi aminoacizi, adenină, guanină, tiamină, glucoză sau uree. 

Astfel de experimente au dovedit că din compușii organici ai atmosferei primordiale sau ai oceanului primordial au putut să apară compuși organici, ca într-o eprubetă gigantică.

8. Soarele va devora Pământul

Și Soarele, asemenea tuturor celorlalte stele din univers, îmbătrânește și moare. Pe măsură ce Soarele își va epuiza rezerva de hidrogen care alimentează reacțiile termonucleare din interiorul stelei, acesta se va prăbuși sub propria gravitație și se va transforma, în cele din urmă, într-o gigantă roșie de 100 de ori mai mare și de 2.000 de ori mai luminoasă, vaporizând toate planetele apropiate, inclusiv Pământul. 

Însă acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Oamenii de știință estimează că Soarele este abia pe la jumătatea ciclului său de viață, adică nu va deveni o gigantă roșie decât peste aproximativ 5 miliarde de ani.

Citește și: 14 curiozități despre Soare

Savanții au dezvoltat și câteva scenarii care ar putea permite omenirii să supraviețuiască unui asemenea eveniment cosmic:

1) Omenirea părăsește planeta cu mult înainte ca evenimentul să se producă. Acest lucru va necesita însă o tehnologie capabilă să strămute prin spațiul cosmic o populație uriașă și o destinație locuibilă. 

2) În următoarele câteva miliarde de ani, sistemul nostru solar se va întâlni, în călătoria lui prin galaxie, cu un alt sistem solar sau cu o stea solitară care va perturba orbita Pământului, îndepărtând planeta noastră de Soare. 

3) Tehnologia va avansa atât de mult încât un astfel de eveniment cosmic nu va mai prezenta un pericol pentru rasa umană. Oamenii vor putea controla transformarea Soarelui, o vor putea încetini sau reversa, sau își vor putea crea propriul soare.

9. Luna nu este singurul „companion” al Pământului

Lucruri fascinante despre Pământ – Luna nu este singurul corp natural care orbitează în apropierea Pământului. 

Descoperit în 1986, 3753 Cruithne este un asteroid care orbitează, de fapt, în jurul Soarelui. Însă, cum 3753 Cruithne are nevoie de aceeași perioadă de timp pentru o orbită completă (tot 1 an), se pare că asteroidul urmărește planeta noastră. 

Un alt asteroid, 2002 AA29, orbitează, de asemenea, în jurul Soarelui o dată pe an, urmând o traiectorie mai bizară în formă de potcoavă care îl aduce aproape de Pământ (la o distanță de aproximativ 5.900.000 km) o dată la fiecare 95 de ani. 

Datorită apropierii sale de noi, oamenii de știință vor să colecteze mostre de la 2002 AA29 și să le aducă înapoi pe Pământ.