Cine este Hestia în mitologia greacă? Totul despre prima fiică a lui Cronos și a Rheei

În mitologia greacă, Hestia este protectoarea casei și a familiei. Inteligentă, ascultătoare și discretă, ea reprezintă idealul feminin, așa cum acesta a fost perceput în societatea greacă timpurie.

La romani, echivalentul zeiței Hestia a fost Vesta, zeița de-a pururea virgină.

Cum a apărut Hestia, zeița căminului, în mitologia greacă?

Cu toate că atât Poseidon cât și Apollo au încercat să-i cucerească inima, ea a obținut de la Zeus dreptul de a-și păstra virginitatea pentru totdeauna. 

În plus, stăpânul din Olimp i-a acordat onoruri excepționale astfel încât cultul zeiței Hestia a fost unul dintre cele mai importante din întreaga Grecie Antică. 

Venerata atât în sfera privată, cât și în cea publică, ea a fost simbolizată în vatra fiecărei gospodării individuale, dar și în vatra comunității situată în prytaneum, o clădire publică aflată în centrul fiecărui polis grecesc.

Citește și: Totul despre Hermes (Mercur), mesagerul zeilor și protectorul hoților

Zeiță a căminului și a vetrei, protectoare a familiilor și copiilor și supraveghetoare a ordinii interne, Hestia a fost uneori (deși nu întotdeauna) inclusă printre cele douăsprezece zeități principale olimpice. În calitate de matroană supremă, ea a simbolizat ordinea și liniștea din fiecare gospodărie.

Etimologie

Cuvântul grecesc hestia înseamnă „vatră” sau „șemineu”. Fiind locul central de întâlnire în interiorul casei, precum și locația sacrificiilor făcute în onoarea divinității protectoare, vatra era un simbol potrivit pentru zeița domestică.

Etimologia cuvântului rămâne totuși oarecum obscură. 

Unii lingviști l-au plasat în rădăcinile proto-indo-europene ca luând naștere din termenii wes (care însemna „a arde”) sau hwes (care se putea traduce prin „locuiește” sau „stai”). 

Alți experți au sugerat legături între numele Hestia și alte cuvinte pentru „vatră”, inclusiv grecescul eschara și termenul slav jestěja, dar aceste derivări nu sunt în general acceptate astăzi.

Potrivit lui Robert S. P. Beekes, etimologia numelui „Hestia” este cel mai probabil pre-greacă.

Trebuie remarcat faptul că numele „Vesta”, zeița romană virgină, echivalentul Hestiei din mitologia greacă, este derivat din aceeași rădăcină etimologică.

Simbolism

Hestia (Vesta în mitologia romană), întruchipa pentru Grecia Antică, focul, însă nu flăcările arzătoare și distructive, ci focul cel blând din vetre, pe care oamenii își găteau mâncarea. Hestia simboliza focul purificator de molimi, focul ce în timpul nopții oferea lumină iar iarna îi ocrotea de ger. 

Cum era flacăra de pură, așa urma să fie și căminul : curat și neatins de înșelăciune, intrigi sau dușmănie.

După ce a fost eliberată din interiorul titanului Cronos, cel care își devorase progeniturile, Hestia i-a cerut fratelui său Zeus dreptul de a rămâne fecioară, cu toate că atât zeul mărilor Poseidon cât și zeul soarelui Apollo îi făceau curte și și-o doreau de soție.

Citește și: Cine a fost Ares, zeul grec al războiului și al violenței?

Zeus a fost de acord cu această dorință, iar pentru puritatea și neprihănirea de care a dat dovadă, Hestia a mai primit dreptul de a fi slăvită în fiecare templu și în fiecare casă din Elada. Astfel, înaintea oricărui sacrificiu în cinstea unui zeu, oamenii trebuiau mai întâi să săvârșească o jertfă însoțită de cântece închinate zeiței Hestia.

Arbore genealogic

Părinți

• Cronos
• Rhea

Frați

• Zeus
• Poseidon
• Hades

Surori

• Hera
• Demetra

Hestia a fost primul copil al titanilor Cronos și Rhea, conducătorii cosmosului înaintea Olimpienilor. Zeița a avut trei frați – Zeus, Poseidon și Hades, și două surori – Hera și Demetra.

La fel ca și frații și surorile ei, Hestia a fost înghițită de titanul Cronos, care era convins că unul dintre progeniturile sale îl va detrona. A fost în cele din urmă eliberată de fratele ei Zeus care l-a învins pe Cronos și l-a obligat să-i regurgiteze pe toți cei înghițiți de-a lungul timpului. 

Fiind o zeiță virgină, Hestia nu a avut copii.

Mituri și legende despre Hestia, zeița familiei din mitologia greacă

Detaliile despre Hestia sunt rare, ceea ce face ca personalitatea, principalele atributele și mitologia ei să fie dificil de determinat. 

Imnurile homerice, poezii religioase scrise în cinstea zeilor greci între secolele VII și VI î.Hr., ne oferă totuși câteva informații prețioase despre zeiță. 

De exemplu, imnul douăzeci și patru, vorbește despre zeița căminului și a familiei ca fiind „cea care îngrijește casa sfântă a domnului Apollo, străbunul îndepărtat al bunului Pytho, cu ulei sfânt picurând mereu din pletele tale”.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre Poseidon, zeul mărilor și a oceanelor din mitologia greacă

Apoi, potrivit imnului douăzeci și nouă, Hestia locuiește „în casele înalte ale tuturor, atât zei eterni, cât și oameni care umblă pe pământ”.

Hestia și Olimpienii

Cea mai modestă, liniștită și harnică dintre zei, Hestia a apărut rar în poveștile pline de intrigi tipice mitologiei grecești. În schimb, ea și-a păstrat cu respect rolul de ocrotitoare a familiei.

Unii cercetători contestă faptul că Hestia ar aparținut panteonului celor doisprezece mari zeități ale mitologiei grecești, deoarece ea a fost adesea substituită cu un alt zeu, cu Dionysos.

De exemplu, pe freza estică a Partenonului, un imens templu dedicat zeiței Atena, situat în vârful dealului Acropole, Dionysos este înfățișat printre cei doisprezece Olimpieni, în timp ce Hestia nu se regăsește nicăieri. În același timp, altarul dedicat celor doisprezece zei fundamentali ai panteonului grecesc – aflat tot în Atena – include imaginea Hestiei, dar nu și pe Dionysos.

Pentru unii cercetători, schimbul permanent de locuri dintre Dionysos și Hestia poate sugera, din nou, natura pașnică și generoasă a zeiței care a preferat să renunțe la locul ei de drept pentru a preveni un eventual conflict intre zei. 

Trebuie remarcat totuși că un astfel de mit nu există în mitologia greacă, ci este doar o presupunere a cercetătorilor moderni, o posibilă interpretare a unei situații unice, excepționale care nu s-a mai întâlnit și în cazul altor zeități.

Alte mituri

O legendă ceva mai completă se regăsește în cel de-al cincilea imn homeric, care este dedicat Afroditei. 

Aici, Hestia, o fecioară castă, este înfățișată în deplin contrast cu Afrodita, zeița promiscuă a iubirii și a plăcerilor sexuale. Pe scurt, Hestia devine un fel de anti-Afrodita. 

De fapt, zeița vetrei a fost atât de dedicată fecioriei ei, încât i-a respins pe doi dintre cei mai eligibili pretendenți din cosmos, Poseidon și Apollo, când aceștia i-au cerut mâna în căsătorie:

Nici o fecioară curată precum Hestia, o regină cu care atât Poseidon, cât și Apollo au căutat să se căsătorească, nu iubește lucrările Afroditei. Dar ea nu a vrut, a refuzat cu încăpăţânare; și atingând capul părintelui Zeus care ține egida, ea, acea drăguță zeiță, a jurat un mare jurământ care s-a împlinit într-adevăr, că va fi fecioară în toate zilele ei.

Potrivit unei alte povești atribuite scriitorului și filosofului grec Ovidiu, în secolul I d.Hr., virginitatea zeiței a fost amenințată de Priapus, un zeu al fertilităţii neînsemnat, cunoscut doar la nivel local în câteva așezări din sudul Greciei. 

La scurt timp după victoria Olimpienilor asupra titanilor, Geea (zeița-mamă a pământului) a găzduit o sărbătoare în cinstea învingătorilor. Neinteresată de asemenea desfătări, Hestia s-a îndepărtat de festivități și a adormit în pădurea din apropiere.

Citește și: Legenda zeiței Artemis, protectoarea vânătorilor și a femeilor însărcinate

La miezul nopții, zeul Priapus, amețit de aburii alcoolului și cunoscut pentru apetitul său sexual, în timp ce hoinărea prin pădure, a dat peste zeița adormită în iarbă. Fermecat de frumusețea ei, zeul a încercat să o răpească însă un măgar a trezit-o iar aceasta a început să țipe. 

Când ceilalți Olimpieni au ajuns la fața locului, aceștia l-au ocărât aspru pe Priapus, interzicându-i să se mai alăture vreodată sărbătorilor și festivalurilor lor. 

Hestia și-a păstrat prețuita ei virginitate, iar Priapus a fost trimis să locuiască cu satirii în pustie până la sfârșitul timpurilor.

Cum se închinau grecii zeiței Hestia

Hestia era de obicei reprezentată ca o tânără îmbrăcată cu haine modeste și cu fața acoperită de un voal transparent. 

În unele lucrări de artă, Hestia a fost înfățișată ținând în mână o amforă sau o ramură de măslin.

În opere vestite, cum este statuia intitulată Giustiniani, ce se găsește într-un muzeu de la Roma, o vedem pe Hestia înveșmântată într-un dublu hiton, cu falduri lungi, cu văl pe plete și pe umeri. Ea are o înfățișare calmă și chiar puțin severe. Cu indexul arată către slăvile înalte.

Deși rar amintit astăzi, cultul zeiței familiei și a căminului era unul răspândit în toată Grecia Antică. De fapt, zeița a fost atât de iubită de vechii greci încât ei îi erau dedicate primele rugăciuni și primele jertfe în cadrul oricărui festival sau ceremonie religioasă. 

Deoarece fiecare vatră era practic un sanctuar al Hestiei, au existat puține temple separate dedicate zeiței. O excepție a fost orașul Hermione, în care se afla un templu ridicat în cinstea zeiței protectoare a familiei. 

Cu toate acestea, sanctuarul era unul neobișnuit prin faptul ca nu conținea nici o pictură sau statuie care să o înfățișeze.

Când oamenii se odihneau, osteniți după o zi de muncă, în orele amiezii sau serii, bărbații și femeile se adunau în jurul vetrei, în care focul ardea voios și cel mai vârstnic dintre ei făcea o cântare cu vin, ulei sau apă, vărsând cateva picături pe vatră.

De asemenea, cand se ridica câte o casă nouă, când un băiat se însura, el lua din vatra părintească tăciuni cu care aprindea focul în vatra lui abia construită, după poruncile zeiței Hestia. 

Vechii greci când plecau la luptă luau cu ei din vatra sfântă tăciuni cu care aprindeau focul în tabere și simțeau numaidecât patria alături de ei. La fel când porneau cu corăbiile să cucerească ținuturile îndepărtate și să întemeieze orașe noi, aduceau cu ei flăcările sfinte și se simțeau în noul oraș ca în patrie. 

Citește și: Zeii Olimpului – Legenda lui Hefaistos, zeul focului și fierarul divin

Aceasta dăinuire a focului însemna, după unii mitologi, chiar viața, pentru că, oriunde s-ar afla, oamenii aprind focul în vetre. 

Poate din această cauză, zeița căminului și a focului este reprezentată uneori ținând în mână sceptrul, emblema a suveranității, așa cum poartă numai frații săi, Zeus și Hera.

Altfel au stat lucrurile în ceea ce o privește pe Vesta, echivalentul roman al Hestiei, care avea temple dedicate în numeroase orașe de pe tot teritoriul imperiului, inclusiv unul foarte frumos în inima Romei.

La romani, Vesta simbolizează exigența cea mai absolută a purității. Așa cum scrie Jean Beaujeu: 

Ea veghează la deznodământul oricărei acțiuni: însetată de puritate, ea întreține viața fără a o zămisli; este slujită de un grup de zece fecioare supuse unor interdicții foarte stricte (a căror violare atrage moartea): dacă greșesc pierzându-și fecioria, sunt zidite de vii într-un mormânt subteran… Vesta este zeița căminelor și a împlinirii. 
Tot la romani, focul sacru era păzit de niște preotese, numite vestale și care trebuiau să rămână fecioare, nemăritate.