Articol documentat din surse relevante
Toate informațiile prezentate în acest articol sunt atent documentate din surse de încredere. Echipa Misterio face permanent eforturi pentru a îmbunătăți și actualiza conținutul oferit cititorilor noștri.

Tot ce trebuie să știi despre Poseidon, zeul mărilor și a oceanelor din mitologia greacă

Misterio

Autor: Misterio

Actualizat: 7 Ianuarie 2023

Poseidon, unul dintre cei mai puternici zei ai panteonului grecesc, este zeul mărilor, al navigatorilor, al cutremurelor de pământ și al cailor.

Această pagină poate conține linkuri spre produse/servicii. Este posibil ca Misterio să câștige un comision în urma vânzărilor efectuate prin aceste link-uri.

Tot ce trebuie să știi despre Poseidon, zeul mărilor și a oceanelor din mitologia greacă

Cand s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon Împărăția apelor iar lui Hades lumea subpământeană. Arma sa cea mai puternică, tridentul sau harponul cu trei vârfuri, analog trasnetului lui Zeus, putea să reprezinte inițial nașterea valurilor și a fulgerelor.

În mitologia romană, echivalentul lui Poseidon este zeul Neptun.

Cum a apărut Poseidon, zeul mării, în mitologia greacă?

Alături de frații și surorile sale – Hestia, Demetra, Hades, Hera și Zeus – Poseidon s-a născut din uniunea dintre Rhea și Cronos, cei doi Titani care au condus Universul înainte de ascensiunea Olimpienilor. 

Când Cronos a aflat că unul dintre urmașii săi era destinat să-i fure tronul, el s-a decis să-și devoreze progeniturile. În cele din urmă, puternicul Zeus l-a învins pe Titan, forțându-l să-i regurgiteze pe ceilalți zei, inclusiv pe Poseidon.

Potrivit altei variante a acestui mit, Rhea a fost cea care l-a salvat pe Poseidon folosindu-se de același vicleșug pe care l-a folosit atunci când l-a salvat pe Zeus de la a fi înghițit de Cronos. Astfel, imediat după naștere, Rhea și-a ascuns copilul, prefăcându-se că a născut un mânz, pe care i l-a dat lui Cronos să-l înghită.

Această variantă a mitului nașterii zeului grec al mărilor reflectă, într-o oarecare măsură, asocierea lui Poseidon cu caii.

Stăpânul mărilor a luptat cu înverșunare alături de Zeus și de ceilalți frați ai săi în conflictul cataclismic cunoscut sub numele de Titanomahie. 

După ce i-au învins pe Titani, Zeus, Hades și Poseidon (fiind bărbați și astfel privilegiați să conducă în societatea greacă) și-au asumat controlul asupra cosmosului pe care l-au împărțit în mai multe domenii. 

Într-un final, cei trei frați au tras la sorți, iar Poseidon a câștigat controlul asupra râurilor, mărilor și oceanelor. Lui Zeus i-a revenit împărăția cerurilor (cel mai râvnit domeniu), iar Hades s-a ales cu Tartarul. 

Unul dintre cei mai importanți Olimpieni și al doilea cel mai puternic zeu după Zeus, Poseidon era văzut de grecii antici ca fiind sfidător, nestăpânit și răzvrătit. 

Deși era cunoscut în principal ca zeul mărilor și protectorul navigatorilor, puterea sa se extindea și în alte domenii (acesta putea provoca cutremure devastatoare), dar era și un protector al animalelor, în special al cailor.

Venerat în întreaga lume greacă, cultul lui Poseidon a fost deosebit de puternic și influent, în special în orașe port precum în Atena și Corint în care se dezvoltaseră numeroase bresle de navigatori și negustori. 

Poseidon era la fel de nestăpânit ca mările pe care se credea că le controlează. Un instigator și un rebel, zeul mărilor a jucat un loc proeminent în mitologia greacă datorită opoziției permanente pe care a arătat-o în ceea ce privea controlul total al lui Zeus asupra panteonului.

Citește și: Totul despre Hermes (Mercur), mesagerul zeilor și protectorul hoților

În Iliada și Odiseea, stăpânul mărilor și oceanelor este înfățișat ca o permanentă prezență perturbatoare. El obișnuia să intervină în treburile celorlalți zei, dar și în ale muritorilor de rând, adesea cu rezultate dramatice.

Însă miturile și legendele despre zeul mărilor au și o explicație cât se poate de logică – acestea erau menite să le ofere vechilor greci o oarecare iluzie a controlului asupra singurului domeniu pe care nu l-au putut stăpâni niciodată pe deplin – marea.

Cum Poseidon a fost perceput ca un zeu de temut, el devine, mai degrabă, simbol al mării agitate, deosebit de periculoase, care în orice clipă putea lua vieți nevinovate. 

Cel mai nestatornic dintre zei a avut numeroase legături amoroase atât cu zeițe și nimfe, cât și cu femei muritoare, dar nu a zămislit decât monștri și bandiți.

Poseidon, zeul mărilor în mitologia greacă

Poseidon, zeul mărilor în mitologia greacă

Alături de soția sa Amphitrite, Poseidon sălășluia în adâncurile abisale ale mării. Deseori el spinteca valurile cu un car tras de cai înaripați și era urmat de un cortegiu format din diverse creaturi marine. 

Amphitrite era fiica lui Nereus, bătrânul profet al mărilor, de care s-a îndrăgostit Poseidon atunci când a zărit-o pe țărmul insulei Naxos. 

Tânăra era prinsă într-o horă alături de surorile ei Nereidele. Fascinat de frumusețea ei, zeul mării a încercat s-o răpească dar fata s-a ascuns în palatul lui Atlas, cel care ținea pe umerii săi puternici toată bolta cerească. Mult timp Poseidon a căutat-o dar în cele din urmă i-a dat de urmă cu ajutorul unui delfin care i-a dezvăluit ascunzișul. 

Poseidon a rapit-o pe Amphitrite, a luat-o de soție, iar pe delfinul care l-a ajutat l-a răsplătit transformându-l într-o constelație pe cer.

În palatul de sub ape o ceată de zeități îl înconjoară și îi dau ascultare zeului mărilor. 

Printre ele se regăsește Triton, unul dintre copii zeului, care sună din goarna lui de cochilii, stârnind furtuni înfricoșătoare. O altă zeitate este Nereus, cel care păstrează toate tainele viitorului. Nereus avea 50 de fiice, toate la fel de frumoase, care îi ocrotesc pe marinarii care se avântă în larguri, hărăzindu-le calea norocoasă. 

Tot în împărăția de sub ape mai sălășluiește și Proteus, care își schimbă înfățișarea aidoma mării, transformându-se în fel de fel de diferite animale, după bunul plac, dar și zeul Glaucos, ocrotitor al pescarilor și al marinarilor.

Nereidele, surorile zeiței Amphitrite, se găsesc și ele printre creaturile mării aflate în subordinea lui Poseidon.

Etimologie

Zeul mării a fost prezent în religia greacă încă din cele mai vechi timpuri, numele său fiind cunoscut încă din perioada miceniană (cca. 1600-1100 î.Hr.).

Scris inițial într-un script numit Linear B, care precede alfabetul grecesc, zeul apare în textele miceniene sub numele de Posedao sau Posedawone. Astfel, numele „Poseidon” are probabil rădăcini în două cuvinte distincte. 

Primul este termenul grecesc posis, el însuși derivat din rădăcina proto-indo-europeană pótis. Ambele cuvinte înseamnă „soț”, „domn” sau „stăpân”.

O oarecare incertitudine înconjoară cel de-al doilea element lingvistic care alcătuiește numele zeului.

O interpretare susține că ar putea provine de la rădăcina da, care înseamnă „pământ”, ceea ce ar face ca „Poseidon” să se traducă prin „stăpânul pământului” sau poate chiar „soțul pământului”.

Citește și: Zeii Olimpului – Legenda lui Hefaistos, zeul focului și fierarul divin

Această din urmă traducere ar putea indica o asociere cu Demeter, zeița pământului. Într-adevăr, în cele mai vechi referințe grecești miceniene apar fragmente care sugerează o relație intimă între Poseidon si Demetra și, posibil, între Poseidon și Persefona.

A doua interpretare se bazează pe legătura cu termenul dâwon (trad, „apă”), care ar face ca „Poseidon” să se traducă prin „stăpânul apelor”. Această teorie leagă numele zeului de domeniul pe care îl guvernează – marea. 

Cu toate acestea, asocierea dintre numele „Poseidon” și mare poate fi una înșelătoare, deoarece niciuna dintre referințele miceniene timpurii nu sugerează că termenul ar fi avut vreo legătură cu oceanul, apa sau marea.

În zilele noastre, mulți lingviști consideră că originile numelui Poseidon sunt pre-grecești și, posibil, nici măcar indo-europene.

Puterile lui Poseidon

Poseidon este de obicei înfățișat ca un zeu matur, solid și bărbos. Arma lui este tridentul, o suliță cu trei capete cu care a luptat în numeroase bătălii, a stăpânit marea și a provocat cutremure devastatoare.

Un zeu al cailor, Poseidon este adesea portretizat călare sau într-un car tras de hippocampi – creaturi marine jumătate cai, jumătate șerpi care alunecau peste valuri. Zeul a fost, de asemenea, asociat și cu alte animale atât de pe uscat, cât și din mări și oceane, inclusiv delfini, căluți de mare și tauri.

Pe lângă reședința sa pe Muntele Olimp, Poseidon mai poseda palate submarine frumoase, împodobite cu corali, perle și pietre prețioase. El deținea un grajd cu cai magnifici, precum și numeroase herghelii de cai în toată Grecia.

Zei Olimp

Arbore genealogic

Părinți

  • Cronos
  • Rhea

Frați

Surori

  • Hera
  • Demetra
  • Hestia

Soții și iubite

  • Amphitrite
  • Aethra
  • Afrodita
  • Demetra
  • Eurynome
  • Euryale
  • Geea
  • Iphimedia
  • Medusa
  • Phoenice
  • Tyro

Copii lui Poseidon

  • Benthesicyme
  • Charibdis
  • Rhodos
  • Triton
  • Tezeu
  • Aloadae
  • Anteeu
  • Arion
  • Belerofon
  • Chrysaor
  • Neleus
  • Orion
  • Pegasus
  • Polifem

Poseidon s-a căsătorit cu Amphitrite, una dintre nimfele cunoscute sub numele de Nereide. Împreună au avut trei copii: sirenul Triton, Bentezicim și Rhodos, zeița patroană a Rodosului și viitoarea soție a zeului Helios.

La fel ca și celelalte zeități masculine, Poseidon a avut numeroase relații extraconjugale. Printre numeroșii săi descendenti nelegitimi s-au numărat unele dintre cele mai legendare figuri din mitologia greacă.

Din relația lui Poseidon cu bunica sa Geea (Gaia sau Gheea) s-au născut doi copii. 

Primul a fost uriașul Antaeus, care s-a luptat cu Heracles în timpul celor Douăsprezece Munci pe care semizeul a trebuit să le ducă la bun sfârșit.

Al doilea a fost Charybdis, un monstru marin care pândea în apele adânci din strâmtoarea Messina și  forma vârtejuri masive și necruțătoare care înghițeau vasele călătorilor și negustorilor neatenți. 

Printre iubitele lui Poseidon s-au mai numărat și Afrodita, dar și sora sa Demetra din relația cărora s-au născut mai mulți copii, inclusiv un cal vorbitor pe nume Arion.

Citește și: Legenda zeiței Artemis, protectoarea vânătorilor și a femeilor însărcinate

Poseidon a siluit-o pe Medusa în templul Atenei. Din această uniune au luat naștere alte două creaturi legendare: calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor; aceștia ieșind din gâtul Medusei după ce eroul Perseu i-a retezat capul.

Pe lângă zeițe, Poseidon a făcut curte și multor nimfe. Un exemplu este nimfa Thoosa, care l-a născut pe înfricoșătorul ciclop Polifem.

Dar aventurile zeului mării nu s-au oprit aici. Acesta a căutat și afecțiunea femeilor muritoare, cu care a avut mai multe relații și care au născut eroi și alte personalități mitice importante. 

Printre cei mai faimoși copii ai lui Poseidon îi amintim pe Tezeu, Otus și Ephialtes (care au încercat să atace Olimpul), Bellerophon, gemenii Pelias și Neleus, vânătorul Orion și Proteus (care își putea schimba forma).

Fiii zeului mărilor, Minyas și Boeotus, au fondat mai multe așezări în regiunea centrală a Beoției, Aeolus a pus bazele cetății Eolia, iar Eumolpus a fost un mare rege trac care a purtat războaie cu atenienii.

Mituri și legende despre Poseidon

Mituri și legende despre Poseidon, zeul mărilor din mitologia greacă

Un element cheie al miturilor create în jurul zeului mărilor este reprezentat de nenumăratele comploturi la care acesta a luat parte pentru a submina ordinele stabilite, atât umane, cât și divine.

Complotul împotriva lui Zeus

O poveste mai veche, repovestită în amănunte regretabil de scurte în Iliada, ne arată cum Poseidon a participat la un complot de înlăturare a fratelui său mai mare, Zeus. În această poveste, zeul grec al mărilor și oceanelor, alături de Atena și Hera, au conspirat să-l păcălească pe conducătorul din Olimp și să-l încătușeze de propriul tron.

Zeus a fost salvat doar de vigilența lui Thetis, nimfa mării, care l-a chemat pe Briareus, una dintre creaturile monstruoase cu o sută de brațe cunoscute în mitologia greacă sub numele de Hecatonchirii. 

Hecatonchirii dispuneau de o forță legendară, acestea participând și la războiul purtat de Olimpieni împotriva Titanilor și a uriașilor. Briareus a ținut piept cu ușurință zeilor rebeli iar planul acestora de a-l îndepărta pe Zeus a eșuat.

Atena

Potrivit unor legende elene, atât Poseidon cât și zeița Atena au dorit să-și exercite influența asupra orașului Atena. 

Cum atenienii nu s-au putut decide între cei doi mari zei din Olimp, oamenii le-au cerut ca fiecare să producă câte un dar reprezentativ pentru ceea ce pot oferi orașului nou întemeiat. 

Potrivit celei mai cunoscute versiuni a mitului, Poseidon a lovit o stâncă din care a țâșnit un izvor cu apă sărată, în timp ce Atena a produs primul măslin. Zeița a fost aleasă ca învingătoare. 

Însă zeul mărilor și oceanelor nu a fost mulțumit de decizia luată de muritori și fidel naturii sale irascibile, a ridicat apele inundând o mare parte din Attica (regiunea Greciei în care se află Atena).

Un mit similar există și în Argos, deși de data aceasta rivala lui Poseidon a fost Hera. Când oamenii din Argos au ales-o pe Hera ca protector al orașului, zeul mării, furios, a inundat o mare parte a țării (așa cum făcuse și în Attica).

Zidurile Troiei

Potrivit unei alte legende elene, Poseidon (împreună cu Apollo) l-a ajutat pe Laomedon, regele Troiei, să ridice fortificațiile mărețului său oraș. Se spune că această sarcină a fost ordonată de Zeus ca pedeapsă pentru rolul pe care Poseidon și Apollo l-au jucat în revolta olimpienilor împotriva lui.

Citește și: Cine a fost Ares, zeul grec al războiului și al violenței?

Poseidon a îndeplinit munca conform instrucțiunilor primite, dar umilința la care fusese supus i-a alimentat și mai mult ranchiuna pe care deja i-o purta lui Zeus. Iar atunci când Laomedon a refuzat să plătească pentru zidurile impunătoare care înconjurau Troia, Poseidon a trimis o creatură marină monstruoasă să distrugă cetatea.

Monstrul a fost în cele din urmă răpus de Heracles. Însă regele orgolios nu învățase nimic din experiența anterioara. Din nou, a încercat să scape fără să plătească pentru serviciile eroului iar acesta s-a răzbunat crunt ucigându-l pe Laomedon, jefuind Troia și răpind-o pe fiica acestuia, Hesione.

Legenda războiului troian

Poseidon, asemenea multor alți Olimpieni, a fost implicat și el în războiul troian, conflictul sângeros dintre armatele unite ale Greciei și impunătoarea cetate Troia. 

Războiul, care a durat zece ani, a început după ce prințul troian Paris a răpit-o pe Elena, soția regelui grec Menelaus. În conflict, zeul mărilor și oceanelor a luat partea grecilor.

În Iliada lui Homer, în care sunt povestite întâmplările din ultimele săptămâni fatidice ale războiului troian, Poseidon intervine de mai multe ori pentru a-i ajuta pe greci. 

Într-un moment critic al bătăliei, când aheii păreau aproape înfrânți de soldații troieni, Poseidon a apărut pe câmpul de luptă sub înfățișarea profetului Calhas. Zeul s-a folosit de această deghizare pentru a evita o eventuală pedeapsă a lui Zeus, după ce stăpânul din Olimp ordonase ca nici un zeu să nu se mai implice în conflictul muritorilor. 

Intrarea răsunătoare a lui Poseidon în luptă este redată astfel în Iliada:

Îndată apoi a coborât de pe pantele muntelui, mergând înainte cu pași repezi, iar munții înalți și pădurea deasă tremurau sub picioarele nemuritoare ale lui Poseidon. El a pășit de trei ori iar cu cel de-al patrulea pas și-a atins destinația, Aegae, unde a fost faimosul său palat auriu și strălucitor, nepieritor, construit în adâncurile mării. A înhămat la carul său doi cai cu copite de bronz, repezi în zbor, cu coame curgătoare de aur; și s-a îmbrăcat în aur și a apucat biciul de aur bine lucrat și a pornit peste valuri. Atunci fiarele marine s-au zbătut de toate părțile în adâncuri, căci ele îl cunoșteau bine pe stăpânul lor și, în bucurie, marea s-a despărțit înaintea lui. 

În ciuda ajutorului dat de zeul mărilor, grecii au continuat să sufere pierderi semnificative astfel încât Agamemnon, comandantul armatei, a hotărât retragerea. 

Încă o dată, Poseidon a intervenit – de data aceasta cu ajutorul Herei, care l-a distras pe Zeus cu farmecele ei feminine și l-a ademenit într-un somn profund. Profitând de momentul prielnic, Poseidon si-a dezvăluit adevărată identitate și a preluat conducerea armatei pentru un asalt teribil. 

Însă urletele de furie ale zeului l-au trezit pe Zeus care văzând devastarea produsă de fratele său i-a ordonat să se retragă imediat din luptă. 

Poseidon s-a supus însă, după spusele sale, nu de frică ci din respect pentru Părintele Olimpului.

Ulise ucide ciclopul

Ulise ucide ciclopul

După cucerirea cetății Troia, Poseidon și-a îndreptat inepuizabila furie asupra lui Ulise, erou grec a cărui lungă călătorie spre casă a fost imortalizată în Odiseea lui Homer. 

Ulise luptase de partea aheilor, însă dintr-o întâmplare nefericită el și echipajul său s-au văzut nevoiți să acosteze pe insula locuită de ciclopul Polifem, unul dintre copiii lui Poseidon. 

Polifem, un monstru care prefera carnea de om, a început sa vâneze și să mănânce membrii din echipajul lui Ulise. Puținii supraviețuitori, în frunte cu eroul grec, au pus la cale un plan prin care l-au păcălit pe ciclop să bea dintr-o licoare puternică care l-a adormit imediat.

Apoi, pe când uriașul dormea dus, Ulise i-a înfipt lancea în singurul ochi aflat în mijlocul frunții. Monstrul s-a trezit răcnind de durere, bâjbâind orbește în căutarea făptașului. 

Însă isprava care i-a permis lui Ulise să scape din ghearele ciclopului i-a atras eroului mânia lui Poseidon care a încercat să se răzbune în două ocazii.

Prima dată, pe când Ulise și echipajul său părăseau insula Calypso, zeul mărilor și a oceanelor a abătut o furtună cumplită asupra lor. 

A doua oară, Poseidon a trimis o altă creatură marină zămislită de el, pe monstrul Charybdis. Și de această dată planul de răzbunare a eșuat.

Cum se închinau grecii lui Poseidon

Ca stăpân al mărilor și oceanelor, Poseidon a fost tratat cu respect și teamă. Navigatorii grecii înțelegeau foarte bine pericolele pe care le aveau de înfruntat în călătoriile lor, așa că numeroase temple dedicate lui Poseidon au fost înălțate, mai ales în marile orașe-port de la marea Egee.

Deși considerat în primul rând ca un zeu al adâncurilor, puterea lui Poseidon se răsfrângea și pe pământ, acesta fiind capabil să provoace cutremure și alunecări de pământ devastatoare.

Citește și: Adevărul despre Atlantida, continentul dispărut care a stat la baza marilor civilizaţii ale lumii

Poseidon a fost, de asemenea, considerat un zeu al relațiilor sociale și al educației.

Temple

Zeul mărilor și oceanelor a fost venerat în sute de temple din întreaga lume greaca antică, însă cele mai importante locuri de închinăciune se aflau la Corint, Helice (în Aheea) și Onchestus (în Beoția).

A existat și un altar dedicat zeului în Erechtheion din Atena. Lângă acest altar se află izvorul cu apă sărată despre care se spune că Poseidon l-a creat atunci când s-a întrecut cu Atena pentru oraș. Localnicii cred și în prezent că una dintre pietrele de lângă izvor încă mai poartă semnul tridentului cu care zeul a lovit-o cândva. 

Majoritatea templelor dedicate zeului mării au fost construite pe coastă. Un exemplu remarcabil de bine conservat este Templul lui Poseidon din Sounion, situat la aproximativ 70 de kilometri sud-est de Atena.

Festivaluri

La fel ca și în cazul celorlalți zei ai panteonului grecesc, vechii eleni au dedicat zeului mărilor și oceanelor mai multe festivaluri. 

Dintre acestea, cele mai importante au fost Jocurile Istmice, unul dintre cele patru mari festivaluri sportive ale Greciei Antice (celelalte trei fiind Jocurile Olimpice și Jocurile Nemee, ambele în cinstea lui Zeus, și Jocurile Pythian, în onoarea lui Apollo). 

Jocurile Istmice erau ținute la fiecare doi ani lângă marele Templu al lui Poseidon din Corint. Participanții trebuiau să concureze în diferite competiții atletice și muzicale pentru marele premiu, o coroană din frunze de țelină.

La Misterio folosim doar surse de încredere în documentarea articolelor noastre. Astfel de surse relevante includ documente autentice, articole din ziare și reviste, autori consacrați, sau site-uri web reputabile.

  • Jean Chevalier și Alain Gheerbrant - Dicționar de simboluri. Editura Artemis, București, 1995.
  • Poseidon. wikipedia.org. [Sursă]
  • Bledea Emilia - Mic dicționar de mitologie greacă și romană. Editura Mondero, București, 1992.
  • Poseidon. britannica.com. [Sursă]
  • N. A. Kun - Legendele și miturile Greciei Antice. Editura Lider, București, 2003.
  • George Lăzărescu - Dicționar de mitologie. Casa Editorială Odeon, București, 1992.
  • B. C. Dietrich - The Origins of Greek Religion. Editura Bristol Phoenix Press, 2004.
  • Timothy Gantz - Early Greek Myth: A Guide to Literary and Artistic Sources. Editura Johns Hopkins University Press, 1996.