Cine a fost Ares, zeul grec al războiului și al violenței?

Ares, zeul războiului la greci, este fiul lui Zeus și al Herei. 

Totuși el este descris chiar de tatăl său drept „cel mai odios dintre toți nemuritorii”. În același timp, Hera îl descrie pe zeul războiului drept „un smintit care nu cunoaște nici o lege”, iar sora sa Atena îl înfățișează ca „turbat, ușuratic, și întruchipare a răului”.

La romani, Ares a fost identificat ca zeul Marte. Fără a fi neapărat un zeu al naturii, acesta a fost recunoscut ca protector al recoltelor, de altfel una dintre misiunile războinicului. 

Pentru romani, Marte a fost  un zeu al primăverii, nu doar pentru că primavara favorizează circulația sevei și trezirea la viață a naturii, ci mai ales pentru că luna martie inaugurează anotimpul în care se pornește, de obicei, la război.

Cum a apărut Ares, zeul războiului, în mitologia greacă?

În religia greacă, Ares a fost zeul războiului sau, mai corect, spiritul luptei. Spre deosebire de omologul său roman, Marte, el nu a fost niciodată foarte popular, iar venerarea sa nu a fost niciodată o practică răspândită în Grecia Antică. 

El a reprezentat toate aspectele dezagreabile ale conflictului brutal și al măcelului. În schimb, sora sa, zeița Atena, a înfățișat aspectele strategice și tactice ale războiului.

Cel puțin din vremea lui Homer – care l-a stabilit ca fiu al celui mai puternic Olimpian, Zeus, și al Herei, consoarta sa – Ares a fost una dintre cele mai importante zeitățile olimpice. 

Însă ceilalți zei (și chiar și părinții săi) nu-l iubeau și nu-l apreciau pe zeul permanent pus pe harță. Cu toate acestea, el era adesea însoțit în luptă de sora sa Eris (Strife) și de fiii săi Phobos și Deimos.

Cultul zeului războiului a fost răspândit, cu precădere, în nordul Greciei și, deși lipsit de conotații sociale, morale și teologice obișnuite în venerarea divinităților importante, preoții său au adoptat totuși numeroase trăsături ale comunităților locale din regiunile respective.

Arbore genealogic

Părinți

• Zeus
• Hera

Frați

• Apollo (zeul Soarelui)
• Dionysos
• Hermes (mesagerul zeilor)
• Hefaistos (zeul focului și fierarul divin)
• Heracles
• Minos
• Perseus
• Rhadamanthus

Surori

• Afrodita (zeița dragostei)
• Atena
• Artemis (zeița vânătorii)
• Persefona (soția lui Hades)
• Eileithyia (zeița maternității, a nașterii și a moașelor) 
• Eris (personificarea discordiei și a urii)
• Hebe (paharnicul zeilor și zeițelor)
• Elena din Troia
• Eleutheria (personificarea libertății)
• Grațiile (fiice ale lui Zeus cu Themis)
• Muzele

Iubite

• Afrodita
• Harmonia
• Otrere

Copii

• Amazoanele (legendarele femei războinice din zona Mării Negre) 
• Antiope, Hippolyta și Penthesilea (regine amazoane)
• Harmonia
• Deimos (zeul terorii și al fricii)
• Diomede (un rege trac însetat de sânge)
• Eros și Anteros (zeități înaripate asociate cu dragostea și erotismul)
• Oenomaus (un rege al Pisei care i-a ucis pe toți pretendenții fiicei sale înainte de a fi, la rândul său, asasinat)
• Cycnus
• Fobos
• Tereus (un rege trac sălbatic transformat în cele din urmă într-o pasăre)

Cele mai importante mituri și legende despre Ares

Deși unul dintre cei mai importanți Olimpieni, mitologia din jurul zeului războiului nu este foarte bogată, una dintre trăsăturile sale cele mai des întâlnite fiind asocierea cu zeița dragostei, Afrodita. De fapt, Afrodita era cunoscută la nivel local (de exemplu, în Sparta) și ca o zeiță a războiului. 

În unele variante ale miturilor, Afrodita a fost soția lui legitimă, aceasta născându-i zeului mai mulți copii: Deimos, Phobos (care îl însoțeau în fiecare bătălie importantă), Harmonia și, potrivit filosofului și scriitorului grec Simonide (secolul al VI-lea î.Hr.), pe Eros, zeul erotismului.

Ares și olimpienii

Deși a fost fiul lui Zeus și al Herei, Ares a rămas la fel de nepopular printre Olimpieni ca și printre grecii de rând. 

Grăitoare pentru antipatia poporului grec față de Ares este celebra scenă din Iliada, în care zeul războiului se întoarce rănit din luptă, gemând și plângând din cauza rănilor suferite. Dar văicărelile sale nu funcționează în fața lui Zeus, care își pierde răbdarea și se răstește la el, ca să audă toți ceilalți zei:

Cel mai urât pentru mine ești tu dintre toți zeii care țin Olimpul, pentru că totdeauna îți sunt dragi cearta și războaiele și luptele. Ai spiritul insuportabil și de neclintit al mamei tale, al Herei, pe care cu greu o pot controla prin cuvintele mele.

Ares era de obicei înfățișat ca un zeu egoist și crud. Dar aceste trăsături nu l-au împiedicat niciodată să se ridice și să-și apere mama, fie în fața lui Zeus, fie a celorlalți zei.

Citește și: Adevărul despre Atlantida, continentul dispărut care a stat la baza marilor civilizaţii ale lumii

De exemplu, un mit povestește cum Ares l-a forțat pe Hefaistos să o elibereze pe Hera când fierarul a legat-o pe aceasta într-un scaun magic. 

Într-o altă legendă, Hera, geloasă pe Leto care purta în pântece copii lui Zeus (pe Apollo și Artemis), îl trimite pe Ares să o alunge pe aceasta din Grecia, obligând-o astfel să nască departe de țara natală. 

Idila cu Afrodita

În timp ce era urât și ocărât de majoritatea zeilor, Ares a avut totuși parte de dragostea Afroditei, zeița frumuseții și a iubirii, care, deși era căsătorită cu Hefaistos (zeului fierar schilod și desfigurat), l-a preferat pe chipeșul și puternicul zeu al războiului.

Unul dintre cele mai cunoscute mituri din Odiseea, vorbește despre aventura zeului cu frumoasa Afrodita. 

Ascunzându-se de ceilalți zei, cei doi amanți s-au iubit pentru prima oară în palatul lui Hefaistos. Însă indiscreția lor a fost observată de Helios, zeul Soarelui, care i-a transmis cumplita veste lui Hefaistos, sotul Afroditei.

Zeul fierar a hotărât să-i pedepsească, așa că a făurit în atelierul său un lanț invizibil (în unele versiuni ale legendei se vorbește despre o plasă invizibilă), pe care l-a așezat pe pat astfel încât s-a declanșat ca o capcană, prinzându-i pe cei doi îndrăgostiți. 

Apoi, amorezii au fost târâți, pe jumătate dezbrăcați, până în Olimp. Zeii chemați să-i vadă i-au batjocorit și au râs de ei, doar Poseidon luându-le partea și rugându-l pe Hefaistos să-i elibereze.

Există și o versiune a mitului în care Ares este considerat soțul legitim al Afroditei. În această variantă, din uniunea lor s-au născut Anteros și Eros, adică Iubirea Împărtășită și Iubirea, care personifică aspectele cele mai evidente ale personalității celor doi; Harmonia, care îmbină în ea natura dublă a părinților săi, și Phobos și Deimos, adică Frica și Groaza. 

Întemeierea Tebei

Potrivit legendelor, zeul războiului a jucat un rol esențial în întemeierea orașului Teba, un oraș-stat războinic care s-a bucurat de o scurtă perioadă de glorie în secolul al IV-lea î.Hr., înainte de ascensiunea Macedoniei. 

Se spunea că Ares ar fi creat un puternic dragon de apă pentru a-i teroriza pe cei care locuiau în apropierea viitorului sit al Tebei. Dragonul și-a făcut bârlogul lângă râul Ismenus (motiv pentru care în unele mituri creatura apare sub numele de Dragonul Ismenian) și a fost responsabil pentru nenumărate morți în rândul localnicilor. 

Însă, într-o zi, un mare erou al mitologiei grecești, Cadmus, a răpus dragonul și i-a semănat colții în pământ. Din aceștia au apărut Spartoii (oameni semănați) care au început să se omoare între ei într-o nesfârșită bătălie sângeroasă. 

Doar cinci Spartoi au supravietuiti și împreună cu Cadmus au pus bazele primelor familii nobiliare și orașului Teba.

Războiul troian

În timpul războiului troian, impetuosul, capriciosul și beligerantul Ares a adoptat o poziție diferită față de ceilalți zei, în sensul în care acesta nu a susținut nici una dintre părțile implicate în conflict. În schimb, zeul a luptat fie alături de greci, fie alături de troieni. 

Din acest motiv, epopeele homerice, l-au descris pe Ares ca fiind „odios”, „lacom de război”, „ucigaș de oameni” și „un blestem asupra muritorilor”.

În timpul unei mari bătălii, pe când Ares lupta alături de troieni, Atena i-a insuflat eroului grec Diomede forță și curaj. Folosindu-se de darurile primite de la Atena, eroul grec l-a confruntat pe zeul războiului, pe care l-a străpuns pe cu o suliță. Rănit, acesta a fugit în Olimp unde a încercat să obțină mila tatălui său. 

Zeus era însă sătul de șirul nesfârșit de probleme pentru care fiul său era responsabil, așa că, în loc să-i arate simpatie, l-a mustrat cu asprime. Mai mult decât atât, Zeus le-a interzis și celorlalți zei să mai participe în războiul troian. 

Însă, la scurt timp după lecția dură primită de la Zeus, fiul lui Ares, Ascalaphus, este ucis de troieni. Cuprins de furie, zeul decide să ignore ordinul tatălui său și caută răzbunare. Este oprit însă de Atena care se dovedește, încă o dată, mai puternică și mai înțeleaptă decât zeul războiului.

Citește și: Zeitățile Egiptului Antic – Amon Ra, zeul Soare

Zeul nenorocit

Unul dintre fii lui Ares, Cycnus (sau Cygnus în unele versiuni ale mitului) s-a confruntat cu legendarul Heracles. 

Fiul lui Ares și al Pelopiei, Cycnus a trăit undeva în Tesalia (în nordul Greciei). Potrivit legendelor, acesta ar fi fost un mare războinic care omora cu sânge rece toți călătorii pe care îi întâlnea. Apoi le-a folosit craniile pentru a ridica un templu dedicat tatălui său. 

În poemul Scutul lui Heracles (atribuit în mod tradițional lui Hesiod), Apollo ordonă ca Cycnus să fie ucis, sarcina dusă la îndeplinire de însuși Heracles. În alte scrieri, Cycnus este cel care îl provoacă pe marele erou, dar pierde confruntarea. 

Aflând de soarta tragică a fiului său iubit, zeul războiului se înfurie peste măsură și pornește în căutarea lui Heracles. 

Hesiod pictează o imagine vie a confruntării care a urmat:

Atunci o durere amară l-a cuprins pe Ares. Și-a scos sabia ascuțită și a sărit asupra îndrăznețului Heracles. Dar, în timp ce se războiau, fiul lui Amphitryon, neobosit de lupta înverșunată, i-a înțepat cu sulița coapsa expusă sub scutul frumos lucrat. Și l-a rănit adânc, străpunzându-i carnea cu vârful lancei. Iar zeul a căzut la pământ.

În cele din urmă, Ares a trebuit să fie salvat de însoțitorii săi Deimos și Phobos.

Cum se închinau grecii lui Ares, zeul războiului

Ares nu a fost un zeu iubit de grecii de rând pentru care simboliza agresiune, impulsivitate, distrugere, sete de sânge, război și moarte. 

Însă zeul războiului a fost sărbătorit de spartani și tebani, razboinici renumiți, nu doar datorită priceperii lor în arta războiului, ci și pentru agresivitatea nemaiîntâlnită până atunci. 

Festivaluri

Se cunosc doar câteva festivaluri care îl onorau pe zeul războiului în lumea antică. 

La Sparta, încă din cele mai vechi timpuri, i se aduceau sacrificii umane dintre prizonierii de război. În timpul festivalului său de la Geronthrae în Laconia, nicio femeie nu avea voie să intre în crângul sacru. La Tegea era onorat ca Gynaikothoinas (trad. „anterizatorul femeilor”) prin sacrificarea tinerelor fete. La Atena avea un templu la poalele Areopagului (cunoscut și sub numele de Dealul lui Ares).

Temple

Templele dedicate lui Ares erau construite, de obicei, în afara orașelor, lucru asociat cel mai probabil cu o veche superstiție potrivit căreia zeul îi împiedica pe inamici să se apropie de templele sale. 

În spațiile sale sacre, Ares a fost adesea adorat în parteneriat cu alți zei, în special cu iubita sa Afrodita.

Cele mai importante temple dedicate zeului războiului se aflau în Atena (unde exista și o statuie impunătoare sculptată de Alcamenes) și în Sparta (unde o statuie a zeului în lanțuri transmitea un mesaj clar – puterea militară a Spartei nu va păli niciodată). 

Alte temple închinate zeului se mai aflau la Geronthrae, Tegea, Olimpia (unde se țineau Jocurile Olimpice), Teba (unde era venerat împreună cu Afrodita), Megalopolis, Hermione și Troezen.

La Roma, zeul Marte (despre care romanii credeau că este unul dintre strămoșii civilizației lor) era foarte popular printre adoratorii săi. 

De exemplu, la sfârșitul secolului I î.Hr., împăratul roman Augustus a construit în inima capitalei imperiului luxosul templu Marte Ultor (trad. „Marte Răzbunătorul”).

Simbolism

Simbolistica zeului Ares (Marte) este una deosebit de interesantă și complexă. 

În primul rând, acesta a fost văzut drept un zeu al tinereții care îi îndrumă pe tinerii care își părăsesc locuința și locurile natale spre a întemeia noi orașe și cetăți. De altfel, potrivit credinței romane, celebrii gemeni Romulus și Remus ar fi fost chiar fiii zeului Marte.

În multe opere de artă antice observam cum călătorii (sau în unele cazuri emigranții) sunt însoțiți de o ciocănitoare sau de un lup, animale consacrate zeului războiului. Această simbolistică este predominantă și în cazul gemenilor Romulus și Remus care sunt alăptați de o lupoaică, într-o peșteră de pe viitorul Palatin.

Asemenea celorlalți Olimpieni, Ares este Răzbunătorul și Osânditorul tuturor nelegiuirilor și mai cu seamă al încălcării jurămintelor. Din această cauză el este uneori onorat ca zeu al jurământului.

Deși a fost văzut drept unul dintre cei mai puternici Olimpieni, Ares nu se putea întotdeauna mândri cu isprăvile sale. Înarmat cu sabie, scut și lance și protejat de cască și platoșă, zeul era un adversar redutabil dar care putea fi înfrânt.

Citește și: Mitul chinezesc al creației – Cine a fost Pan Gu, cel care l-a modelat pe om din lut?

De exemplu, Hefaistos l-a pus într-o postură ridicolă alături de Afrodita, Atena îl depășea în luptă prin inteligența sa mai ascuțită, iar eroul grec Diomede a reușit să-l rănească pe zeu într-o luptă corp la corp printr-o mare dibăcie.

Ares (Marte) este întruchiparea forței brutale care se fălește cu statura, viteza, greutatea, capacitatea sa de masacru și care își bate joc de problemele de dreptate, măsură și omenie. 

Filosoful grec Eschil spunea despre zeu că „se adapă cu sângele oamenilor”. Aceasta caracterizare este relevantă pentru felul în care zeul războiului era privit de grecii de rând.

Tot de numele zeului războiului este legat și Areopagul, o cunoscută colină din Atena care devenise cunoscută drept un loc de sacrificiu unde se jucau crimele de natură religioasă. 

Se spune că la poalele colinei, Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, deoarece acesta a încercat să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Poseidon l-ar fi adus pe Ares în fața judecății zeilor, pe aceeași colină pentru a fi pedepsit pentru crima comisă, dar Ares a fost iertat.

Din diferitele versiuni ale mitului rezultă natura aparent duplicitară a zeului. 

Pe de-o parte, acesta este însetat de distrugere și război. Pe de altă parte, el are imaginea de tânăr iubit al Afroditei. În realitate, este posibil ca Ares să fi fost conceput ca o zeitate tutelară, protectoare, a fertilității feminine.

Probabil că în această lumină s-a format tradiția riturilor războinice consacrate zeului, în realitate fiind niște lupte ritualice legate de inițiere și de fertilitate, care nefiind înțelese în semnificația lor originară, au fost transfigurate cu trecerea vremii, în lumea greacă, până când zeul a căpătat conotațiile aparent duble cunoscute din epoca clasică.

Întrebări și răspunsuri despre Ares, zeul grec al războiului

A fost Ares singurul zeu grec al războiului?

Ares a fost unul dintre zeii greci ai războiului, împărtășind multe trăsături comune cu alte câteva zeități, inclusiv cu Atena, care era considerată mai puțin violentă dar mult mai strategică.

Cu cine s-a căsătorit Ares?

Zeul războiului din mitologia greacă nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut mai multe iubite. Cea mai faimoasă dintre ele a fost Afrodita, zeița iubirii.

Care sunt cele mai des întâlnite simboluri ale lui Ares?

Fiind zeul războiului, acesta era înarmat cu armele tradiționale ale unui soldat: sabia, sulița și scutul. Animalele sale sacre erau lupul, mistrețul, câinele, vulturul și ciocănitoarea.

Cine l-a înfrânt pe Ares?

Deși puternic și neîndurător, Ares era iute la mânie, fiind astfel vulnerabil în fața celor care îl întreceau în istețime. Atena s-a impus în fața sa în repetate rânduri iar eroul grec Diomede a reușit să-l rănească cu o suliță. Potrivit lui Homer, țipetele zeului rănit ar fi putut acoperi strigătele de durere a 10.000 de oameni.

Care este originea lui Ares?

Ares i-a avut ca părinți pe Zeus și Hera, cei mai importanți doi zei din mitologia greacă. În unele mituri însă, Hera l-a născut pe Ares fără ajutorul lui Zeus, folosindu-se de o plantă magică.

Care este diferența dintre Ares și Marte?

Ares a fost zeul războiului și al violenței. Mai precis, el a fost asociat încă de la început cu „cele mai inacceptabile aspecte ale războiului”. În schimb, omologul roman al lui Ares, Marte, a fost văzut într-o lumină mult mai pozitivă, ca strămoș al Romei și unul dintre cei mai importanți zei ai panteonului roman.