Eileen Garrett, un medium celebru cu abilități uimitoare

Fiecare ședință de spiritism condusă de Eileen Garrett a fost una remarcabilă. În timpul unei ședințe de spiritism, i-a uimit pe cei de față – și a ajuns în paginile ziarelor din toată țara – cu observațiile sale inexplicabil de exacte.

De asemenea, Garrett este renumită și pentru ajutorul acordat comunității științifice la cercetarea și explicarea fenomenelor paranormale.

Eileen Garrett conversa cu spirite încă din copilărie

Născută în 1893 la Beauparc, comitatul Meath, Eileen Garrett a avut o copilărie tumultuoasă, așa cum se întâmplă adesea în cazul celor care au capacități supranaturale. La scurt timp după nașterea sa, ambii părinți s-au sinucis, lăsând-o pe micuța Eileen în grija unchiului și a mătușii sale, care au adoptat-o și crescut-o. 

Capacitățile sale extraordinare au început să se manifeste de la o vârstă foarte fragedă. Nu numai că putea să vadă aura de lumină și energie din jurul ființelor vii încă din copilărie, ea avea și numeroși prieteni de joacă imaginari care îi păreau foarte reali.

Se pare ca, în această perioadă, Eileen Garrett a fost vizitată de cei trecuți în lumea cealaltă. Mai târziu, ea a descris prima întâmplare de acest tip, când a observat-o pe una dintre mătușile sale, care locuia destul de departe, venind pe drumul spre casa ei cu un bebeluș în brațe. 

Mătușa i-a spus că trebuie să plece și că ia copilul cu ea. În ziua următoare, s-a aflat că mătușa murise în timpul nașterii, la fel și copilul. Acest fel de comunicare cu morții a devenit un fenomen din ce în ce mai frecvent pe parcursul vieții lui Eileen Garrett.

Din cauză că se îmbolnăvise de tuberculoză pe când era copil, boala care avea să o afecteze în mod repetat pe parcursul vieții, Eileen Garrett s-a mutat la varsta de 15 ani în Anglia, unde clima era mai blândă. 

Citește și: Știință sau protecție divină? Mersul pe foc, o practică religioasă misterioasă

Nu după mult timp, s-a căsătorit cu primul soț, Clive, cu care a avut patru copii. Din nefericire, cei trei fii ai săi au murit la vârste foarte fragede, doi dintre ei de meningită. Fiica sa a supraviețuit, dar divorțul pusese deja capăt căsătoriei.

În timpul Primului Război Mondial, Eileen Garrett a întâlnit un tânăr ofițer la spitalul militar în care lucra și mai apoi s-a recăsătorit. La puțin timp după ce soțul său a plecat pe frontul de luptă, a avut o viziune cu el. Două zile mai târziu, i s-a spus că fusese omorât în bătălia de la Ypres.

Uvali, spiritul îndrumător

În mod surprinzător, Eileen Garrett nu își examinase cu adevărat până atunci abilitățile deosebite. Cu toate acestea, o nouă perioadă în care a avut probleme de sănătate i-a oferit răgazul să își analizeze aceste capacități și a început să participe la ședințe de spiritism și de bătăi în masă – o practică specială în care cei prezenți erau încurajați să lovească cu putere în masă pentru a invoca spiritele.

Și-a amintit mai târziu că la una dintre aceste ședințe a început să se simtă epuizată și a adormit. Atunci când s-a trezit, și-a dat seama că, de fapt, intrase într-o transă și că în timp ce se aflase în această stare, morții comunicaseră cu persoanele vii din cameră prin intermediul ei. 

La scurt timp după această întâmplare, a avut loc primul contact cu spiritul lui Uvali, un soldat arab din secolul al XIV-lea, care urma să devină principala ei legătura cu lumea spiritelor în ședințele următoare. 

Mulți mediumi susțin că au un spirit îndrumător de acest fel, care pare să aibă în lumea de dincolo un rol asemănător cu mediumii din lumea noastră.

După o perioadă, reputația crescândă a lui Eileen Garrett ca medium i-a atras atenția unui cunoscut cercetător în domeniul supranaturalului, Harry Price. 

În octombrie 1930, Prince a făcut posibil ca doamna Garrett să fie prezentă la o ședință specială de spiritism la Laboratorulul Național de Cercetare a Supranaturalului. Sperau ca ea să poată contacta spiritul cunoscutului scriitor Sir Arthur Conan Doyle, care decedase de curând. 

Ca măsură preliminară, Price s-a asigurat că vor fi de față atât secretara sa, cât și un jurnalist, Ian D. Coster, pentru a autentifica și documenta descoperirile.

Citește și: Personalități misterioase ale secolului al XIX-lea. Cine a fost Madame Helena Petrovna Blavatsky?

Toată lumea a fost dezamăgită la început, când Eileen Garrett nu a reușit să stabilească o legătură cu Conan Doyle, care fusese la rându-i adept al spiritismului. 

Cu toate acestea, dezamăgirea lor s-a transformat repede în uimire, când prin intermediul lui Garret a început să se manifeste spiritul unui bărbat care a spus că este căpitanul de aviație H. Carmichael Irwin. 

Niciunul dintre cei prezenți nu auzise de Irwin, dar și-au dat seama până la urmă că omul acesta fusese ofițer pe R1010, cel mai mare dirijabil al Marii Britanii, care se prăbușise în Franța în urmă cu două zile. 48 dintre cei 54 de pasageri ai dirijabilului au murit în accident.

Ședințe de spiritism

Buletinele de știri despre ședința de spiritism au ajuns la urechile unui domn Charlton care fusese implicat în construcția dirijabilului. Intrigat de ceea ce citise, a cerut să vadă însemnările despre desfășurarea ședinței. 

Acestea l-au umplut de uimire, deoarece a aflat că, în timp ce se afla în transă, Eileen Garrett a prezentat informații confidențiale de natură tehnică. Ar fi fost imposibil, a susținut Charlton, ca doamna Garrett să fi avut cunoștință de aceste lucruri sau să le fi înțeles. 

Charlton a fost atât de impresionat de aceste descoperiri, încât le-a raportat superiorilor săi de la Ministerul Aviației Civile, iar, ca urmare, s-a luat hotărârea de a se organiza încă o ședință de spiritism cu Garrett. 

De această dată, maiorul Villiers de la minister a fost de față când i s-au pus întrebări tehnice foarte specifice lui Garrett, în încercarea de a se obține mai multe informații despre accidentul aviatic. 

Prin intermediul lui Garrett, au fost transmise răspunsuri amănunțite la aceste întrebări, care au reușit să indice cauza exactă a dezastrului, ba chiar a spus și denumirea traversei care a cedat.

Comisia oficială de anchetă a examinat toate dovezile prezentate de către Garrett în timpul ședinței de spiritism și a ajuns la concluzia că păreau autentice. Experții au declarat că era imposibil să cunoască informații atât de exacte despre accident. 

Citește și: 29 de personalități remarcante în domeniul misterelor și al contactelor cu spirite

Singura explicație era că ea comunicase, într-adevăr, cu lumea spiritelor. Întregul incident a fost unanim considerat o dovadă a existenței acestor forțe extraordinare. Acest lucru a fost văzut ca o adevărată reabilitare a comunității spiritualiste.

Eileen Garrett se deosebea de majoritatea celorlalți mediumi prin faptul că nu existau manifestări teatrale fățișe în timpul ședințelor sale de spiritism. În loc de bătăi în masă sau materializări, de exemplu, ea oferea doar posibilitatea de a vorbi cu morții.

Concluziile experților

Probabil această simplitate de abordare i-a determinat pe mulți să îi susțină, în loc să-i critice activitățile, iar pe unii oameni de știință i-a făcut chiar să își pună reputația în joc pentru asta.

Ca urmare a acceptării unanime a capacitatilor sale, în 1932-1933, Eileen Garrett a fost de acord să participe la ample experimentări psihanalitice la secția de psihiatrie din New York și la Universitatea John Hopkins din SUA. 

Prin aceasta, ea și-a arătat atitudinea deschisă față de nevoia umană de a înțelege și de a explica modul în care se manifestă paranormalul, pe care îl întruchipa și, într-adevăr, avea o dorință foarte puternică să își înțeleagă mai bine propriile abilități. 

A ținut prelegeri în multe locuri, în 1951 a întemeiat Fundația de Parapsihologie și și-a împărtășit opiniile și descoperirile în mai multe publicații, printre care și Jurnalul Internațional de Parapsihologie, în 1959.

Până la moartea sa, în 1970, Eileen Garrett a fost deosebit de stimată, nu numai pentru capacitățile sale de medium, dar și pentru calitățile personale. 

Dacă ar fi încă în viață, cu siguranță, ar fi la fel de uimită ca și toți ceilalți în legătură cu natura puterilor sale extrasenzoriale care, în ciuda cercetărilor amănunțite, rămân inexplicabile până în ziua de azi.