Francmasoneria și influența nefastă a francmasonilor în Europa și Statele Unite

Francmasoneria (sau „masoneria“), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune sociale, morale și spirituale. Inițierea în francmasonerie se realizează prin depunerea unui jurământ pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Vedele hinduse, Dao de Jing, Coranul, Tripitaka budiste, etc.).

Există oameni care pretind că francmasonii constituie o frăție secretă a forțelor întunericului, deosebit de puternică, plănuind să domine planeta. 

Potrivit unor experți în ocultism, Supremul Arhitect al Universului, venerat de masoni, nu este altul decât Lucifer, deghizat în literatura masonică sub denumiri ca Zoroastru, Shiva, Abaddon, și alte înfățișări de divinități păgâne.

Așa-numitele „scrieri sacre” ale francmasoneriei, ca și ritualurile, parolele, inițierile și saluturile secrete își au originea în religiile romane ale misterelor, în ritualurile egiptene și în păgânismul babilonian.

Adesea, pusă în raport cu Illuminati, francmasoneria este considerată deosebit de influentă asupra fiecărui aspect al societății americane, inclusiv asupra monedei naționale, dolarul.

Controversatele simboluri masonice

Dintre toate preocupările alarmiste, doar partea referitoare la moneda ar putea avea o oarecare credibilitate. Pe aversul bancnotei de 1 dolar se află portretului lui George Washington (1732-1799), un mason înfocat, care a îmbrăcat șorțul masonic și a prezidat inaugurarea Capitoliului Statelor Unite. 

Cealaltă față a bancnotei reprezintă, în dreapta, Marele Sigiliul al Statelor Unite. În interiorul lui se află un vultur, cu săgeți într-o gheară și o ramură de măslin în cealaltă și în cioc o flamură pe care scrie E Pluribus Unum. 

În partea opusă, deci în stânga bancnotei, se află o piramidă incompletă cu un ochi plutind într-un triunghi strălucitor, în locul pietrei unghiulare. 

Deasupra ochiului stă scris Annuit Coeptis, tradus de obicei prin „El ne-a ajutat în acțiunea noastră.” Pe un pergament, dedesubt, se găsește sloganul Novus Ordo Seclorum, care se traduce ca „O nouă ordine a vremurilor.”

Citește și: Cine este Jahbulon, Marele Arhitect al Universului în care cred masonii? Dumnezeu sau zeitate păgână?

Congresul a autorizat, în 1792, crearea Marelui Sigiliu al Statelor Unite, dar nimeni nu s-a străduit să proiecteze unul. Aproape o sută de ani mai târziu, în 1884, Congresul a autorizat din nou realizarea unui Mare Sigiliu al națiunii. 

În 1892, au fost alocate fonduri, în speranța că un sigiliu edificator va fi gata până la Expoziția Universală de la Chicago.

În cele din urmă, ambele fețe ale sigiliului au fost terminate, dar în seara în care a fost inaugurat, partea care înfățișa piramida cu ochiul atotvăzător a trebuit întoarsă spre zid, fiindcă unii spectatori au fost ofensați de asocierile masonice clare ale simbolului. 

Partea posterioară a Marelui Sigiliu, autorizată de Congres în 1792, nu a fost cunoscută de publicul american decât în 1935, când președintele Franklin Delano Roosevelt (1882-1945), mason de gradul 32, a pus-o pe reversul bancnotei de 1 dolar.

Cei mai mulți savanți sunt de acord că piramida de pe bancnota este piramida lui Keops de la Giza care, pentru un mason, reprezintă emblema continuității meșteșugului francmasoneriei, din zorii civilizației, în Egipt, până în zilele noastre. 

Pentru francmasoni, este o reamintire a faptului că civilizația egipteană a fost întemeiată de supraviețuitorii de pe Atlantida și că Statele Unite constituie Noua Atlantidă, profețită de marele maestru mason Sir Francis Bacon (1561-1626). 

Piramida cu ochiul atotvăzător îl reprezintă pe Marele Arhitect al Universului, care i-a călăuzit pe părinții fondatori ai Statelor Unite la întemeierea națiunii, care într-o zi se va dovedi moștenitoarea străvechilor mistere ale Atlantidei și va reda omenirii paradisul terestru existent în epoca de aur a antichităților.

Origini, mituri și controverse

Mitul central al francmasoneriei este axat în jurul construirii marelui templu al regelui Solomon (secolul al X-lea î.H.) și al asigurării, de către suveranul evreu, a serviciilor celui mai desăvârșit arhitect al lumii, Hiram Abiff, despre care se spune că ar fi clădit magnificul templu potrivit principiilor Marelui Arhitect al Universului. 

Deși Hiram este menționat în scrierile biblice ca maestru al artelor construcției, riturile francmasoneriei se extind dincolo de Biblie și creează un mit paralel, așezându-l pe Hiram ca figură centrală în înălțarea templului. 

Potrivit tradiției masonice, străvechii constructori ai Templului lui Solomon au creat rituri practicate încă în lojile moderne, cu diferite grade de inițiere, precum și simboluri și saluturi secrete.

Deși Ordinul Liber și Acceptat al Francmasonilor este cea mai veche fraternitate din lume, el nu coboară, în timp, până la zidarii de piatră care au clădit Templul lui Solomon, nici mai departe, așa cum au pretins unii masoni, până la constructorii piramidelor egiptene. 

În realitate, francmasoneria a evoluat din breslele pietrarilor care călătoreau din oraș în oraș în Europa secolului al XIV-lea, căutând de muncă la vastele catedrale ridicate în acele timpuri. 

Citește și: Cavalerii Templieri – Ascensiunea și decăderea celei mai puternice organizații militare din istorie

Parolele și saluturile secrete erau modalitățile unice prin care un nou-venit într-un oraș putea dovedi că este cu adevărat membru al breslei. Deși există referiri la francmasonerie încă din 1390, fraternitatea n-a luat ființă decât în 1717, după unirea a patru loji din Londra.

De la începuturile ei, în secolul al XVIII-lea, francmasoneria a exercitat o imensă influență asupra societății. 

Cert este ca în mijlocul unor confruntări aparent nesfârșite între națiunile europene, în privința religiei, francmasoneria nu s-a implicat de partea unui anumit cult, cerând doar membrilor săi să recunoască o ființă supremă și să caute să îmbunătățească omenirea în cursul vieților lor. 

Fiindcă și oamenii de rang inferior putea deveni membri și nici o filosofie religioasă nu era considerată superioară alteia, lojile francmasonilor au devenit susținătoare ale conceptelor emergente de democrație și egalitate apărute odată cu Iluminismul.

O astfel de libertate a gândirii și spiritualității a făcut ca francmasonii să nu fie priviți cu ochi buni de multe componente ale societății existente, mai ales Biserica romano-catolică, aceasta condamnând fraternitatea ca anticreștină.

Loje masonice în Europa și Statele Unite

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, francmasoneria înființase deja loji în toată Europa și ajunsese în Lumea Nouă, prin intermediul numeroșilor imigranți. George Washington, Benjamin Franklin (1706-1790), John Hancock (1737-1793), Paul Revere (1735-1818) și mulți alții dintre părinții fondatori ai Statelor Unite și-au proclamat fățiș, cu mândrie, apartenența la masonerie. 

Un sclav eliberat, Prince Hall, care a fost inițiat în masonerie de un soldat britanic din Boston, a fondat mai târziu Loja Africană, ce va deveni gruparea Masonilor Prince Hall, încă existentă.

După Războiul de Independență (1775-1783), francmasoneria a devenit extrem de puternică în Statele Unite. Au apărut loji în cele mai mici cătune și a fi mason a devenit un semn indubitabil de prestigiu, în orice comunitate. Pentru negustorii care voiau să aibă succes era aproape o obligație să fie masoni.

În același timp însă au apărut persoane indiscrete care au început să împrăștie zvonuri privind ritualurile bizare și legămintele macabre ale membrilor fraternității. 

Curiozitatea și îngrijorarea că aparent oneștii oameni de afaceri ar fi putut desfășura, de fapt, ritualuri satanice, prin care-și vindeau sufletele diavolului, au făcut să planeze dubii asupra a ceea ce se întâmpla dincolo de ușile închise ale lojilor. 

Deși diferitele ritualuri și jurăminte ale masonilor puteau fi privite de unii puțin prea dramatice și bombastice, în general, ele erau simbolice și reprezentative pentru epoca de început cu siguranță, mult mai puțin primejdioase pentru inițiați decât multe fraternități și comunități contemporane.

Dispariția lui William Morgan

Răpirea și presupusa dispariție dramatică a unuia dintre membrii francmasoneriei, în 1826, aproape a dus la anihilarea organizației în Statele Unite. William Morgan, un mason deziluzionat din Batavia, New York, făcuse cunoscut că scria o carte care avea să dezvăluie lumii toate secretele francmasonilor. 

Tipografia care urma să publice manuscrisul a fost incendiată și câteva zile mai târziu Morgan a fost arestat fiind acuzat de o datorie de doi dolari. 

În noaptea aceea, un necunoscut a venit să ofere cauțiunea pentru Morgan și masonul disident a fost luat apoi pe sus de câțiva membrii ai lojii sale și suit cu forța într-o trăsură. Din acea clipă, nimeni n-a mai auzit vreodată de el.

Unul dintre principiile de bază ale masoneriei a fost loialitatea, dar, în acest caz, întreaga națiune a fost ofensată de maniera în care jurații au pronunțat în favoarea masonilor acuzați de uciderea lui William Morgan. 

Citește și: Modificări genetice ale speciei umane? Misterul evoluției și controversele legate de originea omului

Opinia publică solicita să se facă dreptate și oamenii au fost șocați de puterea unei societăți secrete care putuse să se opună cu succes celor trei procurori speciali, însărcinați cu rezolvarea cazului.

După 20 de procese pentru răpire și crimă, șeriful local, care era mason și avusese un rol evident în răpirea și dispariția lui Morgan, a primit cea mai grea pedeapsă dintre toți acuzații, fiind condamnat la 30 de luni de închisoare.

Nu numai că în țară s-a dezvoltat un sentiment antimasonic, dar a fost întemeiat și un partid antimasonic, ai cărui membri au fost aleși guvernatori în Pennsylvania și Vermont și care a câștigat câteva mandate în alegerile parlamentare din 1832. 

A fi mason nu mai constituia nimic prestigios. Lojile se închideau pe rând, în statele americane. În total, fraternitatea și-a pierdut peste jumătate din membri.

Pe la 1845, francmasoneria a început să se revigoreze în Statele Unite, dar nu va mai dobândi niciodată statutul social de care se bucurase cândva. În 1872, doi masoni au format un fel de parodie a francmasoneriei și au numit-o Ordinul Arabic Antic al Nobililor Altarului Mistic. 

În 1897, existau circa 750.000 de masoni și numeroase alte organizații frățești, precum Cavalerii lui Columb, Binevoitorul și Ordinul Protector al Elanilor, Tovarășii Fără Pereche, sau Ordinul Loial al Elanului. 

În 1950, masonii din American au atins apogeul din punct de vedere numeric, existând peste 4 milioane de membri ai organizației.

Lojile masonice nu mai sunt demult societăți secrete, numerele lor aflându-se în cartea de telefon și textele multora dintre jurămintele lor fiind făcute publice

Iată un exemplu de astfel de jurământ masonic:

Accepți să fii un om adevărat și bun; accepți să te conformezi legilor țării în care trăiești; juri să nu te implici în comploturi și conspirații împotriva guvernului?

În 2001 mai erau circa 2 milioane de masoni în Statele Unite, vârsta medie fiind de peste 60 de ani. Se pare că tinerii nu mai sunt atrași de o organizație ai cărei membri primesc titluri pompoase, precum Maestrul Secretului Regal, Cavalerul Șarpelui de Alamă sau Maestrul Plin de Adorație.