6 legende urbane și povești de groază pe care trebuie să le citești!

În lume circulă sute, dacă nu chiar mii de legende urbane și povești de groază, care mai decare mai interesante și mai captivante. Unele inspirate din fapte reale, altele simple ficțiuni. 

Oamenii adoră să povestească despre locuri înspăimântătoare sau învăluite în mister. 

În timp ce multe legende urbane și a povești de groază sunt populare doar la nivel local, în zonele de care sunt legate, există și povestiri care au ajuns cunoscute în întreaga lume.

Numerele de telefon blestemate

Nu mai este niciun secret că în majoritatea culturilor de pe glob există superstiții legate de numere. Nu este deci nici un mister că aceste superstiții adânc înrădăcinate în cultura multor popoare au dat naștere unora dintre cele mai terifiante legende urbane și povești de groază

În China, de exemplu, numărul 4 este asociat cu nenorociri, ghinioane și chiar moarte. 

Un alt exemplu relevant ne este oferit de italienii superstițioși când vine vorba de numărul 17. În trecut, înainte de popularizarea numerelor arabe, majoritatea popoarelor europene foloseau numerele romane. 

Astfel, 17 în limba romană este „XVII.” Rearanjând literele, se poate obține cuvântul VIXI, care tradus din latină înseamnă „viața mea s-a sfârșit.” 

Însă, potrivit unor legende urbane și povești de groază, există numere de telefon la fel de nefaste și care atrag blesteme cumplite asupra celor care le dețin. 

Primul astfel de număr este 090-4444-4444.

Legenda urbană a numărului de telefon 090-4444-4444 provine din Japonia, unde este cunoscut ca Numărul lui Sadako. 

Mitul este unul cât se poate de straniu. 

Numărul, în sine, este prea lung pentru a fi apelat direct (conține două cifre în plus față de un număr de telefon obișnuit). Cu toate acestea, potrivit unei legende urbane, mai multe persoane ar fi fost apelate de la acest număr. 

Primul apel dura doar câteva secunde și tot ce puteau desluși cei apelați era un zgomot static în fundal. Apoi, la fix 24 de ore de la primul apel, urma un al doilea. De data aceasta, în telefon se puteau distinge zgomote și șoapte neobișnuite. 

În limba japoneză, litera 4 se traduce prin shi. La fel se traduce și cuvântul „moarte.” 

Potrivit acestei povești de groază japoneze, cei care răspundeau la apelurile venite de la numărul de telefon blestemat și auzeau șoaptele, erau găsiți morți o săptămână mai târziu.

Entitatea malefică din filmul horror japonez The Ring (Ringu) se numește Sadako, iar blestemul se propagă prin intermediul unui film scurt. Cei care văd filmul respectiv sunt marcați de Sadako și primesc un telefon în care li se spune că mai au de trăit doar șapte zilei.

Este foarte posibil ca scenariștii și regizorul Hideo Nakata să fi avut ca sursă de inspirație și legenda numărului de telefon blestemat.

Un alt număr de telefon presupus blestemat este 0888-888-888. Și în jurul acestui număr au apărut câteva legende urbane și povești de groază terifiante.

Una dintre acestea își are originile în țara vecină, Bulgaria. 

Aici se spune că numărul 0888-888-888 a fost emis pentru prima dată în anul 2000, iar primul lui deținător ar fi fost răpus de o boală misterioasă. După câteva luni, un alt posesor al aceluiași număr de telefon, a fost jefuit și ucis în plină stradă. 

Două cazuri ciudate care ar putea fi cu ușurință interpretate drept simple coincidențe. Însă ele au fost urmate de alte trei accidente în urma cărora posesorii numărului blestemat și-au pierdut viața: un accident de mașină, un deces survenit în urma unui infarct și o sinucidere învăluită în mister.

Presa bulgară a preluat povestea, găsind imediat legătura dintre cele cinci morți suspecte – numărul de telefon.

Evident, nimeni nu și-a mai dorit numărul respectiv, iar în anul 2007 furnizorul de servicii telefonice Mobitel a decis să-l suspende definitiv.

La final, avem legenda urbană asociată numărului 20-20-20-20.

Potrivit acestei povești de groază care a circulat în anii 1970 în Marea Britanie, există un număr de telefon misterios care îți permite să iei legătura cu lumea de dincolo. Numărul putea fi apelat gratuit iar la celălalt capăt al firului putea fi auzită vocea unei femei care implora ajutor. 

Iată o mărturie publicată într-o revistă de paranormal:

În 1975 eram doar un copil dar îmi amintesc jocul ăsta prostesc. Câțiva prieteni m-au provocat să apelez un număr ciudat. Spuneau că poți să comunici cu morții. Evident că nu i-am crezut. Am sunat, era ceva cu 0 și 2 care se tot repetau, dar nu-mi mai aduc aminte cu exactitate. Știu că am format de la un telefon public și aparatul nu mi-a cerut bani, ceea ce mi s-a părut extrem de ciudat. Îmi aduc aminte vocea monotonă care s-a auzit de la celălalt capăt al firului. Avea ceva sinistru, parcă nu era din lumea asta. Era vocea unei femei care repeta într-una aceeași frază: Ajutor, ajutor! Suzie moare!

Coincidență sau nu dar există câteva zeci de mărturii similare. Unele au fost publicate într-o culegere de fenomene paranormale.

Legende urbane și povești de groază - Bloody Mary

Lista noastră cu legende urbane și povești de groază nu putea să nu includă și legenda urbană Bloody Mary.

Originea acestei povești de groază este incertă, însă în folclorul contemporan, Bloody Mary este adesea descrisă drept un spirit malefic sau o vrăjitoare care poate fi invocată prin rostirea repetată a numelui ei în fața oglinzii. În unele variante ale mitului este nevoie de trei invocări, în timp ce în altele se vorbește despre 6, 8, sau chiar 12. 

Potrivit celei mai răspândite versiuni ale legendei urbane, teribilul blestem a început cu Mary Worth, o bătrână singuratică care ar fi trăit la începutul secolului al XVII-lea în Wadsworth, un oraș din regiunea Medina, Ohio, Statele Unite.

Suspectată de vrăjitorie și practici oculte, Mary Worth a fost marginalizată și alungată din sat. Izgonită din propria casă, femeia s-a refugiat într-o bojdeucă dărăpănată din inima pădurii. 

Până aici nimic ieșit din comun. Însă la scurt timp întreaga comunitatea avea să fie lovită de o dramă de nedescris după ce mai mulți copii din zonă au dispărut fără urmă. 

Citește și: 12 creaturi de coșmar din basmele și poveștile românești

Speriați și furioși, oamenii au pus mâna pe furci și topoare și au pornit către casa bătrânei hotărâți să-și facă dreptate. În mintea lor, nimeni în afară de Mary Worth nu putea fi responsabil pentru dispariția copiilor.

Ajunși în fața cocioabei în care se refugiase femeia, nu mică le-a fost mirarea când din prag i-a întâmpinat o tânără frumoasă. Aceasta le-a spus că bătrâna Mary s-a prăpădit la scurt timp după ce fusese izgonită.

Morarul, o namilă de om cunoscut pentru pornirile sale violente, nu a crezut povestea fetei și a încercat să pătrundă cu forța în casă. Acesta a lovit-o și a îmbrâncit-o pe femeie și doar intervenția celorlalți săteni l-a împiedicat să o omoare. 

În timp ce oamenii se luptau să potolească namila, fata, plină de sânge, s-a ridicat de la pământ, s-a apropiat de bărbat și i-a șoptit ceva la ureche. Nimeni nu a auzit ce i-a șoptit tânăra, însă cuvintele ei l-au îngrozit din cale afară.

La puțin timp de la incident, fiica morarului, o copilă în vârstă de 12 ani, a dispărut fără urmă. Sătenii s-au adunat din nou, furioși, în fața casei dărăpănate din pădure. Acum însă nu i-a mai întâmpinat nimeni în prag. 

În schimb, în spatele casei, oamenii au făcut o descoperire îngrozitoare: nu mai puțin de 20 de morminte proaspăt săpate… câte unul pentru fiecare copil dispărut. Iar într-una din odăi au găsit o albie de lemn umplută până la jumătate cu sânge.

Nu s-a aflat niciodată ce s-a întâmplat exact cu bătrâna Mary Worth și nici cine a fost femeia care i-a întâmpinat pe săteni. Au existat însă mai multe versiuni. 

Unii au socotit că Mary Worth ar fi dat peste o entitate malefică în pădure. Deranjată de prezența bătrânei, spiritul ar fi ucis-o cu sânge rece. 

Alții cred că Mary și tânăra ar fi fost, de fapt, una și aceeași persoană. Mary Worth ar fi cunoscut o metodă păgână prin care să-și recapete tinerețea îmbăindu-se în sânge de copii nevinovați.

Alte variante ale aceleiași povești de groază au personaje principale diferite, precum Mary Worthington, Hell Mary, sau Black Agnes. Dar ideea centrală este mereu aceeași: un spirit malefic care ucide cu sânge rece și al cărui blestem dăinuie până în ziua de azi. 

Ritualul de invocare al spiritului Bloody Mary diferă și el în funcție de varianta poveștii. În unele cazuri este necesară invocarea numelui Bloody Mary de o sută de ori, la miezul nopții, frecându-ți ochii în timp ce te rotești. 

Conform altor versiuni, Bloody Mary poate fi chemată rostindu-i numele de 13 ori în timp ce ții în mână o lumânare aprinsă. 

Există și variante ale legendei care necesită ca persoană care invocă entitatea malefică să rostească anumite fraze sau versuri precum „Bloody Mary, ți-am omorât fiul!” (eng. Bloody Mary, I killed your son!) sau „Ți-am omorât copilul” (eng. I killed your baby). 

De obicei, ritualul invocării este un test de curaj pe care puțini îl pot duce până la capăt. De altfel, se crede că odată invocat, spiritul îl va ucide pe cel care l-a chemat. 

Legenda urbană Bloody Mary își mai poate avea rădăcinile într-un vechi ritual păgân de prezicere a viitorului. Potrivit acestui ritual, în noaptea de Halloween, tinerele femei trebuiau să urce câteva trepte cu spatele, ținând într-o mână o lumânare, iar în cealaltă o oglindă. 

Se spune că fetele care săvârșeau ceremonia rostind anumite cuvinte magice, vedeau în oglindă chipul viitorului soț. Dacă în schimb în oglindă se reflecta imaginea morții, fata respectivă avea să moară înainte de a se căsători.

Strania poveste a lui Edward Mordrake

Un cunoscut ziar american, The Boston Post, a publicat în 1895 un articol intitulat The Wonders of Modern Science (trad: Minunile științei moderne) – autor Charles Lotin Hildreth. 

Articolul, deloc specific stilului de presă practicat de ziar, aducea în discuție o serie de rapoarte ale Royal Scientific Society cu privire la existența așa numitor „monștri printre noi”. 

Printre ciudățeniile documentate de Royal Scientific Society se numărau ciudatul om rac, o sirena găsită pe o plajă în 1885 și Edward Mordrake a cărui poveste avea să devină una dintre cele mai înfricoșătoare povești urbane.

Potrivit articolului preluat de The Boston Post, Edward Mordrake era un tânăr frumos și foarte bogat care se trăgea dintr-o familie de nobili englezi. 

Binecuvântat cu istețime și șarm, Mordrake urcase rapid în înalta societate devenind o figură nelipsită de la evenimentele mondene. Dar dincolo de strălucirea unei vieți de lux se ascundea un secret teribil. 

Acest secret îngrozitor a dus la apariția uneia dintre cele mai terifiante legende urbane.

Citește și: 5 povești de groază bazate pe evenimente reale

Dincolo de chipul frumos, Edward ascundea o figură hidoasă, sinistră… la propriu. Se pare că tânărul nobil s-ar fi născut cu o malformație teribilă: o a doua față ascunsă în spatele capului. 

Deși extrem de limitată în abilități – care se rezumau la simple mișcări ale ochilor și câteva gemete imposibil de deslușit – cea de-a doua față a lui Edward Mordrake avea un fel de inteligență malignă. Potrivit apropiaților, Edward era bântuit în permanență de „geamănul diabolic” așa cum el însuși și-a caracterizat malformația. Iată un scurt fragment din jurnalul personal al lordului:

Șoaptele care nu mai contenesc par desprinse din Iad. Zi și noapte îmi șoptește și spune cuvinte oribile pe care nu le pot reproduce.

Edward a încercat în repetate rânduri să scape de geamănul diabolic însă nici un chirurg nu s-a încumetat să efectueze o procedură chirurgicală atât de riscantă. 

Povestea este una cu final tragic. Lordul Edward Mordrake s-a sinucis la vârsta de 23 de ani. În urmă a lăsat doar un bilet în care le-a cerut apropiaților să îndepărteze și să distrugă fața malefică… prin orice mijloace necesare:

Vă rog să nu-i permiteți să-și împrăștie otrava și dincolo de mormânt. Indepărtați demonul și ardeți-l! 

Povestea morbidă a lui Edward Mordrake a prins foarte bine la public. Atât de bine încât în 1896 legenda nobilului blestemat a ajuns să fie publicată în reputabila enciclopedie medicală Anomalies and Curiosities of Medicine (trad: Anomalii și curiozități ale medicinei), co-autori Dr. George M. Gould și Dr. David L. Pyle.

Cei doi autori au examinat cazul tânărului folosindu-se de informațiile din articolul lui Hildreth. Astfel, în enciclopedie, a fost analizată morfologia condiției lui Edward Mordake, însă nu a fost stabilită nici o cauză medicală evidentă pentru ciudata diformitate. 

O posibilă explicației a defectului din naștere ar putea fi o formă de craniopagus parasiticus (un geamăn parazitic care nu s-a dezvoltat în totalitate și care a fost absorbit în uter de către celălalt fetus).

Legende urbane și povești de groază - Misterul din Minneapolis

O legendă urbană care își are originile în orașul american Minnesota este pe atât de ciudată pe cât este de tulburătoare. 

În vara anului 1983 poliția din Minnesota, Minneapolis, a făcut descoperire șocantă: cadavrul carbonizat al unei femei. Însă partea ciudată abia acum urmează. Potrivit rapoartelor oficiale, trupul a fost găsit înghesuit în cuptorul aragazului. 

Mai mult decât atât, în bucătărie, oamenii legii au mai găsit o cameră video bine fixată pe un trepied și îndreptată cu obiectivul către aragaz. Detectivii au analizat camera video dar spre marea lor surprindere, aparatul era gol.

Cum nu existau urme de spargere, din casă nu lipsea nimic, iar după autopsie nu s-au găsit dovezi care să indice spre o crimă, poliția a fost nevoită să claseze cazul drept sinucidere. Asta deși situația în sine era una cât se poate de stranie. 

Cum a fost posibilă o astfel de sinucidere? Cum a putut femeia să intre de una singură în cuptorul aragazului? Cine a încercat să filmeze evenimentul?

Casa a fost scoasă la vânzare câteva luni mai târziu. Pentru a-i crește valoarea, o echipă de constructori a fost contractată pentru o serie de lucrări de amenajare a proprietății. Totul a decurs normal până când mai mulți muncitori au primit sarcina de a curăța și amenaja curtea din spatele casei.

Sub o grămadă de crengi uscate, oamenii au descoperit un puț. Cum din interior se auzeau foșnete, un muncitor a fost legat cu o funie groasă și coborât în puț. În fântână omul nu a găsit însă nimic în afară de gunoaie și o casetă VHS pe care a luat-o și a predat-o poliției.

În ciuda gradului avansat de deteriorare în care fusese găsită caseta și a faptului că înregistrarea era una de proastă calitate, oamenii legii au reușit să recupereze o bună parte din ceea ce se afla pe bandă.

În film apărea o femeie, care imediat a fost identificată drept proprietara casei. 

Consternați, oamenii legii au privit cum femeia așează camera video pe ceea ce părea a fi un suport fix – posibil un tripod – și cum o potrivește cu mare grijă astfel încât să încadreze o zonă cât mai largă din bucătărie. 

Citește și: 9 cele mai mari mistere criminalistice rămase nerezolvate

Apoi, fără să se grăbească, aprinde cuptorul. Se întoarce cu fața către cameră, zâmbește și pare să spună ceva. Se întoarce din nou către aragaz, deschide ușa cuptorului și intră singură în interior contorsionându-și corpul într-un mod nefiresc. Apoi închide ușa pe interior. 

După câteva minute aragazul începe să se zguduie violent iar un fum negru se ridică din interior. Camera video mai înregistrează timp de 45 de minute după care se oprește.

Șocați de cele văzute, oamenii legii au decis să nu facă publică înregistrarea pentru a nu genera panică. Comunitatea locală nu a fost informată nici măcar despre existența casetei VHS.

Legende urbane și povești de groază - Charlie fără Față

Deși inițial s-a crezut că este vorba despre o simplă legendă urbană, povestea lui Charlie fără Față s-a dovedit a fi cât se poate de adevărată.

Pe numele său real Raymond Robinson, Charlie fără Față s-a născut pe 29 octombrie, 1910, în Beaver County, Pennsylvania. Pe când avea doar 8 ani, Raymond a fost lovit în față de trăsnet. 

Norocul a făcut ca descărcarea electrică să nu-l omoare pe loc. În schimb, băiatul a suferit arsuri groaznice pe față și corp. După o lungă perioadă de suferință, Raymond s-a recuperat însă chipul i-a rămas marcat de cicatrici îngrozitoare. 

Băiatul a devenit retras și conștient de aspectul său fizic care îi speria pe ceilalți locuitori ai orașului, Raymond nu ieșea din casă decât după lăsarea întunericului. Anii au trecut și accidentul teribil care l-a lăsat desfigurat i-a atras porecla Charlie fără Față.

După apusul soarelui, Charlie fără Față putea fi văzut plimbându-se de-a lungul rutei 351 (Beaver County). În timp ce localnicii se obișnuiseră cu prezența lui după căderea întunericului, turiștii și cei care treceau doar ocazional prin zonă erau de-a dreptul terifiați. 

De aici și până la legenda unei monstruozități care bântuie drumurile din Beaver County nu a mai fost decât un pas.

Producătorul de film Tisha York a studiat timp de aproape trei ani povestea lui Raymond Robinson. Iată ce a declarat aceasta în timpul unui interviu:

Dacă vă uitați la vechile case în stil Victorian o să observați că majoritatea au camere izolate dar care dispun de toate facilitățile necesare, de la mobilier la instalație sanitară. Familiile din acea vreme foloseau aceste camere pentru copiii precum Raymond. Lucrurile stăteau altfel atunci. Oamenii precum Raymond erau ținuți departe de lume. Asta nu înseamnă că erau tratați prost. Dar erau marginalizați, chiar și de propria familie.

Raymond Robinson a murit în anul 1985 la vârsta de 74 de ani. Trupul său este înmormântat în cimitirul Grandview din Beaver Falls.

Legende urbane și povești de groază - Statuia

Lista noastră cu legende urbane și povești de groază se încheie cu o scurtă istorisire răspândită, în special, în comunitățile înstărite din nordul Statelor Unite. 

Povestea statuii în formă de clovn (sau, în unele cazuri, în formă de înger) circulă de ceva vreme și a fost preluată de mai multe ziare și site-uri de știri care au prezentat-o ca pe o întâmplare adevărată.

Totul începe într-o noapte oarecare cu o familie înstărită dintr-un mic orășel american. Cei doi soți urmau să participe la un eveniment caritabil așa că au decis să angajeze, pentru o seară, o bonă care să rămână să-i supravegheze pe copii. 

Bona a primit instrucțiuni clare cu ce au voie și ce nu au voie sa facă copiii. În același timp, tinerei i-a fost interzis să cotrobăie prin casă. Practic, bona avea acces doar la camera de zi, bucătărie, baie și dormitorul copiilor. 

Totul a decurs normal, fata respectând cu strictețe instrucțiunile primite. I-a ajutat pe copii cu temele, le-a pregătit cina, iar la ora stabilită i-a dus la culcare. După ce și-a terminat sarcinile, tânăra a coborât în camera de zi pentru a se uita la televizor. 

Citește și: Russian Sleep Experiment – Îngrozitorul experiment rusesc al privării de somn

Din acest punct povestea de groază capătă o turnură stranie.

Însă un fior rece avea să-i străbată corpul când într-un colț al camerei observă o siluetă stând nemișcată în întuneric. Uitându-se mai atent, fata deslușește imaginea unei statui în formă de clovn de aproximativ un metru, un metru jumătate înălțime.

Deși temătoare, tânăra a ignorat clovnul. Însă, în timp ce se uita la televizor, cu coada ochiului, fata surprinde o mișcare în colțul în care se afla statuia. Speriată, decide să-i sune pe cei doi soți pentru a le cere permisiunea să mute statuia în altă cameră. 

„Am culcat copii, sunt niște îngerași. Este OK dacă mut clovnul în altă cameră? Nu suport clovnii, mă sperie teribil,” le-ar fi spus tânăra la telefon. Au urmat câteva secunde de tăcere, după care din telefon s-a auzit vocea tatălui: „Ia copiii și fugiți din casă. Noi sunăm la poliție.”

Fata aleargă speriată la etaj, îi trezește copii și fuge cu ei în stradă. După câteva minute, în față casei oprește un echipaj de poliție. În timp ce oamenii legii cercetau locuința, tânăra îi sună din nou pe părinți pentru a le cere lămuriri. 

„Nu avem nici o statuie de clovn în casă însă copii s-au plâns în repetate rânduri că un clovn sinistru îi privește noaptea cum dorm. Nu i-am crezut până acum,” a fost replica tatălui. 

Deși au cercetat cu atenție fiecare cameră, ofițerii de poliție nu au găsit nici o statuie în formă de clovn.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai stranii, ciudate și înspăimântătoare legende urbane și povești de groază. Multe dintre ele circulă în mai multe versiuni (ideea generală este aceeași, însă diferă unele elemente cheie). 

Însă indiferent de diferențele dintre aceste povești de groază și legende urbane, toate sunt inspirate din evenimente care s-au întâmplat cu adevărat.