Magie și VrăjitorieSpiritualitate

Vrăjitoarele din Salem – Istoria reală a celei mai cunoscute vânătoare de vrăjitoare din istorie

2 Comments

Vrăjitoria este o obsesie străveche. Oamenii par atrași în mod irezistibil de folosirea unor puteri supranaturale împotriva altora – fie că este vorba de blestemarea locurilor și a oamenilor, fie de pregătirea de fierturi otrăvitoare pentru a-i pecetlui soarta cuiva.

Gândul că anumite persoane pot folosi puteri naturale sau paranormale pentru propriile scopuri este înspăimântător. Însă scoaterea magiei în afara legii a condus – așa cum s-a văzut din cele întâmplate cu vrăjitoarele din Salem – la pedepse crude și nedrepte, care par să fie însăși lucrarea diavolului.

Un context favorabil

În ciuda faptului că au fost cunoscute în general sub numele de „Procesele Vrăjitoarelor din Salem,” audierile preliminare din 1692 au avut loc în multe alte localități din zonă precum Andover, Salem Village, sau Ipswich. Însă cele mai cunoscute procese au fost conduse de Curtea lui Oyer și Terminer în anul 1692 în orașul Salem.

La șaptezeci de ani de la sosirea primilor coloniști în America, localitatea Salem din Massachusetts a devenit locul unei intense vânători de vrăjitoare, care a avut ca rezultat condamnarea la moarte a douăzeci de locuitori și întemnițarea altor zeci de oameni. Până în zilele noastre, cazul vrăjitoarelor din Salem a rămas personificarea isteriei sataniste.

Totul a început cu o joacă de copii. Tinerii din Salem, constrânși de puritanism, care le dicta toate aspectele vieții, erau dornici să asculte poveștile captivante spuse de Tituba, o sclavă aparținând poporului carib din Indiile de Vest. Ritualurile și magia practicate de acest trib, despre care vorbea Tituba, trebuie să fi părut complet diferite de existența trudnică a locuitorilor din Salem.

Totuși, atunci când fetița de 9 ani Betty Paris s-a îmbolnăvit și nu a putut fi vindecată prin metode convenționale, doctorul a declarat că fusese vrăjită. Misterioasa boală s-a răspândit rapid printre prietenele sale, care se zvârcoleau, țipau, gemeau și profereau acuzații imaginare la adresa adulților.

Imaginația copiilor a fost stârnită nu numai de către povestirile Titubei, ci și de vorbele auto numitului expert în satanism, Cotton Mather, autorul unui volum, pe atunci recent publicat, despre modul de manifestare a vrăjitoriei. În plus, fetele experimentaseră ghicitul viitorului și știau că interesul lor pentru acest domeniu le-a atras într-un tărâm interzis. Copiii vinovați credeau că sunt mușcați și ciupiți de creaturi diavolești sau strigoi și au început să vadă vrăjitoare zburând prin aer.

Procesele Vrăjitoarelor din Salem

Procesele Vrăjitoarelor din Salem

Probabil ca nu ar trebui să ne surprindă faptul că Tituba a fost imediat arestată și acuzată de vrăjitorie. Alte două femei au fost aduse în fața autorităților. Una dintre ele a fost Sarah Good, o cerșetoare care fuma pipă, iar cealaltă Sarah Osborne, o văduvă despre care se știa că sfidează biserica. 

În mod normal, povestea vrăjitoarelor din Salem ar fi luat sfârșit odată cu întemnițarea acestora, dacă nu ar fi fost declarația Titubei, care împreună cu cele două femei ar fi luat legătură cu diavolul însuși. Atunci când fetele care făcuseră acuzațiile au fost aduse în fața lor, au fost cuprinse de isterie – dovada, dacă mai era necesară, că femeile acestea erau într-adevăr vrăjitoare.

După cele întâmplate, zeloșii prelați ai localității, convinși că slujitorii diavolului se ascundeau printre ei, au demarat ceea ce avea să rămână cunoscut în istorie drept Procesele Vrăjitoarelor din Salem. 

Prima vrăjitoare spânzurată a fost Bridget Bishop, o femeie de aproape șaizeci de ani, proprietara unei taverne cu o reputație dubioasă. Un țăran a susținut că văzuse apariția doamnei Bishop în timp ce fura niște ouă, transformându-se apoi într-o pisică și fugind cu prada. Un alt sătean a declarat că femeia venise la el în toiul nopții sub formă de spirit pentru a-l chinui. Ba mai mult, alte persoane erau de părere ca ea era de vină pentru multe ghinioane care se abătuseră asupra comunității.

Un scurt fragment al procesului lui Bridget Bishop ne arată astăzi cât de zadarnic era pentru presupusele vrăjitoare să încerce să-și dovedească, la acea vreme, nevinovăția în Salem. Când a fost acuzată că era vrăjitoare, nefericita femeie a răspuns: „Nu știu nimic despre asta…Nu știu ce este aceea o vrăjitoare.”

„De unde știi că nu ești vrăjitoare?” a ripostat procurorul. Protestele neîncetate ale femeii au fost considerate insuficiente în fața legii. Ca urmare a procesului, la data de 10 iunie 1692, Bridget Bishop a fost dusă pe Dealul Gallows și spânzurată.

Vrăjitoarele din Salem și copii în lanțuri

Vrăjitoarele din Salem și copii în lanțuri

Chinurile victimelor vânătorii de vrăjitoare au fost infioratoare. Printre vrăjitoarele din Salem s-a numărat și Dorcas Good, în vârstă de patru ani, a fost arestată după ce copiii din Salem au spus că sunt atacați de spiritul ei. Copila a petrecut luni întregi în închisoare, în lanțuri, plângând încontinuu, apoi a privit cum Sarah, mama ei, este dusă la spânzurătoare.

Rebecca Nurse, care frecventa biserica și se purta exemplar, a fost declarată nevinovată. Judecătorul William Stoughton a fost atât de înfuriat de această decizie, încât a trimis juriul înapoi să mai delibereze o dată, iar verdictul a fost schimbat. La apel, guvernatorul statului a iertat-o, dar persoanele cu influență din Salem l-au obligat să își schimbe hotărârea. În cele din urmă, Rebecca Nurse a fost excomunicată și trimisă la spânzurătoare.

Ajutorul de șerif John Willard a fost dus în fața curții de justiție după ce a refuzat să mai aresteze și alți oameni. A avut aceeași soartă ca persoanele condamnate pentru folosirea magiei. 

Un cârciumar, John Proctor, a fost acuzat de vrăjitorie după ce a vorbit disprețuitor despre procese. Hotărât să se apere, acesta a cerut ca procesul să aibă loc în Boston. Cererea a fost respinsă și a fost spânzurat, dar soția sa gravidă a fost cruțată. 

S-a ajuns apoi la concluzia că fostul ministru, preotul George Burroughs, le făcea pe tinerele fete să se apuce de magie. Înainte de a fi spânzurat, acesta a recitat Tatăl Nostru – un gest nefiresc pentru un vrăjitor și și-a redobândit nevinovăția.

După ce Giles Corey a refuzat să coopereze cu autoritățile, a fost condamnat la moarte prin zdrobire – într-un câmp, a fost acoperit cu pietre așezate una câte una peste corpul său, până când a murit. Această pedeapsă îngrozitoare, probabil chiar ilegală, nu a mai fost folosită niciodată de atunci în America.

În câteva luni, setea de persecutare a vrăjitoarelor a început să scadă în Salem. Procedurile legale au fost schimbate pentru a nu se mai accepta mărturii incerte. Deoarece existau foarte puține dovezi solide, acest lucru a pus capăt seriei de condamnări. 

Până în mai 1693, toți deținuții care își așteptau procesul sau care fuseseră deja condamnați de vrăjitorie au fost eliberați. Atât judecătorii, cât și jurații erau copleșiți de mustrări de conștiință și și-au cerut scuze în mod oficial. Excepția a fost William Stoughton, unul dintre instigatorii Proceselor Vrăjitoarelor din Salem, care susținea că satul este în continuare plin de vrăjitoare. William Stoughton a ajuns guvernator al statului Massachusetts.

Cu toate acestea, nu mai puțin de douăzeci de persoane și-au pierdut viața în timpul vânătorii de vrăjitoare, iar toate au fost executate public. Alte patru au murit în închisoare, unde condițiile erau mizerabile. Doi câini au avut ghinionul să fie considerați complici ai vrăjitoarelor și uciși.

Evenimentele îngrozitoare care au avut loc în Salem în anii 1692-1693 au fost rezultatul urii dintr-o comunitate mică. Suspiciunile și neîncrederea erau la ordinea zilei printre săteni, iar procesele vrăjitoarelor erau prilej de a se răfui unii cu alții. 

La acea vreme, se credea că vrăjitoarele există cu adevărat. În fiecare săptămână, enoriașilor cu frica lui Dumnezeu li se predica în biserici despre pericolul diavolului și al credincioaselor sale vrăjitoare. Practica magiei era o problemă intens dezbătută, în special după apariția cărții lui Cotton Mather și mulți erau în permanență îngrijorați de acest subiect.

Descântătoare și vraci

Dar ce s-a întâmplat cu Tituba după ce au început Procesele Vrăjitoarelor din Salem? În mod paradoxal – după ce și-a recunoscut vina – a fost eliberată și a fost în cele din urmă vândută într-un alt sat. Consecințele pe care le-au avut poveștile sale acolo rămân necunoscute.

În ultimii ani, a existat tendința de a respinge temerile oamenilor din Salem, considerate niște absurdități. Impresia generală este aceea că vrăjitoarele din Salem nu au existat niciodată cu adevărat – că femeile acuzate fuseseră doar niște bătrâne nevinovate persecutate de cruzii lor vecini. 

Această opinie trece cu vederea faptul dovedit că, până în secolul al XX-lea, foarte mulți oameni din toată Europa își câștigau existența ca vrăjitoare, vrăjitori, descântătoare și vraci. Unii dintre aceștia aveau intenții bune, aducând multe foloase unei societăți primitive agricole. Alții erau persoane răzbunătoare și răuvoitoare, care își foloseau puterile pentru a-i chinui pe cei pe care nu-i plăceau sau pentru a se îmbogăți.

Practicarea vrăjitoriei și a magiei a început din paleolitic, cu cel puțin 50.000 de ani în urmă, când primii oameni au început să creadă că farmecele, descântecele sau ritualurile de magie albă sau neagră sunt încărcate de puteri supranaturale. Pe măsură ce credințele au evoluat, anumiți membri ai triburilor au dobândit statutul de magician, vrăjitor, preot sau preoteasă, prin abilitățile lor demonstrabile de a influența vremea, a-i vindeca pe bolnavi, a dialoga cu lumea spiritelor și a interpreta vise.

Similar poate cu vrăjitoarele din Salem, descântătoare care au trăit în Europa până în secolul al XX-lea aveau un rol important în viața rurală. Ele cunoșteau sutele de ierburi și plante care creșteau peste tot și știau foarte bine proprietățile medicinale ale acestora.

Puteau prepara fierturi sau cataplasme foarte eficiente. De altfel, substanțele extrase din aceste plante stau la baza multor medicamente moderne. Vrăjitoarele și vracii erau chemați pentru a avea grijă de animale și de oameni bolnavi. Într-o vreme când lumea credea în zâne, spiriduși și fantome mai mult decât astăzi, vracii făceau amulete și talismane pentru a ține asemenea creaturi la distanță.

Moștenirea lăsată de vrăjitoarele din Salem

Moștenirea lăsată de vrăjitoarele din Salem

Ca și în cazul vindecătorilor cu abilități paranormale, nu încape îndoială că simțul practic și efectul pacebo au stat la baza puterilor vrăjitoarelor, inclusiv a vrăjitoarelor din Salem. 

Magia renumelui și influența reputației sunt alți doi factori determinanți. De exemplu, un vraci pe nume Cunning Jennings, care a trăit în Herefordshire în secolul al XIX-lea, era cunoscut pentru abilitatea de a găsi obiecte furate. 




Metoda sa obișnuită era să viziteze cârciumile din zonă și alte locuri unde se strângeau mulți oameni și să le spună tuturor că duminica următoare, după slujbă, avea să folosească vrăji pentru a afla cine era hoțul și pentru a trimite asupra acestuia mari necazuri drept pedeapsă. Aproape întotdeauna, obiectul care lipsea era înapoiat până duminică, după ce hoțul afla că Jennings se ocupa de problema respectivă. Teama pe care i-o inspira vraciul era de ajuns ca acesta să returneze obiectul.

Alții aveau alte puteri. Vrăjitorul Wrightson din Yorkshire, care a murit în anii 1840, a făcut multe trucuri care se bazau pe hipnotism. Odată, a dat peste doi răufăcători care stăteau lângă foc la un han. Wrightson a intrat în vorbă cu cei doi și în același timp tot punea lemne pe foc. Pe măsură ce focul se întețea, răufăcătorii au încercat să își mute scaunele mai în spate, dar și-au dat seama că nu se puteau mișca. Wrightson a continuat să ațâțe focul până când cei doi erau lac de transpirație și începeau să-și piardă energia. După aceea a deschis subiectul despre fărădelegile lor și i-a făcut să mărturisească.

Nu toți oamenii cu asemenea puteri deosebite le foloseau în scopuri pozitive. În anii 1860, la Poynings, Sussex, trăia o bătrână vrăjitoare care era foarte temută în zonă. Se spune că putea îmbolnăvi animalele domestice doar cu o simplă privire. Sătenii aveau grijă să-i ofere întotdeauna niște carne oricând tăiau un animal sau o parte din recoltă. Judecătorul bănuia că femeia otrăvea mâncarea animalelor pentru a le îmbolnăvi, dar nu avea nicio dovadă.

Moștenirea lăsată de vrăjitoarele din Salem a fost una a fricii, a superstiției și a neîncrederii în semeni. Nimeni nu se îndoia că o descântătoare sau un vraci avea puterea să facă rău dacă dorea. Chiar dacă abilitățile acestea se bazau pe teamă, hipnoză sau ierburi, în comunitățile în care trăiau vrăjitoarele, puterile lor erau reale.


Surse

  1. Rupert Matthews, Paul Roland și Karen Farrington – „Enciclopedia Paranormalului – O cercetare asupra forțelor inexplicabile care ne influențează lumea.” Publicat la Editura Corint, 2009.
  2. „Salem witch trials” – wikipedia.org. Text preluat la data de 5 august, 2019.
  3. Brad Steiger și Sherry Hansen Steiger – „Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile.” Publicat de Editura ALL, București, 2011.
  4. Jess Blumberg – „A Brief History of the Salem Witch Trials.” Articol publicat la data de 23 octombrie, 2007. Text preluat la data de 6 august, 2019. 
  5. „Salem Witch Trials” – history.com. Text preluat la data de 6 august, 2019.

Misterul piramidelor egiptene – Marea Piramidă a lui Keops de la Gizeh
Mediumi celebri – Abilitățile uimitoare ale lui Eileen Garrett

Populare

Paranormal

Mistere Antice

Folclor

X-Files

Spiritualitate

Știință

Diverse

Despre noi

În spatele Misterio se găsește o echipă tânără, dinamică și unită de aceeași pasiune arzătoare pentru paranormal, mistere antice, enigme arhitecturale, fenomene inexplicabile, știință de frontieră, legende urbane, mituri, sau conspirații.

Urmărește-ne pe

Instagram
YouTube

Articole Similare

Comentarii

2 Comments. Leave new

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Menu